EDITOR'S CHOICE

O intalnire cu Delfina Delettrez...

Mainile mele spun foarte multe despre mine, iar inelul este cea…

EDITOR'S CHOICE

Marion Cotillard’s denim choices

Denimul e, de obicei, printre primele alegeri cand vine vorba de…

EDITOR'S CHOICE

Joc de texturi

Jocul de texturi schimba impactul vizual pe care il are o…

EDITOR'S CHOICE

Cateva ganduri despre show-uri de...

Orice inceput de conversatie pe tema #SaptamanaModei imi declanseaza in minte…

INSPIRATIE

3 directii de explorat in...

Sansele de a ne schimba la 180 de grade stilul de…

HOT TREND

Jeansii, printre amintiri & tendinte

Jeansi pe corp, lejeri sau foarte largi, jeansi cu talie joasa…

INSPIRATIE

Cum prinde viata designul interior

Plantele in ghiveci dau viata designului interior, la propriu si la…

Inspiratie

Cum prinde viata designul interior

Plantele in ghiveci dau viata designului interior, la propriu si la figurat. In continuare, am adunat la un loc ganduri despre ce le face atat de importante, precum si fotografii cu surse de inspiratie pentru propria casa. Am mai spus asta si cu alte ocazii, plantele in ghiveci sunt colocatarele mele de cand ma stiu. In copilarie, datorita pasiunii si priceperii mamei de a le ingriji. Mai tarziu, datorita puterii lor de adaptare la toate stangaciile mele. Nu au rezistat toate pana am gasit eu echilibrul intre prea multa si prea putina apa, dar nu sunt chiar putine cele cu care convietuiesc de cand am venit la Bucuresti si mi-am asumat o astfel de responsabilitate. De doua decenii. E reconfortant sa le privesc. Ma bucur cand le apare cate o frunza noua. Cand infloresc, nici nu mai zic… e foc de artificii in mintea mea. Daca m-ai fi intrebat anul trecut de ce cred ca au acest efect, e posibil sa fi luat in considerare ca raspuns faptul ca le asociez cu perioada fara prea multe griji a copilariei. Doar ca, intre timp, am aflat mai multe despre conceptul de biofilie, care, fara sa invalideze primul meu gand, mi-a oferit o perspectiva mai ampla asupra acestui subiect si a mai adaugat cuvinte la raspuns. Foto: DESIGNECOLOGIST / Unsplash Biofilia, in traducere dragostea ...

Inapoi Inainte
Mai multa biniste acasa
Inspiratie
Autor: Ioana Lovin

Mai multa biniste acasa

Nu e intotdeauna la fel de bine si de liniste nici in casa in care locuim, nici in mintea in care ne locuiesc gandurile, asa ca e fireasca dorinta de-a avea mai mult din fiecare, adica: mai multa biniste. Am citit recent Carticica de biniste, ocazie cu care am analizat putin propriile obiceiuri si am notat cateva idei care pot contribui la implinirea dorintei mentionate.

Biniste este un cuvant inventat de Cristina Andrei, blogger culinar, propus ca echivalent local al conceptului danez “hygge”. Inspiratia a venit in sufrageria ei, intr-o duminica petrecuta alaturi de cativa prieteni pentru care a pregatit mancare. O astfel de zi ar putea fi trecuta, cu certitudine, la exemple perfecte de biniste.

Sansele sunt sa fi intalnit cuvantul in online, inca dinainte de publicarea ghidului fericirii acasa, la care au contribuit sapte autori: scriitorul Iv cel Naiv, Sanziana Pop, designer de interior si fondatoare Visuell, Gaspar Gyorgy, psiholog clinician si psihoterapeut relational, Ana Constantinescu, designer biofilic la Cresc Studio, Dan Byron, vocalistul trupei Byron, Diana Mihaila, Master Professional Organizer, si Cristina Andrei. Eu imi amintesc ca am aflat de el cand se vota ilustratia ce urma sa ajunga pe coperta.

*

CAND ORASUL S-A MUTAT LA NOI ACASA

Proiectul mi-a atras imediat atentia pe de-o parte, pentru ca imi erau cunoscute multe dintre numele celor care s-au implicat in dezvoltarea lui, pe de alta parte, pentru ca, in ultima perioada, binistea a fost pentru mine un tel mai greu de atins.


