Melodii pentru care nu dau "skip" la genericul serialelor

In liceu, serile de duminica ii erau dedicate lui Ally McBeal. Alaturi de personajele usor de indragit, fiecare cu ciudateniile lui, de intamplarile personale si profesionale prin care treceau si poate si de nostalgia mea pentru acea perioada, mai este un lucru care face serialul sa ramana printre preferate: muzica. Daca la alte seriale nu tineam neaparat sa prind si genericul, in cazul lui Ally McBeal, imi doream sa urmaresc tot. De-a lungul celor cinci serii, au aparut ca invitati in diferite episoade muzicieni ca Al Green, Anastacia, Barry White, Elton John, Sting sau Tina Turner. Cu toate astea, un singur nume din industria muzicii este puternic asociat cu aceasta productie TV si anume: Vonda Shepard. Searchin' My Soul, melodia din generic, ii apartine, dar contributia ei muzicala nu se opreste aici. Shepard apare constant in film, ca muziciana in barul pe care personajele il frecventeaza dupa orele de munca. Multe dintre serialele pe care le urmaream in acei ani veneau in portii mici, de un episod pe saptamana, in contrast cu sesiunile actuale de binge-watching. Ce nu s-a schimbat in tot acest timp este faptul ca inca nu ma plictisesc usor de piesele cu care rezonez. Desi acum se poate sari usor peste generic pentru a intra direct in actiunea filmului, sunt teme muzica...

Acasa, printre carti

M-am intrebat care este obiectul a carui prezenta imi creeaza cel mai usor sentimentul de acasa, iar cautarile raspunsului s-au incheiat imediat, cu o carte. Am trait mereu inconjurata de carti, cu gandul ca nu citesc cat mi-ar placea si cu promisiunea ca voi citi mai mult – doar ca binge watching-ul de seriale ma face sa nu ma tin asa usor de cuvant.

Visez la o sufragerie cu o biblioteca incapatoare, intinsa pe un perete intreg, dar nu-mi displac deloc bibliotecile improvizate in orice locuri din casa care pot gazdui carti. Imaginea unei biblioteci care sa imbrace complet peretele s-ar putea sa aiba ceva de-a face cu biblioteca liceului. Nu am pasit niciodata mai departe de tejgheaua din prima parte a incaperii si nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata, de cealalta parte a ei, o alta persoana in afara de doamna bibliotecara. Indiferent de titlul cerut, ea pornea fara ezitare printre cartile care se intindeau pana in tavan, ca intr-un labirint, si se intorcea cu ce aveam nevoie. Apoi, nota ce imprumutam pentru acasa pe o fisa cu numele meu, timp in care ma uitam la mainile ei, cu degete pe care le-am considerat mereu neobisnuit de lungi, cu unghii ovale, taiate scurt. Aceasta biblioteca isi pastreaza inca farmecul aparte si sunt curioasa cum mi-ar parea astazi, dupa mai bine de 17 ani de cand nu i-am mai trecut pragul.

O poveste ma captiveaza cu adevarat atunci cand o citesc intr-un loc in care ma simt confortabil, un “acasa” gazduit de-a lungul timpului de mai multe spatii. Asa cum acasa este si despre carti, cartile devin si ele despre acasa. Sentimentul meu nu e unul iesit din comun, dimpotriva. Exista cafenele, restaurante si hoteluri care exploreaza aceasta conexiune si care, din dorinta de a crea un spatiu primitor pentru clientii lor, au integrat si un loc pentru carti.

Aceste ganduri au demarat initiativa de a cauta, printre fotografii cu biblioteci gazduite in alte sufragerii (sau alte spatii), cateva idei de design. Poate gasesti printre ele ceva care te inspira si pe tine.