Puzzle-urile se afla in topul cadourilor mele din ultima perioada, oferite si primite deopotriva. Cele clasice ma conecteaza instant la momente dragi din copilarie, iar asta le garanteaza un loc special pe viata. Printre cele din amintirile recente, unele au primit inca o dimensiune, chiar si lumini led, si au devenit fragmente in miniatura din lumea inconjuratoare. Doua imagini compuse din sute de piese din carton stau si azi agatate de un perete in apartamentul in care am crescut. Au fost munca in echipa daca punem la socoteala sprijinul moral oferit. Altfel, contributia mea n-a fost una semnificativa - eram prea mica si nerabdatoare, dar mi s-a intiparit in minte perioada in care au fost facute si bucuria starnita de lungile cautari incheiate cu cate o reusita. De curand, am construit un puzzle 3D, primit cadou de ziua mea. O sera cu o atmosfera calda, la care visez, de mult timp, in viata reala si pe care o am, deocamdata, la o dimensiune care sa-i permita sa stea printre cartile din biblioteca. Mi-a luat cateva ore bune sa asez fiecare piesa la locul ei, intr-o ordine urmata cu atentie si rabdare. Pe masura ce dadeam paginile manualului de instructiuni, sera mea capata o forma din ce in ce mai clara. O scara serpuita, un dulapior, o ladita cu flori, o carte, dou...

Waiting for the drama. Fotografiile lui Michele Bressan.

Waiting for the drama (2010) este o serie de fotografii realizate de Michele Bressan in cinematografe de stat, de la noi din tara. O nota din 2020 completeaza descrierea proiectului expus la MNAC cu informatia ca, intre timp, salile din imagini nu mai functioneaza. Fie au fost inchise, fie gazduiesc alte activitati.

Desi situatia dificila a cinemaurilor de stat nu era o noutate pentru mine, cuvintele citite tot au avut efectul puternic al unei stiri neplacute. M-am gandit cum s-au inchis mai toate spatiile de acest fel, pe care le-am frecventat din copilarie pana in prezent, si cum au ramas repere pe harta amintirilor din orasele-acasa, Sibiu si Bucuresti. In fata gangului unde era cinema Pacea, vizavi de Studio, pe colt, la Patria… Adresele lor nu mai sunt destinatii finale, doar puncte de intalnire.

In compozitiile lui Bressan, domina ordinea si echilibrul, iar problemele par sa aiba solutii (provizorii). Un scaun de plastic inlocuieste intr-o fotografie scaunul rupt din primul rand. Imaginile surprind momentele dintre proiectii, inainte ca linistea din sala sa fie perturbata de forfota spectatorilor indreptandu-se spre locurile lor & waiting for the drama. Doar ca, in cadrul expozitiei, linistea e perturbata de faptul ca, in realitate, nimic din ce vedem nu mai exista in aceeasi formula.