Petocuri.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Afla mai multe...

TINUTA SAPTAMANII

Nunta Regala. Meghan Markle, in...

De data aceasta, Tinuta Saptamanii nu putea fi alta decat cea…

INSPIRATIE

5 designeri de bijuterie contemporana,...

Pentru mine, targul Autor reprezinta, in egala masura, o sursa de…

Cate Blanchett. Inspiratia saptamanii.

Luni a fost Met Gala. Apoi, a inceput Festivalul de Film…

DESIGNERI ROMANI

Colectia AFMF SS’18. La Passeggiata.

Libertatea reprezinta unul dintre cuvintele care definesc colectiile brandului AFMF (Aesthetic…

RED CARPET

Met Gala 2018. Cod vestimentar:...

“Sunday’s Best” a fost codul vestimentar al editiei Met Gala ce…

RED CARPET

Met Gala. 10 tinute memorabile...

In lumea modei, prima luni din mai a devenit sinonima cu…

STREET STYLE

Tinute relaxate. Inspiratie pentru luna...

M-am uitat, astazi, printre fotografiile de street style, realizate de Marie-Paola…

Editor's Choice

Rosu & Bleumarin

Am inceput cu rosu si negru si, mult timp, aceste doua culori au ramas in trusa mea de beauty, indiferent de ce alegeau sa evidentieze tendintele in materie de lacuri de unghii. De ceva timp, lucrurile s-au schimbat partial. Bleumarinul a devenit, pentru mine, "the new black". Produsele cu care jonglez acum, in functie de starea de spirit sau de tinuta, au devenit pretextul acestui demers fotografic, gandit impreuna cu prietena si colega mea, Alexandra, cea care a imortalizat imaginile. Oja rosie Dior, cu finisaj mat, este de la Sephora - o am deja de cateva luni bune, iar lacul de unghii Treat Collection face parte din portofoliul de produse MioBio. Fotografii realizate de Alexandra Diaconu (DAS sASHA)

Inapoi Inainte
Mai multe fotografii cu cei dragi
Amintiri
Autor: Ioana Lovin

Mai multe fotografii cu cei dragi

Daca ma uit printre fotografiile din telefon sau din aparatul foto, cel mai des intalnit membru al familiei este cainele. Nu e neaparat o surpriza. Cine are un animal de companie cred ca intelege situatia. Odata cu ghemotocul de blana, dobandesti si reflexul de a-i imortaliza pozitiile dragalase in care acesta doarme, pozitiile haioase in care acesta sta sau se joaca, in care se uita sau nu se uita la tine. Orice ar face pare demn de imortalizat intr-o imagine care ii va face sa zambeasca si pe cei ce nu sunt de fata in acele momente.


Ea e Lilu.:)

Cu smartphone-ul mereu la indemana, pot sa pozez orice, oricand, oricat. Imi trebuie doar prezenta de spirit, suficient spatiu in telefon si bateria incarcata. Am observat, insa, ca desi numarul fotografiilor mele a crescut semnificativ in ultimii ani, numarul celor in care apar oamenii dragi nu pastreaza aceleasi proportii. M-am intrebat de ce, iar un prim motiv s-a conturat destul de usor. Disconfortul resimtit atunci cand obiectivul aparatului foto este indreptat spre propria persoana pare a fi o chestiune de familie.:)

Pentru alte posibile motive, am cautat sa identific printre amintiri cum a evoluat interactiunea mea cu fotografia. Mi-a placut dintotdeauna, iar tehnologia digitala m-a incurajat sa explorez si mai mult aceasta pasiune. In urma cu 15-20 de ani, evaluam destul de strict cadrele care urmau sa ocupe cele 36 de pozitii ale filmului. Cautam cu atentie unghiul potrivit. Apoi, pentru ca, de cele mai multe ori, erau implicati oameni, verificam ca toata lumea are ochii deschisi si speram ca ii va avea si in urmatoarea fractiune de secunda. Astazi, cand vreau sa fac o poza, nu fac niciodata doar o poza, ci o succesiune din care aleg cea mai buna varianta.

La inceput, fotografiile mele erau, aproape in exclusivitate, despre momente petrecute alaturi de fiinte dragi din viata mea, despre familie si prieteni, acum, ele sunt mai degraba despre compozitii din care oamenii pot lipsi. Tehnologia imi permite sa surprind cadre si detalii intr-o maniera care, inainte, imi era imposibila. Totusi, imi propun ca pe viitor sa adun mai multe momente dragi nu doar in memoria mea, ci si pe hartie sau in memoria hard-disk-ului extern.


Lalele imi par cele mai fotogenice flori.

De curand, am scris despre cateva dintre lucrurile din viata mea, pe care vreau sa nu le uit niciodata. Printre ele, am ales o zi de Pasti de acum sase ani (cred), in care i-am fotografiat, rand pe rand, pe cei prezenti la reuniunea de familie, purtand niste urechi mari de iepure, din plus roz. Acea zi si-a pastrat multe detalii intacte si datorita acestor imagini – de altfel, printre putinele pe care le-am printat.

Am foldere cu gigabytes peste gigabytes de fotografii, peste care adaug alti gigabytes, in fiecare an. In timp ce fac asta, ma gandesc: da, pe unele le folosesc pentru a ilustra articolele mele din vacante sau de la diferite evenimente, pe altele le postez pe Instagram, dar raman multe peste care probabil nu voi mai reveni niciodata. Glumesc ca, daca o tin asa, de la un punct incolo imi va mai trebui o viata doar pentru a ma uita la fotografii.

Si, totusi, oricat de multe poze as face, cele cu fiintele dragi raman cele la care nu as renunta niciodata. Mi-ar placea chiar sa tiparesc mai multe dintre ele pe hartie. Am mereu senzatia ca in acest mod amintirile devin tangibile, chiar daca, uneori, cei care apar in ele nu mai sunt.

Foto: arhiva personala

PUBLISHED ON 02.03.2018 TAGS: amintiri fotografii

more in Mood Board