INSPIRATIE

Pat McGrath. Cand o make-up...

E surprinzator cand numele unui make-up artist rasuna la fel de…

HOT TREND

Cerceii statement

Elementele cu care rezonez pe deplin la evenimentele dedicate modei alcatuiesc…

EDITOR'S CHOICE

Love is Chance

Iubesc cuvintele. Si le respect. Sunt foarte atenta si precauta cu…

CATWALK

10 rochii haute couture SS...

Am ales cate o rochie din colectiile haute-couture semnate de zece…

EDITOR'S CHOICE

Jean Paul Gaultier Haute Couture...

Sunt momente in care simt, pur si simplu, ce sa aleg…

RED CARPET

Rosamund Pike & florile

Nominalizarile pentru rolul din filmul Saltburn o transforma pe Rosamund Pike…

INSPIRATIE

Umor si activism pe scena...

Ali Wong, Taylor Tomlinson, Wanda Sykes si Hannah Gadsby m-au influentat…

Inspiratie

De ce e Peach Fuzz culoarea anului 2024

Institutul Pantone a desemnat recent PANTONE 13-1023 Peach Fuzz culoarea anului 2024. In vremurile dificile pe care le traim ca societate, aceasta nuanta delicata si catifelata de piersica devine un simbol pentru bunatatea sincera si un raspuns cromatic la nevoia de empatie si compasiune a oamenilor, de a fi impreuna pentru a se simti in siguranta. Leatrice Eiseman, directoare executiva la Pantone Color Institute, e de parere ca aceasta nuanta intre roz si portocaliu inspira sentimentul de apartenenta, invita la recalibrare si, totodata, confera o stare de calm si creeaza un spatiu in care sa fim, sa simtim, sa ne vindecam si sa prosperam, prin timpul petrecut impreuna sau prin momentele de conectare cu noi insine. "In egala masura, o idee si un sentiment, PANTONE 13-1023 Peach Fuzz ne trezeste simturile prin tactilitatea reconfortanta si caldura cu care ne invaluie," concluzioneaza ea. Culorile ne pot influenta starea de spirit, iar trendurile nu fac altceva decat sa reflecte dorintele noastre intr-o perioada anume. Peach Fuzz mi-a amintit de culoarea lui 2019, intr-o varianta mai temperata ca impact vizual si cu un accent mai mare pe textura. Atunci, asa-numitul Living Coral a reprezentat nevoia de optimism, de obiective spre care oamenii sa priveasca cu bucurie. E o ...

Inapoi Inainte
Intalniri cu arta, curatoriate de Maria Lind si Anca Rujoiu

Intalniri cu arta, curatoriate de Maria Lind si Anca Rujoiu

Maria Lind: “Am crescut intr-o familie din clasa muncitoare, inconjurata de picturi, intrucat strabunicul meu – care a fost mai intai fierar, apoi jurnalist – a colectionat arta dupa ce s-a mutat de la tara la Stockholm. Destul de neobisnuit, si in Suedia. Imi amintesc in mod special un tablou de la inceputul anilor ’40, cu un baiat ascunzandu-se de avioane, pictat astfel incat aducea putin cu stilul expresionist. Nu se vorbea mult despre arta, dar ea era admirata si integrata in viata de zi cu zi. Asta mi-a demonstrat ca proximitatea fata de arta produce efecte. Daca nu ar fi fost strabunicul meu colectionar, probabil ca astazi nu as fi lucrat cu arta.”

Anca Rujoiu: “Nu este prima intalnire, dar este prima memorabila: sa vad altarul lui Pontormo din Florenta. M-a fascinat tratarea unei scene religioase prin acele culori frapante. Mi-a lasat o impresie puternica asupra capacitatii artistilor de a fi curajosi si de a pune sub semnul intrebarii perceptiile noastre.”

Maria Lind si Anca Rujoiu sunt curatoarele Bienalei Art Encounters, care se afla acum in plina desfasurare la Timisoara. Curiozitatea mea legata de prima lor intalnire cu arta nu a fost intamplatoare. Pe de-o parte, titlul editiei traduce in mai multe limbi numele bienalei: Intalniri cu arta / Susretanje umetnosti / Maladimata la artasa / Találkozások a művészettel / Kunstbegegnungen / Art Encounters. Pe de alta parte, m-am intrebat daca voi regasi in raspunsurile lor detalii care transpar astazi in abordarile lor curatoriale. Privind cea de-a treia editie a bienalei din aceasta ultima perspectiva, nu pare deloc intamplator faptul ca proximitatea si chestionarea propriilor perceptii sunt elemente cheie care pot deschide dialoguri.

