Cand orasul devine scena pentru arta, atmosfera obisnuita a strazilor si a pietelor se schimba, iar oamenii se transforma din simpli trecatori in spectatori. Cred ca aceste intamplari contribuie in felul lor la o legatura mai stransa, in primul rand, intre locuitori si spatiul in care traiesc, dar si intre calatori si destinatia lor de vacanta.

*

Muare Experience – Duchamp Pilot la FITS 2016 / Foto: Arhiva personala

Am scris de multe ori ca mi-e drag orasul natal, pe care inca il numesc si simt acasa desi nu mai locuiesc de mult timp in el. Una dintre perioadele preferate in care imi place sa fiu prezenta e cea in care se desfasoara Festivalul International de Teatru de la Sibiu (FITS). Nu are loc doar dupa usi inchise, ci si pe strazi sau in piete, iar asta il face accesibil tuturor si se simte. Atmosfera lui cuprinde orasul ca o sarbatoare.

Cum prinde viata un oras

La sfarsitul verii, dupa un an in care s-a desfasurat online, festivalul a revenit si in strada. In cifre, cea de-a 28-a editie ar arata cam asa, potrivit sibfest.ro: 600 de evenimente fizice, online si hibrid, la care au participat peste 2000 de artisti din aproape 40 de tari, totul pe parcursul a 10 zile.

In emotii, festivalul nu poate fi masurat prin simple adunari pentru ca fiecare are propriul barometru al starilor. Eu stiu ca am contribuit cu momentele mele de bucurie, cu zambete largi, chiar daca acestea au fost acoperite de masca uneori.

Cele mai frumoase statui – Teatrul Masca la FITS 2021 / Foto: arhiva personala

Am ajuns la mai multe spectacole outdoor, cu povesti spuse in cele mai diverse moduri: prin muzica interpretata la un pian suspendat, prin acrobatii cu roata cyr sau cu scari metalice, prin sculpturi luminoase care augmenteaza corpul uman sau prin statui vivante.

M-am gandit cum a evoluat de-a lungul timpului relatia mea cu orasul. In copilarie, acasa era (doar) despre oamenii din viata mea, de la familie la prietenii de la bloc, colegii de gradinita si, apoi, de scoala. Nu imi amintesc ca identitatea Sibiului sa fi avut prea multa importanta. Daca ar fi venit extraterestrii si ne-ar fi teleportat pe mine si pe cei cunoscuti mie pe o alta planeta, fara ca asta sa ne schimbe ritmul vietii, ci doar fundalul, e posibil sa fi spus “Asta e.” si sa-mi fi vazut mai departe de joaca.

Pe masura ce am crescut, orasul a prins si el viata. Am devenit din ce in ce mai constienta de norocul de a creste intr-un loc ca el, de oportunitatile pe care le ofera si de lucrurile pe care nu le-as fi intalnit sau trait la fel pe nicio alta planeta. Am inceput sa-i observ si arhitectura si sa inteleg ca are o atmosfera a lui, una din ce in ce mai efervescenta pe masura ce evenimentele culturale s-au inmultit si dezvoltat.

In prezent, cand mi-e dor de Sibiu, mi-e dor de familie si prieteni, dar mi-e dor si de oras, iar evenimentele gazduite de el devin de multe ori un pretext de a-l vizita o data in plus.

Arta ca medicament

Pandemia a interupt obiceiul meu de a merge, din cand in cand, la concerte, spectacole sau expozitii. L-am reluat timid abia pe la inceputul verii, tot acasa, de data asta la Bucuresti, si am simtit din nou usurinta cu care astfel de experiente se transforma in surse de bucurie si recunostinta sau, de ce sa evit acest cuvant, chiar fericire.

Arta are efect terapeutic. O spun pe testate si nu o spun doar eu, o spun si specialistii. Potrivit TheGuardian.com, in Bruxelles, a fost implementat de curand un proiect pilot prin care medicii spitalului Brugmann pot prescrie vizite gratuite la muzeu pacientilor care se confrunta cu stres si nu numai. Demarat pentru a ameliora sanatatea mintala in perioada pandemiei, conceptul nu este unul nou. El este adaptat dupa un model care functioneaza deja in Quebec, Canada, unde medicii pot prescrie pana la 50 de astfel de vizite pe an.

Din aceasta perspectiva, prezenta artei in strada capata valente noi. Fie intamplatoare, fie stabilite ca atare, intalnirile cu arta in plina strada sunt o forma de terapie accesibila oricui. Probabil ca nu e deloc intamplator ca, dupa experienta de la FITS, m-am gandit mai mult la importanta pe care o au – pentru mine, cel putin – proiectele care folosesc orasul ca spatiu de prezentare.

Cu ocazia asta, mi-am amintit de astfel de proiecte pe care le-am descoperit de-a lungul timpului, la noi sau in afara, si am zabovit asupra unor proiecte care se desfasoara in strada in aceasta perioada. Nu am reusit sa imi izolez gandurile de faptul ca noul val al pandemiei cu care se confrunta tara noastra in acest moment schimba din nou mersul vietii noastre de zi cu zi si (probabil ca) si pe cel al artei.

