Bijuteria contemporana este, pentru mine, strans legata de activitatea Assamblage si, odata cu asta, de Romanian Jewelry Week, un eveniment care a crescut de la o editie la alta ca personajele din povestile nemuritoare. Si asta datorita unei echipe mici cu visuri mari, dar si cu expertiza, energia si sustinerea necesare pentru a le transforma in realitate.
Asa se vad lucrurile din perspectiva mea si mi-am dorit sa aflu cum se vad aceste realizari din interior, chiar de la oamenii care au contribuit la ele. Din acest motiv, le-am invitat pe Ioana Andrei si pe Valentina Buzamurga, co-fondatoare ROJW alaturi de David Sandu, sa ne povesteasca despre parcursul lor profesional, despre pregatirile si emotiile dinaintea acestui eveniment, precum si despre amintiri dragi legate de bijuterii sau despre piesele lor preferate.
Alexandra Bujenita, Ioana Andrei, Noemi Meilman, Adriana Chiper, Valentina Buzamurga, Andreia Gabriela Popescu, David Sandu / Foto: Adi Bulboaca
Care este prima amintire legata de o bijuterie care v-a impresionat?
Ioana Andrei: Bijuteria pe care, conform regulilor de atunci, nu aveam voie sa o port la scoala pentru ca iesea din tipare si prea mult in evidenta. Si anume: o pereche de cercei lungi, atipici pentru acea perioada, complet diferiti de modelul cu tortita purtat de majoritatea fetelor si primiti in dar de la tatal meu. Eram in gimnaziu, in anii ’80, in perioada uniformelor si a restrictiilor de imaginatie. Am continuat sa-i port si la scoala, avand sustinerea totala a parintilor mei.
Valentina Buzamurga: Mai degraba decat de o bijuterie in sine, este vorba de o intreaga expozitie. A fost chiar una dintre primele expozitii organizate de Assamblage, cu tematica „Ephemeride”. A fost o provocare la care designerii au raspuns in cel mai impresionant mod posibil: de la inele de logodna din metale care se topeau de la caldura degetelor, la bijuterii din zahar, din creta, din plante care trebuiau udate si multe altele. Paradoxul unui obiect care e vazut ca ceva etern, care rezista trecerii anilor si generatiilor, devenea purtatorul unei povesti efemere. Si era, totusi, tot bijuterie. Atunci am inteles mai mult despre cat de infinit de creativ este acest domeniu si mi-am dat seama ca nu ma voi plictisi niciodata de el.
Cum a devenit bijuteria contemporana parte din parcursul vostru profesional?
Ioana Andrei: Prin intalnirea cu David Sandu, mai intai, din ipostaza de clienta si mare admiratoare a bijuteriei create de el si, ulterior, prin decizia fericita pe care am luat-o sa ne asociem si sa pornim acest frumos proiect impreuna. Si de atunci – de la asociere – au trecut deja 21 de ani de inovatie si creativitate.
Valentina Buzamurga: In 2012, am devenit PR Manager pentru Assamblage – Scoala de Bijuterie Contemporana, care se infiintase cu 2 ani in urma. A fost un moment definitoriu, in care am inceput sa fac parte dintr-o comunitate efervescenta de designeri, absolventi ai scolii care continuau acest drum alaturi de Assamblage. In 2015, am fondat, alaturi de David Sandu si Ioana Andrei, Asociatia Nationala a Autorilor si Designerilor de Bijuterie Contemporana, care a continuat si a consolidat acest traseu, alaturi de o echipa minunata si a dezvoltat peste 30 de proiecte. Dovada, dupa mai bine de 10 ani, suntem aici, comunitatea este in plina expansiune si extrem de relevanta la nivel national si international.
Lansarea ROJW a venit dupa ani de experienta in domeniu, prin intermediul Assamblage. In ce mod a contribuit aceasta experienta la ritmul in care ROJW s-a dezvoltat si, pe de alta parte, cata presiune a pus pe umerii vostri?
Ioana Andrei: ROJW a aparut ca proiect dupa ani in care noi ca echipa – respectiv eu si David la inceput si, foarte rapid, Valentina Buzamurga si Andreia Gabriela Popescu – am pus bazele si am dezvoltat Scoala de Bijuterie Contemporana Assamblage, care acum are 16 ani de functionare si peste 1500 de absolventi, si am infiintat Asociatia Nationala a Creatorilor si Designerilor de Bijuterie Contemporana. Practic, am creat o comunitate a designerilor de bijuterie de autor, marea majoritate fiind absolventi ai scolii noastre, cu care am participat la multe evenimente internationale: expozitii in colaborare cu Ambasadele Romaniei si ICR din diverse tari, chiar si in sediul ONU si la UE, London Fashion Week, Jewelry Week in diverse tari si competitii pe segmentul tinerilor absolventi ai scolii.