Sculpturi realizate din fir de mohair de Bella Rune, Muzeul de Transport Public “Corneliu Miklosi”

*

Peste 60 de artisti, peste 20 de lucrari noi, peste 30 de spatii expozitionale

“Aflata la intersectia dintre o bienala si un festival, editia Art Encounters 2019 este un fenomen extins, desfasurat, de-a lungul intregului an, in peste 30 de locuri din oras, regiune si online. Parti distincte alcatuiesc un intreg multifatetat: Dialogurile Bienalei, Atelierele cu artistii participanti si nu numai, Serile Ambasada, un Program de Voluntariat, o Platforma de Publicatii Independente, care include Lecturi Colective, Proiectii de Film, Expozitia Bienalei si o Publicatie. Pentru ca artistii sa isi urmeze cercetarea, pentru ca intalnirile dintre lucrarile de arta si locuitorii Timisoarei sa se intample, pentru ca lucrarile sa isi gaseasca locul in contextul local, conversatiile si dezbaterile sa se desfasoare si increderea sa se consolideze, nevoia de continuitate si durata a fost imperativa.

Centrata pe ideea ca arta contemporana este o forma de intelegere a complexitatii vietii de azi, la fel ca filosofia, stiinta si politica, aceasta editie este inspirata de numele fundatiei care organizeaza bienala, Fundatia Art Encounters. Titlul bienalei contine aceasta expresie in limbile principale ale orasului: romana, sarbo-croata, germana, rromani, maghiara si engleza (…)”, povestesc curatoarele.


Trei grații (stanga), Romnija (dreapta), lucrari realizate de Malgorzata Mirga-Tas printr-o tehnica mixta, acrilic, material textil, Bastionul Maria Theresia

La invitatia Art Encounters, am participat la deschiderea oficiala a expozitiei, una dintre componentele bienalei din acest an. Startul s-a dat pe 20 septembrie. Am avut o harta conceputa special pentru a ghida vizitatorii spre locurile unde sunt expuse lucrari: de la muzee la parcuri si simple strazi ale orasului si pana la un pasaj din gara. Oriunde te-ai afla in Timisoara saptamanile astea, arta e mult mai aproape decat te astepti si sunt sanse mari sa ai parte de intalniri chiar si neplanificate.

*

Conceptele explorate de artistii participanti

“Invitand sa realizeze lucrari noi in jur de 20 de artisti cu o practica pe care o consideram puternica si necesara, am remarcat anumite tipare – vanturile – care au ghidat alegerea a aproximativ 40 de lucrari deja existente ale altor artisti.” Vantul reprezinta un element emblematic in romanele scriitoarei Herta Muller, ale caror actiuni se desfasoara, asemeni bienalei, in Timisoara si in imprejurimi. Lucrarile de arta sunt expuse atat grupat, cat si individual.

“Cateva locuri adapostesc grupuri de lucrari in care vantul se resimte cu claritate: granite si traduceri la Bastion, marginile vizibilitatii si invizibilitatii la Fundatia Art Encounters, forme de auto-organizare si colectii personale la Muzeul Banatului. La Muzeul de Transport Public Corneliu Miklosi, sunt prezente manualitatea si reflectiile asupra granitelor, fie ele naturale, fie politice. La Casa Tineretului, lucrarile de arta sunt inserate in situ, in acest centru cultural dinamic, dar fac si niste referinte subtile la istoria locului in care cultura si politica erau odata interconectate.”


Pliant distribuit in cadrul bienalei

Propusa de curatorii editiei anterioare Art Encounters, sectiunea dedicata spatiilor si organizatiilor culturale independente este continuata si in acest an. Atentia curatoarelor s-a concentrat acum spre publicatiile independente de la noi si din Serbia. “Consideram ca activitatea organizatiilor independente joaca un rol esential in dezvoltarea unei scene de arta sanatoase si munca lor trebuie sa fie sprijinita si sa primeasca atentie. Interesul pentru scena publicatiilor deriva din experienta noastra editoriala. (…) Speram ca aceste intalniri sa incurajeze viitoare noi colaborari intre organizatii si practicieni din Romania si Serbia, care impartasesc interese comune.”

*

Formatul dinamic al bienalei. Scop sau consecinta?

In cele doua zile pline petrecute la Timisoara, am reusit sa vad mare parte din lucrarile de arta raspandite prin oras. La unele dintre ele m-am si intors pentru a observa detalii pe care am simtit ca le-am neglijat la prima vedere. Am ajuns si la Muzeul Presei Sever Bocu din Jimbolia, singurul astfel de muzeu din tara, cu o arhiva generoasa de ziare in diverse limbi. Pe cladirea muzeului era amplasata o caseta mica, luminoasa, pe care rulau diverse cuvinte. Printre ele, am indentificat titluri de ziare. Aceasta interventie poarta semnatura artistei Alexandra Croitoru.