Proiecte stradale. Then & Now.

Fashion Balls este unul dintre proiectele aflate acum in desfasurare, nu la noi, in Belgia. Este vorba despre o instalatie compusa din sfere de diverse dimensiuni si culori, ce sunt amplasate, pana pe 29 noiembrie 2021, in mai multe locuri cheie din Antwerp.

Fashion Balls / (c) MoMu Antwerp / Foto: Ronald Stoops

Ideea proiectului dezvoltat de MoMu – Antwerp Fashion Museum ii apartine lui Walter Van Beirendonck, Head of the Fashion Department la Royal Academy of Fine Arts Antwerp. “L-am realizat astfel incat sa fie interactiv si speram ca lumea se va simti inspirata sa faca astfel de selfie-uri cu orasul ca fundal. E un proiect foarte accesibil – din acest motiv am realizat <mingile de moda> in tot felul de dimensiuni. Proiectul va fi atractiv atat pentru fani internationali ai modei, cat si pentru trecatori,” spune el.

Cele zece tinute din prezentare sunt concepute de studenti ai departamentului de moda, dar trecatorii mari si mici sunt incurajati sa devina parte din instalatie cu tinutele lor de zi cu zi. In momentul in care se asaza in aceste sfere, oamenii nu devin doar parte din public, ci si parte din expozitie.

O astfel de abordare asigura vizibilitate unui proiect si, ca organizator, e firesc sa iti doresti asta. Pentru public, ea ofera o pauza de buna-dispozitie, un moment de deconectare de la grijile de zi cu zi.

Nu voi ajunge in Antwerp prea curand, dar asta nu m-a impiedicat sa imi imaginez experienta si, apoi, sa calatoresc in timp si sa explorez propriile amintiri si stari legate de momentele in care arta a iesit din muzee, teatre, galerii sau sali de concert si m-a intampinat in strada. Traite in orasele-acasa sau in locuri in care am calatorit de-a lungul timpului, aceste momente s-au pastrat, nu doar in memoria hard disk-ului meu extern sau a social media, ci mai ales intr-un sertar din minte.

Flowers That Bloom at Midnight, Yayoi Kusama / Foto: arhiva personala

Asa am ajuns la Paris, in ziua in care am vazut instalatia lui Yayoi Kusama, Flowers That Bloom at Midnight, expusa in Jardin des Tuileries. Au trecut de atunci aproape zece ani si, desi sunt momente din acea calatorie care s-au pierdut, acesta nu e printre ele. Imi aminteam destul de clar cum am fotografiat florile cu emblematicele lor buline, invartindu-ma in jurul lor, iar albumul foto din social media mi-a confirmat ca, intr-adevar, asa a fost.

M-am intors, apoi, in tara, in perioada in care Timisoara gazduia Bienala Art Encounters 2019. Lucrarile de arta au impanzit atunci orasul si ma intreb cum mai arata astazi mozaicul realizat de artistul Dan Acostioaei in pasajul traversat de calatorii care ajung sau pleaca din Gara Timisoara Nord. Asa cum mentionam si atunci, lucrarea reprezinta o interventie care schimba niste perceptii despre ce spatiu poate fi spatiu de arta, despre relatia dintre spatiu si lucrare, despre proximitatea artei, dar si despre limitele temporale ale unei bienale.

Mari sub pustiuri, Dan Acostioaei / Foto: arhiva personala

Recent am aflat si despre festivalul XR Month, desfasurat in Bucuresti pana pe 30 octombrie. Prin intermediul filtrelor AR publicate pe Instagramul evenimentului, @xrmonth, centrul orasului devine spatiul unei expozitii interactive, in care sunt prezentate lucrarile a 40 de artisti. Muzeul Antipa, Teatrul Odeon, Casa Mita Biciclista, Palatul Oscar Maugsch, Goethe Institut sau Institutul Francez sunt printre cele 36 de locuri din Capitala care sunt augmentate in cadrul proiectului.

Afis XR Month / Sursa foto: PR

Daca drumul tau de zi cu zi te duce pe langa ele, te poti bucura de expozitie. Trebuie sa ai la tine telefonul mobil, iar pe el – aplicatia de Instagram. Eu am ajuns deocamdata doar la Institutul Francez, unde mi-am petrecut cateva minute bune in prezenta lucrarilor expuse acolo.

*

Trecand prin toate aceste proiecte, am constatat ca, nu de putine ori, intrevederile cu arta in aer liber si-au pastrat detaliile in ciuda timpului care a trecut peste ele. Asa ca e posibil ca, fara aceste intalniri, amintirea unora dintre locurile prin care am trecut nu doar sa nu mai fie la fel, ci chiar sa nu mai fie deloc. Arta a facut ca legaturile dintre atunci si acum sa existe.