Astfel, Romanian Jewelry Week a pornit si a crescut firesc, organic, pe masura ce am acumulat si am folosit toate experientele traite in acesti ani. Din punctul meu de vedere, presiunea o simtim prin prisma faptului ca avem foarte multe idei si proiecte in asteptare si mereu o lipsa de personal. Suntem un colectiv mic, dar foarte inchegat, energic, cu valori comune si ce ne uneste este pasiunea permanenta de a crea aceasta comunitate de designeri si de a forma si educa un public entuziast, cunoscator si purtator de bijuterie cu mesaj, cu poveste si care-ti da acel sentiment de special si unic.
Valentina Buzamurga: Nevoia acestui eveniment a venit cumva natural si organic dupa mai bine de 5 ani de organizat evenimente si expozitii de bijuterie contemporana, in special in strainatate – Londra, New York, Bruxelles, Praga, Milano si multe altele. Ne-am dat seama ca publicul international ne cunostea mai mult decat cel din Romania. Experienta dobandita in toate aceste colaborari a fost incredibil de valoroasa, iar multe din legaturile construite atunci cu parteneri continua si acum. Insa era cu siguranta nevoie sa consolidam si pe plan local acest domeniu creativ emergent. Asa ca acum, pentru o saptamana, intreaga industrie din peste 50 de tari se reuneste aici, la Bucuresti.
Alexandra Bujenita, Ioana Andrei si Valentina Buzamurga / Foto: Adi Bulboaca
Cum sunt emotiile inainte de evenimentul de anul acesta fata de cele dinaintea primei editii?
Valentina Buzamurga: Prima editie trebuia sa aiba loc in martie 2020. Acel martie, in care intreaga lume s-a inchis din cauza pandemiei. Ne-am mutat in septembrie 2020 si, cu noroc, am reusit sa organizam singura saptamana a bijuteriei din lume care s-a tinut in mod fizic si nu digital. A fost un moment emotionant si din acest punct de vedere, dar mai ales al unui inceput de drum cu multe necunoscute. Sapte ani mai tarziu, unele lucruri s-au asezat, dar emotiile nu au disparut. Si nici nu au cum daca esti cu adevarat implicat intr-un proiect si iti doresti sa iasa din ce in ce mai bine in fiecare an. Cea mai mare emotie si bucurie in acelasi timp este cea de intalnire cu comunitatea – cea de designeri, dar si cea a publicului vizitator – si de experienta pe care o vor avea la eveniment.
Ioana Andrei: Emotiile sunt mult mai mici fata de cele de la prima editie ROJW, dar exista. Si e foarte bine asa. Sunt constructive si ne tin in priza.
Cum s-a schimbat scena designului de bijuterie contemporana de la noi in toti acesti ani?
Ioana Andrei: Din perspectiva mea, scena designului de bijuterie contemporana de la noi din tara e in acest moment mult mai larga, variata si dinamica. Si, fara falsa modestie, noi, cei de la Assamblage, am contribuit substantial in acest sens. Nu doar prin cursurile constante ale scolii, in diferite formate si module, dar si prin aceste evenimente interne si externe care ii antreneaza si mobilizeaza permanent atat pe cei din pepiniera noastra, cu care ne mandrim foarte mult, dar si pe cei din afara comunitatii Assamblage sau ROJW, care au fost intr-un fel sau altul inspirati si incurajati de reusitele noastre si care aleg sa ni se alature in anumite proiecte . Este loc de mult mai bine pentru toata lumea.
Valentina Buzamurga: As spune ca se observa un grad din ce in ce mai mare de adoptare a materialelor alternative in bijuteria contemporana. Materialele clasice nu au disparut, aurul, argintul si pietrele pretioase au inca locul lor prioritar, dar fac loc si unei varietati extraordinare de alte materiale, din ce in ce mai variate (alte metale, lemn, hartie, rasina, ciment, textil etc) care permit o flexibilitate mai mare de exprimare artistica. Si partea imbucuratoare nu este doar din directia designerilor, dar si a publicului larg care le imbratiseaza, le apreciaza si le ofera o valoare intrinseca dincolo de valoarea materialului in sine.
Ce duce mai departe si ce aduce nou editia 2026?
Valentina Buzamurga: Editia 2026 duce mai departe o traditie si un format deja recognoscibil: o zona de artisti individuali si o zona de colective (scoli, asociatii, galerii, alte saptamani ale bijuteriei din lume), precum si o zona de expozitie si una de targ cu vanzare. Este un echilibru bun, spunem noi, intre recunoasterea artistica si posibilitatea publicului de a si cumpara piesele preferate. Ca elemente noi, cea de-a saptea editie aduce in atentie o noua categorie – GROWING GEMS, dedicata designerilor care se exprima in moduri inovatoare prin intermediul pietrelor semi-pretioase si le folosesc ca element central, nu adiacent, precum si o colaborare spectaculoasa cu alte forme de arta, prin participarea CLOVA Miniature Art Fair si expozitia “Dessinez-moi un bijou”, unde vor expune 6 artisti romani care se exprima in diferite medii, de la pictura si new media, la ceramica si sculptura.
