Mici trucuri de mare efect, invatate de la Marie Kondo

Nu am urmat inca, de la un cap la altul, metoda lui Marie Kondo de a elibera si organiza casa. Totusi, cateva trucuri simple invatate de la ea s-au insinuat in rutina mea de zi cu zi si am simtit putin din magia ordinii. Imi plac casele in care vad ca s-au adunat amintiri, cu multe carti si mici obiecte decorative in rafturi, cu magneti, cu foi desenate sau cu fotografii pe frigider, cu o canapea cu perne colorate, aruncate la intamplare, cu vase lasate pe suportul din bucatarie si dupa ce s-au uscat, cu o esarfa iesind din maneca unei haine agatate in cuier. Astfel de detalii fac spatiul sa traiasca. Pentru mine, putina dezordine este esentiala pentru a ma simti confortabil. Nu stiu ce parere ar avea Marie Kondo despre toate aceste lucruri. Stiu sigur insa ca, desi viziunile noastre despre curatenie nu se suprapun in totalitate, metoda ei m-a inspirat. Am aflat de ea in urma cu cativa ani, intr-un articol scris de Diana Cosmin pe FineSociety.ro. Apoi, la inceputul anului, lansarea seriei Tidying Up with Marie Kondo de pe Netflix a readus-o pe Marie Kondo in lumina reflectoarelor. Newsfeed-ul meu a fost bombardat de opinii pro si contra metodei promovate de ea. Aceasta este denumita KonMari, printr-un mix al silabelor din numele ei. Foto: Prudence Earl pe Unsplash Marie...

Acasa, printre carti

M-am intrebat care este obiectul a carui prezenta imi creeaza cel mai usor sentimentul de acasa, iar cautarile raspunsului s-au incheiat imediat, cu o carte. Am trait mereu inconjurata de carti, cu gandul ca nu citesc cat mi-ar placea si cu promisiunea ca voi citi mai mult – doar ca binge watching-ul de seriale ma face sa nu ma tin asa usor de cuvant.

Visez la o sufragerie cu o biblioteca incapatoare, intinsa pe un perete intreg, dar nu-mi displac deloc bibliotecile improvizate in orice locuri din casa care pot gazdui carti. Imaginea unei biblioteci care sa imbrace complet peretele s-ar putea sa aiba ceva de-a face cu biblioteca liceului. Nu am pasit niciodata mai departe de tejgheaua din prima parte a incaperii si nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata, de cealalta parte a ei, o alta persoana in afara de doamna bibliotecara. Indiferent de titlul cerut, ea pornea fara ezitare printre cartile care se intindeau pana in tavan, ca intr-un labirint, si se intorcea cu ce aveam nevoie. Apoi, nota ce imprumutam pentru acasa pe o fisa cu numele meu, timp in care ma uitam la mainile ei, cu degete pe care le-am considerat mereu neobisnuit de lungi, cu unghii ovale, taiate scurt. Aceasta biblioteca isi pastreaza inca farmecul aparte si sunt curioasa cum mi-ar parea astazi, dupa mai bine de 17 ani de cand nu i-am mai trecut pragul.

O poveste ma captiveaza cu adevarat atunci cand o citesc intr-un loc in care ma simt confortabil, un “acasa” gazduit de-a lungul timpului de mai multe spatii. Asa cum acasa este si despre carti, cartile devin si ele despre acasa. Sentimentul meu nu e unul iesit din comun, dimpotriva. Exista cafenele, restaurante si hoteluri care exploreaza aceasta conexiune si care, din dorinta de a crea un spatiu primitor pentru clientii lor, au integrat si un loc pentru carti.

Aceste ganduri au demarat initiativa de a cauta, printre fotografii cu biblioteci gazduite in alte sufragerii (sau alte spatii), cateva idei de design. Poate gasesti printre ele ceva care te inspira si pe tine.