Transparenta straturilor de acuarela care compun portretele monocromatice ale lui Ali Cavanaugh m-a dus cu gandul la voaluri fine de matase, suprapuse astfel incat sa creeze forme si tonalitati din ce in ce mai intense ale aceleiasi culori. Alte lucrari ce-i poarta semnatura mi-au parut ca stabilesc un echilibru intre control si hazard, ca si cum, dupa ce le-a terminat, artista a picurat apa peste unele parti si a lasat-o sa remodeleze singura tusele de culoare. Doar ca nimic nu este intamplator in lucrarile ei. Cand ii privesti compozitiile detaliate, ca niste fotografii, devine cat se poate de clar faptul ca fiecare element este gandit si controlat cu precizie. Si mai este lumina din lucrarile ei, un alt element emblematic care m-a captivat. Imprint Listening in Silence Sunglasses Ali Cavanaugh si-a dezvoltat tehnica in ani de experienta. Pentru ca lucrarile ei nu sunt nici picturi clasice in acuarela si nici fresce obisnuite, artista a ales sa le defineasca drept fresce moderne. Acestea sunt realizate, printr-un proces migalos ce poate dura doua saptamani, pe un suport acoperit cu strat de caolin. Intr-un interviu publicat de Chris Hallbeck pe Youtube, artista americana povesteste ca pielea personajelor ei este compusa chiar si din 50 de straturi de culoare si ca...

Acasa, printre carti

M-am intrebat care este obiectul a carui prezenta imi creeaza cel mai usor sentimentul de acasa, iar cautarile raspunsului s-au incheiat imediat, cu o carte. Am trait mereu inconjurata de carti, cu gandul ca nu citesc cat mi-ar placea si cu promisiunea ca voi citi mai mult – doar ca binge watching-ul de seriale ma face sa nu ma tin asa usor de cuvant.

Visez la o sufragerie cu o biblioteca incapatoare, intinsa pe un perete intreg, dar nu-mi displac deloc bibliotecile improvizate in orice locuri din casa care pot gazdui carti. Imaginea unei biblioteci care sa imbrace complet peretele s-ar putea sa aiba ceva de-a face cu biblioteca liceului. Nu am pasit niciodata mai departe de tejgheaua din prima parte a incaperii si nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata, de cealalta parte a ei, o alta persoana in afara de doamna bibliotecara. Indiferent de titlul cerut, ea pornea fara ezitare printre cartile care se intindeau pana in tavan, ca intr-un labirint, si se intorcea cu ce aveam nevoie. Apoi, nota ce imprumutam pentru acasa pe o fisa cu numele meu, timp in care ma uitam la mainile ei, cu degete pe care le-am considerat mereu neobisnuit de lungi, cu unghii ovale, taiate scurt. Aceasta biblioteca isi pastreaza inca farmecul aparte si sunt curioasa cum mi-ar parea astazi, dupa mai bine de 17 ani de cand nu i-am mai trecut pragul.

O poveste ma captiveaza cu adevarat atunci cand o citesc intr-un loc in care ma simt confortabil, un “acasa” gazduit de-a lungul timpului de mai multe spatii. Asa cum acasa este si despre carti, cartile devin si ele despre acasa. Sentimentul meu nu e unul iesit din comun, dimpotriva. Exista cafenele, restaurante si hoteluri care exploreaza aceasta conexiune si care, din dorinta de a crea un spatiu primitor pentru clientii lor, au integrat si un loc pentru carti.

Aceste ganduri au demarat initiativa de a cauta, printre fotografii cu biblioteci gazduite in alte sufragerii (sau alte spatii), cateva idei de design. Poate gasesti printre ele ceva care te inspira si pe tine.