Ioana Andrei: ROJW 2026, editia cu numarul 7, pastreaza aceeasi locatie principala – Biblioteca Nationala a Romaniei, pastreaza, pe fond, acelasi format pe parcursul celor 5 zile, dar aduce si schimbari. De exemplu, in ceea ce priveste Festivitatea de Premiere, o seara va fi alocata doar acestui eveniment, doar celor din domeniu – juriului international si designerilor participanti – intr-o locatie premium (…). Pastram insa acelasi entuziasm si aceeasi deschidere catre designerii veniti din toate colturile lumii (din 50 de tari de data aceasta) si aceleasi tenacitate si placere in a sustine designerii romani si creatia locala.
Noemi Meilman, Ioana Andrei, Valentina Buzamurga si Adriana Chiper / Sursa foto: Adi Bulboaca
Care este unul dintre momentele pretioase de la ROJW, care ocupa un loc aparte in cutia de amintiri?
Ioana Andrei: Fara indoiala, un moment aparte a fost chiar lansarea proiectului ROJW si prima editie a acestuia, in anul 2020, intr-o perioada dificila si de restrictii pentru toata lumea. Atunci cand nimeni nu credea ca este posibil sa se organizeze un eveniment international si cu participarea unui public chiar numeros. Dar noi nu ne-am descurajat si, cu rabdare si determinare, am reusit sa-l facem. Si a fost chiar foarte reusit!
Valentina Buzamurga: Anul trecut, la invitatia Andreiei Gabriela Popescu, am avut bucuria sa o includem in juriul ROJW pe Bryna Pomp, director si curator MAD about Jewelry din cadrul faimosului Muzeu de Arta si Design din New York. Am avut onoarea de a petrece cateva zile, in cadrul evenimentului, alaturi de unul dintre cele mai importante si relevante nume din domeniul bijuteriei contemporane, la nivel mondial. La ceremonia de premiere, a declarat ca nu a vazut niciodata atatea bijuterii de autor la un loc, iar asta spune ceva, avand in vedere expertiza ei indelungata. A fost un moment in care am realizat cu adevarat ca un eveniment romanesc si-a statuat un rol important si relevant pe harta mondiala. Iar anul acesta ne bucuram sa o avem din nou alaturi de noi!
Daca ar fi sa stabiliti o definitie personala a bijuteriei, care ar fi aceasta?
Valentina Buzamurga: O definitie (care nu imi apartine, dar cu care rezonez) este aceea a bijuteriei ca forma de arta purtabila. Acest beneficiu care iti permite sa iti transformi corpul intr-un mediu de expunere. Tocmai de aceea unul din sloganurile acestui an este “The Body is the Gallery”. Dar nu este doar atat. Bijuteria are si profunde implicatii personale si emotionale. Ne leaga de bijuterii numeroase povesti, conexiuni cu o persoana draga, un moment din viata, superstitii si multe altele. S-au scris carti intregi dedicate definitiei bijuteriei si e minunat ca pentru fiecare poate sa insemne altceva.
Ioana Andrei: Bijuteria: acel obiect mic de cele mai multe ori, dar care te face sa te simti atat de speciala. In plus, bijuteria contemporana, creata de un autor doar pentru tine, iti confera unicitate si autenticitate. Ceva doar al tau. Si nu are egal!
Cum ar arata, astazi, un top 3 al bijuteriilor preferate?
Ioana Andrei: Nu pot sa fac azi un top 3 al bijuteriilor mele preferate. Sunt prea multe si ar insemna sa omit sau sa dau uitarii atatea momente speciale de sarbatoare si povesti frumoase care au stat la baza crearii lor. Bineinteles ca am bijuterii primite de la sot de-a lungul anilor (stiu care e prima si o pastrez cu drag), de la mama mea, de la prieteni si colegi, dar, pentru mine, bijuteria preferata este intotdeauna cea care este comandata si in lucru in momentul acesta si pe care abia astept sa o port. Sau cea pe care urmeaza sa o cumpar la urmatoarea editie ROJW, de fiecare data de la alt designer. Un lucru e cert, bijuteria contemporana creata de David Sandu este cea pe care o port in continuare cel mai des si la cele mai importante evenimente Assamblage. Inclusiv la ROJW.
Valentina Buzamurga: Imi este foarte greu sa aleg din cei peste 300 de designeri din acest an. Si spun din acest an pentru ca topul meu se reevalueaza dupa fiecare editie ROJW. Mai ales ca stiu fiecare poveste, fiecare concept, pe unii dintre ei ii revad in fiecare an si ma bucur de evolutia si creatiile lor. Daca ar fi sa numesc, totusi, 3 artisti ale caror lucrari m-au impresionat in mod special anul acesta, ar fi Esteban Ecosky (Mexic), ale carui brose sunt adevarate lucrari narative, Hoyeon Chung (Coreea de Sud), care imbina transparente, culori si volume intr-un mod absolut spectaculos, si Oles Tsura (Ukraina/Germania), care aduce un element ludic mult necesar intr-un context apasator. Dar va invit cu drag sa ii descoperiti pe toti cei 300 de designeri!