Foto: Alisa Anton / Unsplash

“Niciunul dintre noi nu-si imagina, cu doi ani in urma, ca ne vom imbogati vocabularul curent cu atatea cuvinte si expresii noi: carantina, izolare, distantare, izoleta, dezinfectant, pandemie. Si nici ca vom sta inghesuiti impreuna cu tot acest vocabular in casele noastre atat de mult timp.”

Acasa e un concept drag mie si, de cand ma stiu, a avut o definitie flexibila, dar niciodata asa cum a fortat-o pandemia sa fie. Cuvintele lui Iv cel Naiv m-au facut sa ma gandesc nu doar la asta, ci si la locurile pe care le-am numit acasa de-a lungul timpului si la oamenii datorita carora m-am simtit acasa. Am pornit de la primele amintiri pana la cele mai apropiate de prezent.

In copilarie, centrul universului meu cuprindea cateva strazi din cartierul in care locuiam. Pentru gradinita, faceam stanga la primul colt. Mai tarziu, pentru scoala, faceam dreapta. Tot spatiul dintre cele doua cladiri era terenul nostru de joaca, al copiilor de la bloc, iesiti adesea pe-afara cu cheia la gat. Ne intorceam acasa mai mult chemati de parinti si mai putin in urma deciziilor noastre.

Pentru mine, sentimentul de acasa pornea din apartamentul de la etajul doi – acolo era nucleul, alaturi de familia care daca nu ar fi, nu s-ar mai povesti – si ma insotea in toate locurile cunoscute, acum pline ochi de amintiri.

Intamplator, de mai bine de 18 ani, numesc acasa tot un apartament de la etajul doi, doar ca unul din alt oras. Nu cred ca e gresit sa spun ca centrul universului meu s-a extins pe sute de kilometri, dar, oricat de multe lucruri s-au schimbat, esenta a ramas aceeasi. Si atunci, si acum, acasa reprezinta un loc, dar si iubirea pentru oamenii apropiati din viata mea. Probabil asta face posibil sa se intinda ca un elastic oriunde ma poarta viata.

Pandemia ne-a cam dat vietile peste cap. Daca e sa ma refer doar la cum s-a dat peste cap acasa din cauza ei, ma gandesc imediat la Vrajitorul din Oz. Pandemia nu a luat blocul si l-a mutat in alta parte, cum a facut tornada din poveste. In schimb, a adus totul intr-un apartament si-a devenit destul de greu sa mai aiba loc aici si binistea. Cred ca nu doar eu am putut spune, la un moment dat, ca ajung din pat pana la birou in doi pasi, fara ca asta sa mai fie o simpla expresie.

*

TIMP PENTRU BINISTE

Printre ideile si sfaturile practice care m-au inspirat la Carticica de biniste sunt si cele care mi-au aratat ca, de fapt, binistea de-acasa nu are neaparat nevoie de loc. Ea nu e doar despre lucruri palpabile, atent curatoriate pentru a contribui la o stare de bine. De exemplu, muzica aduce biniste in casele noastre.


Foto: taylor hernandez / Unsplash

MUZICA IN SURDINA

Am spus de multe ori ca muzica este o sursa de fericire atat de la indemana si, cu toate astea, au fost zile in care nu cred ca am ascultat nicio melodie. Ringtone-ul de la telefon nu se pune. Cam grava aceasta constatare, dar usor de remediat.

Dan Byron mentioneaza in capitolul sau si cateva lucruri despre muzica ambientala, ocazie cu care am realizat ca am apelat la ea foarte rar de-a lungul timpului, desi ar putea fi o posibila solutie pentru problema zilelor fara muzica. Nu imi mai amintesc cand am ascultat ultima oara acest gen. Stiu insa ca, acum cand scriu, am pe fundal compozitiile lui Brian Eno, cel despre care Byron spune ca a creat, in anii ‘70, muzica ambientala.

“Dar ce inseamna, de fapt, muzica ambientala? Ei bine, muzica facuta pentru a fi ignorata. Rolul ei este acela de a crea ambianta sonora, la fel cum lumina creeaza una vizuala,” clarifica Byron. E un gen de muzica pe care pare ca pot sa imi aud si sa imi astern gandurile in word, spre deosebire de cum decurg lucrurile cand dau play la muzica pe care o ascult eu de obicei. Cea din urma nu se lasa deloc ignorata. Acum, insa, scriu, editez, scriu.

