Pe birou. Idei pentru a-ti decora spatiul de lucru.

In scoala generala, aveam pe birou, printre altele, si un mic acvariu. Din cand in cand, in timp temelor pentru acasa, obisnuiam sa caut cu privirea pestisorii care inotau si dispareau printre plante. Cand nu-i gaseam pe toti, ii chemam batand usor cu unghia in peretele de sticla. Sa gasesc solutiile potrivite pentru problemele de matematica nu era intotdeauna la fel de usor, dar acvariul contribuia la momente binevenite de repaos, adesea utile. Imi plac birourile transformate in mici universuri personale de cei care isi petrec ore in sir pe scaunele din fata lor. Unele dintre ele par studiate de la un capat la altul, astfel incat toate elementele care il compun sa fie in armonie perfecta. Altele se contureaza mai degraba organic si creeaza un sentiment de dezordine - mai mult sau mai putin - ordonata. Ma gasesc undeva la zona de interferenta dintre cele doua universuri. Incep cu lucruri gandite sa fie utile, dar si sa se potriveasca impreuna, apoi, rutina de zi de zi preia partial controlul. De-a lungul timpului, au ocupat un loc pe suprafata biroului meu: fotografii inramate, vederi din vacante, pahare burdusite de pixuri mai mult sau mai putin functionale, agende de toate dimensiunile care gazduiesc, la randul lor, idei de toate dimensiunile, canile preferate, jucarii mi...

Acasa, printre carti

M-am intrebat care este obiectul a carui prezenta imi creeaza cel mai usor sentimentul de acasa, iar cautarile raspunsului s-au incheiat imediat, cu o carte. Am trait mereu inconjurata de carti, cu gandul ca nu citesc cat mi-ar placea si cu promisiunea ca voi citi mai mult – doar ca binge watching-ul de seriale ma face sa nu ma tin asa usor de cuvant.

Visez la o sufragerie cu o biblioteca incapatoare, intinsa pe un perete intreg, dar nu-mi displac deloc bibliotecile improvizate in orice locuri din casa care pot gazdui carti. Imaginea unei biblioteci care sa imbrace complet peretele s-ar putea sa aiba ceva de-a face cu biblioteca liceului. Nu am pasit niciodata mai departe de tejgheaua din prima parte a incaperii si nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata, de cealalta parte a ei, o alta persoana in afara de doamna bibliotecara. Indiferent de titlul cerut, ea pornea fara ezitare printre cartile care se intindeau pana in tavan, ca intr-un labirint, si se intorcea cu ce aveam nevoie. Apoi, nota ce imprumutam pentru acasa pe o fisa cu numele meu, timp in care ma uitam la mainile ei, cu degete pe care le-am considerat mereu neobisnuit de lungi, cu unghii ovale, taiate scurt. Aceasta biblioteca isi pastreaza inca farmecul aparte si sunt curioasa cum mi-ar parea astazi, dupa mai bine de 17 ani de cand nu i-am mai trecut pragul.

O poveste ma captiveaza cu adevarat atunci cand o citesc intr-un loc in care ma simt confortabil, un “acasa” gazduit de-a lungul timpului de mai multe spatii. Asa cum acasa este si despre carti, cartile devin si ele despre acasa. Sentimentul meu nu e unul iesit din comun, dimpotriva. Exista cafenele, restaurante si hoteluri care exploreaza aceasta conexiune si care, din dorinta de a crea un spatiu primitor pentru clientii lor, au integrat si un loc pentru carti.

Aceste ganduri au demarat initiativa de a cauta, printre fotografii cu biblioteci gazduite in alte sufragerii (sau alte spatii), cateva idei de design. Poate gasesti printre ele ceva care te inspira si pe tine.