Nu as fi crezut ca estetica unui artist este asa de mult influentata de personalitatea lui, pana cand nu am cunoscut-o pe Lito Karakostanoglou, la evenimentul "meet the designer" de la Madison Perfumery. Bijuteriile ei nu sunt despre stralucire si statut. Sunt bijuterii pe care trebuie sa le incerci si abia atunci descoperi un limbaj nonverbal, prin care sa iti poti exprima cel mai bine o ipostaza a feminitatii si o stare de moment. Lito este tactila, isi poarta bijuteriile si se joaca cu ele ca si cu niste cuvinte care, daca le pui in alta ordine, isi schimba complet sensul. Si cel mai mare talent al ei este ca e o femeie adevarata, care stie exact ce vrea sa spuna si o spune perfect prin bijuteriile ei. * Se spune ca relatia cu bijuteriile este o mostenire din copilarie: de la cineva din familie sau, pur si simplu, de la cineva care ne-a placut si ne-a influentat. Care este prima ta amintire cu o bijuterie? Este un inel in forma de floare pe care il avea mama mea si pe care mi-l doream si eu, dar si fiecare dintre surorile mele. Toate eram fascinate de acel inel. Si am primit fiecare o replica a acelui inel, din partea mamei, cand am implinit 18 ani. Pentru o bijuterie, forma este un element important. Intrebarea mea este daca forma urmeaza emotia sau vicev...

Acasa, printre carti

M-am intrebat care este obiectul a carui prezenta imi creeaza cel mai usor sentimentul de acasa, iar cautarile raspunsului s-au incheiat imediat, cu o carte. Am trait mereu inconjurata de carti, cu gandul ca nu citesc cat mi-ar placea si cu promisiunea ca voi citi mai mult – doar ca binge watching-ul de seriale ma face sa nu ma tin asa usor de cuvant.

Visez la o sufragerie cu o biblioteca incapatoare, intinsa pe un perete intreg, dar nu-mi displac deloc bibliotecile improvizate in orice locuri din casa care pot gazdui carti. Imaginea unei biblioteci care sa imbrace complet peretele s-ar putea sa aiba ceva de-a face cu biblioteca liceului. Nu am pasit niciodata mai departe de tejgheaua din prima parte a incaperii si nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata, de cealalta parte a ei, o alta persoana in afara de doamna bibliotecara. Indiferent de titlul cerut, ea pornea fara ezitare printre cartile care se intindeau pana in tavan, ca intr-un labirint, si se intorcea cu ce aveam nevoie. Apoi, nota ce imprumutam pentru acasa pe o fisa cu numele meu, timp in care ma uitam la mainile ei, cu degete pe care le-am considerat mereu neobisnuit de lungi, cu unghii ovale, taiate scurt. Aceasta biblioteca isi pastreaza inca farmecul aparte si sunt curioasa cum mi-ar parea astazi, dupa mai bine de 17 ani de cand nu i-am mai trecut pragul.

O poveste ma captiveaza cu adevarat atunci cand o citesc intr-un loc in care ma simt confortabil, un “acasa” gazduit de-a lungul timpului de mai multe spatii. Asa cum acasa este si despre carti, cartile devin si ele despre acasa. Sentimentul meu nu e unul iesit din comun, dimpotriva. Exista cafenele, restaurante si hoteluri care exploreaza aceasta conexiune si care, din dorinta de a crea un spatiu primitor pentru clientii lor, au integrat si un loc pentru carti.

Aceste ganduri au demarat initiativa de a cauta, printre fotografii cu biblioteci gazduite in alte sufragerii (sau alte spatii), cateva idei de design. Poate gasesti printre ele ceva care te inspira si pe tine.