Imi place cum suna aceasta expresie: arta tablourilor vii. Imi pare cum nu se poate mai potrivita pentru a descrie aranjamentele florale in stil japonez (ikebana). Am devenit constienta de predilectia mea pentru ikebana relativ recent. Cred ca un follow hotarat pe Instagram a incurajat platforma sa imi arate tot felul de tablouri vii carora le-as putea da inimioare, iar eu m-am bucurat de asta si, adesea, am fost extrem de impresionata de ce vedeam in fotografii. Simplitatea si echilibrul sunt printre elementele care definesc, de obicei, lucrurile pe gustul meu, deci nu e de mirare ca rezonez atat de mult cu aceste compozitii. Asimetria, insa, mai putin. Pana de curand, as fi ales, fara sa clipesc, simetria. Si totusi, fara asimetrie, ikebana nu exista. Cuvintele artistei florale Emily Thompson din articolul The Rise of Modern Ikebana, publicat pe nytimes.com cu ani in urma, mi-au clarificat nedumerirea atat de usor: "Asa cum asimetria este definita de simetrie, ikebana este intotdeauna prezenta atunci cand cineva lucreaza cu florile." Principiile si simbolurile care stau la baza aranjamentelor in stil japonez m-au determinat sa chestionez de unde vine nevoia mea de a scrie despre ele acum. Sunt in trend? Se poate, dar parca e mai mult de atat. Sunt genul de persoana ...