ARMONIE IN GANDURI

Daca as putea sa editez viata asa cum fac cu textele, sa corectez greseli, sa pun punct unde n-am pus, sa iau putin de aici, sa adaug dincolo, apoi sa vad ce-a iesit si, eventual, sa o iau de la capat, oare in ce an as fi astazi? Probabil ca nu in anul in care ar trebui sa fiu. Intrebarea asta ma duce direct la cea mai importanta regula mentionata de Gaspar Gyorgy pentru a trai in biniste: sa nu uitam ca viata se intampla acum.

Traiesc o viata, dar adevarul e ca imi consum energia pe care o am si cu vietile pe care nu le traiesc. M-am regasit in rezultatele unui studiu si, in general, in mesajele prezentate de Gyorgy. Prin mintea unui om pot trece zilnic zeci de mii de ganduri. 80% dintre ele sunt negative, iar 85% nu se vor adeveri. Cam greu sa fie biniste in minte daca suntem ba ingrijorati ca nu putem schimba lucruri care s-au petrecut deja, ba impovarati de ganduri si de temerile care le insotesc, in loc sa ne concentram la ce putem face in prezent.

Mai am de lucrat aici si tocmai de-asta incerc sa pastrez in minte un mesaj cu care am rezonat 100%: Recunoaste ca gandurile negre nu sunt fapte, iar emotiile dificile nu reprezinta un pericol iminent. Atunci cand gandesti sau simti ceva neplacut, fii constient de experienta ta si intreaba-te ce ai avea de facut.”

*

LOC PENTRU BINISTE

Ordinea din minte si cea din casa se influenteaza reciproc. In cazul meu, armonia gandurilor se transpune, de multe ori, in ordinea de pe birou, in lumanarile parfumate pe care nu se mai asaza praful, in prezenta florilor din vaza preferata sau in hidratarea corespunzatoare a plantelor din ghivece care ma fac sa ma simt acasa, nu doar pentru ca sunt colocatarele mele de ani de zile, ci pentru ca ele reprezinta – asa cum releva capitolul Anei Constantinescu despre designul biofilic – o bucata din natura cu care noi, oamenii, am fost mereu conectati.


Foto: Rui Silvestre / Unsplash

Dezordinea lucrurilor e insotita de galagia gandurilor sau de oboseala. Cand imi propun sa ies din acest scenariu, de multe ori, ma apuc de lucrurile pe care le asociez cu armonia. Asa ca imi reorganizez biroul, aprind o lumanare parfumata, imi cumpar flori si/sau inviorez colocatarele din ghivece si, incet-incet, volumul ridicat al gandurilor incepe sa coboare.

LA ORDINEA ZILEI

Nu cred ca mai e cazul sa explic de ce m-am regasit in cuvintele Dianei Mihaila. Ea considera spatiul in care traim o oglinda care ne arata cand suntem bine, la fel cum ne arata si cand suntem mai putin bine.

Cum facem sa predomine ordinea in casa noastra? Unul dintre secretele reusitei este sa nu incepem cu proiecte mari, ci mai degraba sa impartim intregul demers pe bucati pentru ca, spune ea, rezultatele atrag rezultate.

De-a lungul timpului, am observat ca spatiile bine organizate din casa sunt si cele in care nu prea mai e nevoie sa fac ordine. Ea se mentine pur si simplu. Cand spun asta, ma gandesc, printre altele, la cat de mult a contat aplicarea unui sfat aflat de la Marie Kondo si reintalnit acum in capitolul semnat de Mihaila: acela de a aseza lucrurile din sertare pe verticala. A fost game-changing!

BINISTEA STA IN DETALII


Foto: Kyle Nieber / Unsplash

Nu doar ordinea, ci si felul in care e amenajat spatiul in care locuim ne spune cata biniste e acasa. Dintre toate sugestiile asternute de Sanziana Pop in carticica, mentionez acum doar una: sa existe texturi diferite in aceeasi incapere. Alegerile facute de mine pe partea de design interior ar putea sugera ca am incercat sa o respect, doar ca nu a fost ceva cu-adevarat constient. Mereu m-am concentrat mai mult pe forme si culori. Abia cand am citit cuvintele ei, am realizat importanta jocului cu texturile. E un joc pe care imi propun sa-l explorez cu mai mare atentie de acum incolo. La fel cum sper ca se va intampla cu toate ideile din carte, pe care le-am intampinat cu un Aha!.

Sa fie timp si loc pentru biniste in casele si in mintile noastre!

Fotografie principala: Spacejoy / Unsplash

PUBLISHED ON 23.02.2022

more in Mood Board