Cristian Tudose are 16 ani, traieste la Iasi si e unul dintre cei mai tineri fotografi inclusi in editia online Vogue Italia. Fotografiile lui abunda intr-o senzualitate naiva, un erotism adolescentin care il tradeaza imediat cand il intrebi despre ce-l inspira sau care-i este cea mai mare fantezie fotografica. L-am rugat sa ne spuna mai multe despre universul lui vizual si iata ce a iesit!

Povesteste-ne despre tine. Cine esti, cum e o zi (ne)obisnuita din viata ta, cand si cum te-ai apucat de fotografie?

Ma caracterizez ca fiind o persoana vesela, timida si aproape mereu nemultumita de ceea ce face. Nu ma remarc in “marea” de oameni obsedati de atentie, preferand sa fiu omul din umbra, lasand in urma mea mister si o viitoare evolutie spectaculoasa. Traiesc intr-o monotonie absoluta, dar incerc sa evadez din cotidian prin lumea pe care o creez singur, lumea in care uit ca realitatea este limitata si singura mea portita de iesire reprezinta cu desavarsire fotografia.Prin influenta oamenilor din jur, respectiv grupul meu de prieteni am invatat sa fac diferenta dintre kitsch si frumos, falsitatea incarcatului si complexitatea simplului. Cea careia ii datorez totul este talentata M., care a avut rabdarea, sau nu, de a ma ajuta sa fac cunostinta cu “obiectivul” in urma cu doi ani in urma.

Imaginile tale au ajuns in Vogue Italia si ai doar 16 ani. In plus, un portofoliu care i-ar face invidiosi pe multi fotografi trecuti de scoli, facultati si sute de experiente ratate. Ce conteaza cel mai mult aici – talentul, tehnica sau perseverenta?

Nu consider ca scoala te educa pentru arta fotografiei. Sunt importante notiunile de baza, dar nu investitia timpului studiilor pe aceasta tema, ci practica, originalitatea si spontaneitatea, ele stau la baza unei fotografii reusite. Talentul ne diferentiaza ca oameni si astfel fiecare fotografie reprezinta poarta personalitatii noastre.

Iti mai amintesti care e prima fotografie pe care ai facut-o si de care ai fost mandru?

Prima fotografie e ca primul mers in picioare. Imi voi aminti mereu de ea cu mandrie si satisfactie. Prima zi din septembrie, o caldura neobisnuita ce anunta o viitoare implinire ca om, inconjurat de prieteni apropiati pe care nu-i voi uita niciodata.

Dar prima care ti-a atras atentia in mod semnificativ?

Prima fotografie semnificativa infatiseaza un copil, un suflet pur.Intotdeauna copiii vor fi cei mai expresivi si lipsiti de inhibitii, deoarece in fata aparatului nu se schimba nimic din personalitatea lor, din modul lor complex de viata.

Un fetish fotografic?

Intr-o jungla cu o persoana speciala pentru mine, infasurata intr-o liana, cu parul neingrijit, incalcit, alergand prin necunoscut.

Ce echipament folosesti?

Pretiosul meu Canon.

Care e povestea seturilor 52 weeks si 100 days of summer? La primul am vazut ca ai colaborat cu Iulia Antonache, de asemenea fotograf.

Timpul trece foarte repede si am vrut sa subliniez o parte din viata mea, imortalizand fiecare zi de vara, si s-a dovedit a fi o experienta unica, creand un “reminder” adaptat la lumea moderna. In ceea ce priveste proiectul nostru, cu talentata Iulia,  il vad ca pe o evolutie, o paralela dusa intre doua stiluri diferite.

Unde (ai vrea sa) te vezi peste cinci ani?

Nu-mi planuiesc viitorul deoarece mereu iau decizii spontane la care nu meditez mult, astfel incat nu pot anticipa ce se va intampla peste cinci ani.

Spune-mi niste oameni care te inspira, niste locuri in care iti place sa mergi, ce asculti, ce citesti, ce artisti urmaresti.

Ma inspira intr-un mod unic si plin de emotie Tim Walker, Meyrem si Nirrimi care reusesc in totalitatea sa ma introduca intr-o lume noua, lumea lor. Nu am un loc anume. Gasesc frumusetea oriunde, in fiecare colt al lumii si ascult aproape orice fel de muzica, totul depinzand de mood-ul pe care-l am in acel moment. Din pacate nu prea am timp sa citesc si regret acest lucru.

Daca ai avea un buget nelimitat, ce fel de proiect ai incepe? Cu cine ai lucra, ce modele ai folosi?

Mi-as indeplini fetish-ul.

www.cristitudose.com