Din una in alta, conversatia a ajuns pana la sfarsitul clasei a 8-a. Mai exact, la primul banchet din viata noastra si la tinutele purtate cu acea ocazie. Vorbeam cu o prietena pe messenger, iar replicile noastre au inceput sa curga in siraguri de cuvinte, incheiate cu emoji-uri zambitoare. Au trecut mai mult de 20 de ani de atunci, dar memoria noastra a pastrat vii anumite detalii. M-am intrebat daca asta e soarta inevitabila a tinutelor de la banchetele de absolvire: sa ne faca sa zambim peste ani de rezultatele exercitiilor noastre de styling, rezolvate cu mai multa sau mai putina stangacie. Dupa povestea mea, as spune ca da, dar cum suna alte povesti? Pentru o imagine mai ampla, am invitat cateva prietene sa-mi impartaseasca amintirile lor despre tinuta de la primul banchet sau de la cel care le inspira mai tare. … Start wearing purple Laura Ionescu, creative freelancer si cofondatoare Dume de mestecat Nu eram foarte entuziasmata de balul de absolvire pentru ca fusese un an greu. In plus, balul se intampla inainte de BAC, ceea ce mi se parea de parca ne fortam norocul. Eu eram printre enervantii aia care credeau ca-l vor pica, dupa care luau nota mare. Am stiut din prima cu ce o sa ma imbrac pentru ca sora-mea imi luase rochia cu trei ani inainte, facand afacer...

Acasa, printre carti

M-am intrebat care este obiectul a carui prezenta imi creeaza cel mai usor sentimentul de acasa, iar cautarile raspunsului s-au incheiat imediat, cu o carte. Am trait mereu inconjurata de carti, cu gandul ca nu citesc cat mi-ar placea si cu promisiunea ca voi citi mai mult – doar ca binge watching-ul de seriale ma face sa nu ma tin asa usor de cuvant.

Visez la o sufragerie cu o biblioteca incapatoare, intinsa pe un perete intreg, dar nu-mi displac deloc bibliotecile improvizate in orice locuri din casa care pot gazdui carti. Imaginea unei biblioteci care sa imbrace complet peretele s-ar putea sa aiba ceva de-a face cu biblioteca liceului. Nu am pasit niciodata mai departe de tejgheaua din prima parte a incaperii si nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata, de cealalta parte a ei, o alta persoana in afara de doamna bibliotecara. Indiferent de titlul cerut, ea pornea fara ezitare printre cartile care se intindeau pana in tavan, ca intr-un labirint, si se intorcea cu ce aveam nevoie. Apoi, nota ce imprumutam pentru acasa pe o fisa cu numele meu, timp in care ma uitam la mainile ei, cu degete pe care le-am considerat mereu neobisnuit de lungi, cu unghii ovale, taiate scurt. Aceasta biblioteca isi pastreaza inca farmecul aparte si sunt curioasa cum mi-ar parea astazi, dupa mai bine de 17 ani de cand nu i-am mai trecut pragul.

O poveste ma captiveaza cu adevarat atunci cand o citesc intr-un loc in care ma simt confortabil, un “acasa” gazduit de-a lungul timpului de mai multe spatii. Asa cum acasa este si despre carti, cartile devin si ele despre acasa. Sentimentul meu nu e unul iesit din comun, dimpotriva. Exista cafenele, restaurante si hoteluri care exploreaza aceasta conexiune si care, din dorinta de a crea un spatiu primitor pentru clientii lor, au integrat si un loc pentru carti.

Aceste ganduri au demarat initiativa de a cauta, printre fotografii cu biblioteci gazduite in alte sufragerii (sau alte spatii), cateva idei de design. Poate gasesti printre ele ceva care te inspira si pe tine.