Stefana Maior a lansat recent ARTICLE TEN, un brand vestimentar descris in perechi de atribute contrastante, aduse impreuna de acelasi fir rosu: libertatea de exprimare. Privind cariera ei din perspectiva contrastelor, nu pare deloc intamplator ca studiile si experienta ei profesionala de pana acum acopera atat partea creativa a modei, cat si cea de business. Odata cu ARTICLE TEN, am realizat ca, in ciuda anilor care au trecut din 2012 pana in prezent, memoria mea a pastrat intr-un sertar al ei colectia cu care Stefana Maior a absolvit design vestimentar la UNArte. S-au schimbat multe lucruri de atunci, asa cum spune ea in acest interviu, dar sunt si lucruri care s-au pastrat. Despre acestea, precum si despre noul drum pe care a pornit, despre provocari, curaj si inspiratie, te invit sa citesti in randurile care urmeaza. Intre nou si vechi, opulent si simplu, edgy si elegant, rebel si romantic, ARTICLE TEN se situeaza la intersectia unor zone creative, aflate in contrast. Care sunt atuurile si provocarile acestui loc ales de tine? Cred ca in zona asta de contraste ma simt cu adevarat libera sa creez ceva special si cu care rezonez profund. Nu doar in moda ma regasesc in acest joc al contrastelor, ci si in alte aspecte ale vietii: design interior, mancare, chiar si i...

Waiting for the drama. Fotografiile lui Michele Bressan.

Waiting for the drama (2010) este o serie de fotografii realizate de Michele Bressan in cinematografe de stat, de la noi din tara. O nota din 2020 completeaza descrierea proiectului expus la MNAC cu informatia ca, intre timp, salile din imagini nu mai functioneaza. Fie au fost inchise, fie gazduiesc alte activitati.

Desi situatia dificila a cinemaurilor de stat nu era o noutate pentru mine, cuvintele citite tot au avut efectul puternic al unei stiri neplacute. M-am gandit cum s-au inchis mai toate spatiile de acest fel, pe care le-am frecventat din copilarie pana in prezent, si cum au ramas repere pe harta amintirilor din orasele-acasa, Sibiu si Bucuresti. In fata gangului unde era cinema Pacea, vizavi de Studio, pe colt, la Patria… Adresele lor nu mai sunt destinatii finale, doar puncte de intalnire.

In compozitiile lui Bressan, domina ordinea si echilibrul, iar problemele par sa aiba solutii (provizorii). Un scaun de plastic inlocuieste intr-o fotografie scaunul rupt din primul rand. Imaginile surprind momentele dintre proiectii, inainte ca linistea din sala sa fie perturbata de forfota spectatorilor indreptandu-se spre locurile lor & waiting for the drama. Doar ca, in cadrul expozitiei, linistea e perturbata de faptul ca, in realitate, nimic din ce vedem nu mai exista in aceeasi formula.