Puzzle-urile se afla in topul cadourilor mele din ultima perioada, oferite si primite deopotriva. Cele clasice ma conecteaza instant la momente dragi din copilarie, iar asta le garanteaza un loc special pe viata. Printre cele din amintirile recente, unele au primit inca o dimensiune, chiar si lumini led, si au devenit fragmente in miniatura din lumea inconjuratoare. Doua imagini compuse din sute de piese din carton stau si azi agatate de un perete in apartamentul in care am crescut. Au fost munca in echipa daca punem la socoteala sprijinul moral oferit. Altfel, contributia mea n-a fost una semnificativa - eram prea mica si nerabdatoare, dar mi s-a intiparit in minte perioada in care au fost facute si bucuria starnita de lungile cautari incheiate cu cate o reusita. De curand, am construit un puzzle 3D, primit cadou de ziua mea. O sera cu o atmosfera calda, la care visez, de mult timp, in viata reala si pe care o am, deocamdata, la o dimensiune care sa-i permita sa stea printre cartile din biblioteca. Mi-a luat cateva ore bune sa asez fiecare piesa la locul ei, intr-o ordine urmata cu atentie si rabdare. Pe masura ce dadeam paginile manualului de instructiuni, sera mea capata o forma din ce in ce mai clara. O scara serpuita, un dulapior, o ladita cu flori, o carte, dou...

Acasa, printre carti

M-am intrebat care este obiectul a carui prezenta imi creeaza cel mai usor sentimentul de acasa, iar cautarile raspunsului s-au incheiat imediat, cu o carte. Am trait mereu inconjurata de carti, cu gandul ca nu citesc cat mi-ar placea si cu promisiunea ca voi citi mai mult – doar ca binge watching-ul de seriale ma face sa nu ma tin asa usor de cuvant.

Visez la o sufragerie cu o biblioteca incapatoare, intinsa pe un perete intreg, dar nu-mi displac deloc bibliotecile improvizate in orice locuri din casa care pot gazdui carti. Imaginea unei biblioteci care sa imbrace complet peretele s-ar putea sa aiba ceva de-a face cu biblioteca liceului. Nu am pasit niciodata mai departe de tejgheaua din prima parte a incaperii si nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata, de cealalta parte a ei, o alta persoana in afara de doamna bibliotecara. Indiferent de titlul cerut, ea pornea fara ezitare printre cartile care se intindeau pana in tavan, ca intr-un labirint, si se intorcea cu ce aveam nevoie. Apoi, nota ce imprumutam pentru acasa pe o fisa cu numele meu, timp in care ma uitam la mainile ei, cu degete pe care le-am considerat mereu neobisnuit de lungi, cu unghii ovale, taiate scurt. Aceasta biblioteca isi pastreaza inca farmecul aparte si sunt curioasa cum mi-ar parea astazi, dupa mai bine de 17 ani de cand nu i-am mai trecut pragul.

O poveste ma captiveaza cu adevarat atunci cand o citesc intr-un loc in care ma simt confortabil, un “acasa” gazduit de-a lungul timpului de mai multe spatii. Asa cum acasa este si despre carti, cartile devin si ele despre acasa. Sentimentul meu nu e unul iesit din comun, dimpotriva. Exista cafenele, restaurante si hoteluri care exploreaza aceasta conexiune si care, din dorinta de a crea un spatiu primitor pentru clientii lor, au integrat si un loc pentru carti.

Aceste ganduri au demarat initiativa de a cauta, printre fotografii cu biblioteci gazduite in alte sufragerii (sau alte spatii), cateva idei de design. Poate gasesti printre ele ceva care te inspira si pe tine.