Umor si activism pe scena de stand-up comedy

Ali Wong, Taylor Tomlinson, Wanda Sykes si Hannah Gadsby m-au influentat sa privesc stand-up comedy-ul cu alti ochi… Nu de putine ori cu ei in lacrimi de ras, dar si cu vulnerabilitate, empatie si speranta pentru o lume mai buna. Interactiunea mea cu stand-up comedy-ul a inceput cu stangul. In urma cu multi ani, sa fie vreo 15, am mers la un show intr-un local din Bucuresti. Nu mai tin minte cine a urcat pe scena, dar stiu ca nu am rezonat cu genul de umor ascultat. Se poate ca experienta mea din acea seara sa nu fi fost reprezentativa pentru peisajul stand-up-ului, doar ca nu am simtit curiozitatea de a afla exact ce si cum. Lucrurile s-au schimbat relativ recent cand am intalnit abordari ce calibreaza umorul din experientele pe care viata ni le aduce in cale, fara a-l forta sa fie si unde nu e. Mai mult decat atat, temele de discutie incluse in show-uri, de la inegalitate de gen, la rasism, homofobie, sanatate mintala, maternitate, relatia cu familia sau relatiile de cuplu, creioneaza – uneori pe alocuri, alteori in intregime - o forma de stand-up comedy activist. Poate ti se intampla si tie, dupa un serial care iti place mult, sa nu mai ai un timp rabdarea necesara pentru a te aventura intr-o noua poveste. In urma cu niste luni bune, ma aflam tocmai intr-o astfel ...

Waiting for the drama. Fotografiile lui Michele Bressan.

Waiting for the drama (2010) este o serie de fotografii realizate de Michele Bressan in cinematografe de stat, de la noi din tara. O nota din 2020 completeaza descrierea proiectului expus la MNAC cu informatia ca, intre timp, salile din imagini nu mai functioneaza. Fie au fost inchise, fie gazduiesc alte activitati.

Desi situatia dificila a cinemaurilor de stat nu era o noutate pentru mine, cuvintele citite tot au avut efectul puternic al unei stiri neplacute. M-am gandit cum s-au inchis mai toate spatiile de acest fel, pe care le-am frecventat din copilarie pana in prezent, si cum au ramas repere pe harta amintirilor din orasele-acasa, Sibiu si Bucuresti. In fata gangului unde era cinema Pacea, vizavi de Studio, pe colt, la Patria… Adresele lor nu mai sunt destinatii finale, doar puncte de intalnire.

In compozitiile lui Bressan, domina ordinea si echilibrul, iar problemele par sa aiba solutii (provizorii). Un scaun de plastic inlocuieste intr-o fotografie scaunul rupt din primul rand. Imaginile surprind momentele dintre proiectii, inainte ca linistea din sala sa fie perturbata de forfota spectatorilor indreptandu-se spre locurile lor & waiting for the drama. Doar ca, in cadrul expozitiei, linistea e perturbata de faptul ca, in realitate, nimic din ce vedem nu mai exista in aceeasi formula.