Cadru surprins in Muzeul Presei “Sever Bocu” din Jimbolia

Am mai participat si la una dintre proiectiile de film de la Teatrul National Mihai Eminescu. The Third Part of the Third Measure / A treia parte din a treia masura este un video teatral, prin care The Otolith Group aduce un omagiu artistului afro-american Julius Eastman, compozitor queer de avangarda, pianist, vocalist si dirijor. Proiectia a fost urmata de un dialog intre curatoarele Maria Lind si Anca Rujoiu, membrii grupului (Anjalika Sagar a fost prezenta pe scena, iar Kodwo Eshun s-a alaturat intalnirii prin Skype) si public.

Desi a fost un weekend plin, mi-au mai ramas lucruri pe lista dorintelor. Formatul Bienalei din acest an mi-a parut dinamic inca dinainte de a ajunge la Timisoara, iar experienta propriu-zisa de mai tarziu avea sa-mi confirme acest lucru. Dupa ce am aruncat o privire peste programul prezentat online pe site-ul Art Encounters, m-am intrebat daca dinamismul bienalei a fost un scop sau o consecinta.

“Este o consecinta a credintei noastre in implicare pe termen lung, agilitate si concentrare pe <ceea ce exista deja>, in loc de <remedieri rapide> si vizite scurte, tipice bienalelor. In timp ce corpul organizational al bienalei a pledat pentru <noi descoperiri> in ceea ce priveste cladirile si locurile, noi am optat pentru infrastructura existenta si pentru alte medii care ofereau un sens lucrarilor in cauza. In acest mod, in loc sa deschidem calea spre o gentrificare rapida, ne-am concentrat, pe de-o parte, pe institutii si organizatii care gazduiau deja expozitii, cum sunt Muzeul Banatului, Bastionul, Muzeul de Transport Public Corneliu Miklosi, galeria Fundatiei Art Encounters, Galeria Helios, si, pe de alta parte, am inclus lucrari in contexte in care arta este intalnita rar, dar care, in relatie cu lucrarile respective, devin interesante. Printre aceste contexte se regasesc: foaierul Universitatii de Vest, City Business Center, The Shopping City Timisoara, Ambasada, libraria La Doua Bufnite, Muzeul Consumatorului Comunist, Muzeul Presei Sever Bocu din Jimbolia si Muzeul Textilelor din Baita.

Pentru lucrarile comisionate, artistii au purtat vizitatorii, printre altele, la intrarea Facultatii de Arta, pe strada Augustin Pacha din centrul orasului, in Parcul Botanic, la intrarea spre casa de bilete de la Teatrul National, la aeroport, la Gara de Nord din Timisoara. O lucrare comisionata poate fi intalnita pe bannere si postere din oras, precum si in social media si pe site-ul bienalei – The Wayward Pigeon, care joaca rolul de mascota a bienalei.” Lucrarea apartine artistei Agnieszka Polska.


Spiritul padurilor (Silvia), Gunilla Klingberg, Sabloane din aluminiu, folosite pentru graffiti-ul inversat, realizat pe asfalt in diferite zone ale orasului, Muzeul de Transport Public “Corneliu Miklosi”

Spiritul padurilor (Silvia), Gunilla Klingberg, graffiti inversat, realizat prin curatare cu jet de apa sub presiune, Parcul Botanic

Mari sub pustiuri, Dan Acostioaei, mozaic, Gara Timisoara Nord

Expozitia continua pana pe 27 octombrie 2019. Cateva lucrari nu vor respecta insa acest program. De exemplu, graffiti-ul inversat, realizat de artista Gunilla Klingberg pe asfalt, in mai multe zone din Timisoara, se va estompa in ritmul sau – un ritm influentat de factori diversi, precum vremea de afara sau oamenii care pasesc zilnic peste el. Mai este si mozaicul inspirat de o carte postala trimisa de tatal artistului Dan Acostioaei, in perioada in care era plecat in Siria. Expusa intr-un pasaj traversat de calatorii care ajung la sau pleaca din Gara Timisoara Nord, lucrarea a devenit parte din oras.

Astfel de demersuri schimba diverse perceptii: despre ce spatiu poate fi spatiu de arta, despre relatia dintre spatiu si lucrare, despre proximitatea artei, dar si despre limitele temporale ale unei bienale. Prin aceste proiecte, intalnirile cu arta vor continua si dupa ce Art Encounters 2019 isi va incheia programul.

Fotografii: Ioana Lovin, arhiva personala
Imaginea principala: The Wayward Pigeon, Agnieszka Polska, print digital, Muzeul de Transport Public “Corneliu Miklosi”

PUBLISHED ON 26.09.2019

more in Conversation Marks