INSPIRATIE

Tinute couture FW 18/19. De...

Saptamana Modei Haute Couture de la Paris pentru sezonul toamna-iarna 2018/19…

WE LIKE

Acasa, printre carti

M-am intrebat care este obiectul a carui prezenta imi creeaza cel…

INSPIRATIE

Tinute care sa te inspire...

Cand vine vorba despre tinute de petrecere, prima si aproape singura…

ART & DESIGN

Jessica Watts. Picturi moderne pe...

Jessica Watts obisnuieste sa adune tot felul de obiecte vechi sau…

TINUTA SAPTAMANII

Chic Style: Victoria Beckham

Inspiratia pentru Tinuta Saptamanii vine de multe ori de pe covorul…

NEWS

Love Stories x H&M =...

Designul confortabil si mixurile indraznete de imprimeuri, culori si materiale transforma…

AMINTIRI

Dorinta care depaseste toate dorintele

Intrebata ce vrea de ziua ei, o buna prietena a raspuns…

We like

Acasa, printre carti

M-am intrebat care este obiectul a carui prezenta imi creeaza cel mai usor sentimentul de acasa, iar cautarile raspunsului s-au incheiat imediat, cu o carte. Am trait mereu inconjurata de carti, cu gandul ca nu citesc cat mi-ar placea si cu promisiunea ca voi citi mai mult – doar ca binge watching-ul de seriale ma face sa nu ma tin asa usor de cuvant. Visez la o sufragerie cu o biblioteca incapatoare, intinsa pe un perete intreg, dar nu-mi displac deloc bibliotecile improvizate in orice locuri din casa care pot gazdui carti. Imaginea unei biblioteci care sa imbrace complet peretele s-ar putea sa aiba ceva de-a face cu biblioteca liceului. Nu am pasit niciodata mai departe de tejgheaua din prima parte a incaperii si nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata, de cealalta parte a ei, o alta persoana in afara de doamna bibliotecara. Indiferent de titlul cerut, ea pornea fara ezitare printre cartile care se intindeau pana in tavan, ca intr-un labirint, si se intorcea cu ce aveam nevoie. Apoi, nota ce imprumutam pentru acasa pe o fisa cu numele meu, timp in care ma uitam la mainile ei, cu degete pe care le-am considerat mereu neobisnuit de lungi, cu unghii ovale, taiate scurt. Aceasta biblioteca isi pastreaza inca farmecul aparte si sunt curioasa cum mi-ar parea astazi, dupa mai bine de...

Inapoi Inainte
Ce lucruri din viata ta nu ai vrea sa uiti?
Amintiri
Autor: Ioana Lovin

Ce lucruri din viata ta nu ai vrea sa uiti?

In urma cu cateva luni, am citit cartea “Cel mai frumos loc din lume e chiar aici”, scrisa de Care Santos si Francesc Miralles. Nu este una dintre lecturile mele preferate. Motivul pentru care o mentionez acum este altul: un exercitiu interesant de cautare interioara, pe care l-am intalnit printre paginile ei.

Personajul principal feminin primeste cadou, la un moment dat, o cutie pe care scria “Psihanalistul de buzunar”. Inauntrul ei, erau o clepsidra sub forma unui psihoterapeut miniatural, asezat intr-un fotoliu, si instructiunile de a asterne pe hartie, pe parcursul a cinci minute, amintiri de nesters din viata ei pe care, prinsa in rutina de zi cu zi, aproape ca le-a uitat.

Nu am rezistat tentatiei de a afla ce as alege eu. Lista mea de lucruri pe care nu vreau sa le uit niciodata ar arata cam asa:

Weekendurile la bunica… tihnite, cu povesti din copilaria si tineretea ei, cu teleenciclopedia de sambata seara, cu plimbarile de duminica si inghetata bicolora de la dozator, cu rujul pe care bunica il tapota usor pe buze si in obraji inainte sa iesim in oras, cu ciocolata de casa la desert – din care mancam pe ascuns inainte de masa, cu teme facute cu spor, cu primul meu text in care am insirat ganduri despre ea si despre trecerea timpului, descoperindu-mi, astfel, pasiunea pentru scris. De toate astea, ma desparteau 30 de minute de mers pe jos de acasa pana la bunica;

Ziua in care tata a lipit la loc bibeloul cu care ma jucam din cand in cand si pe care, bineinteles, l-am spart. Era un iepure de portelan, dupa care am plans cu lacrimi de crocodil. M-am linistit cand am vazut ca tata il poate salva. 14-15 ani mai tarziu, bibeloul s-a regasit printre lucrurile pe care le-am luat cu mine cand m-am mutat de la Sibiu la Bucuresti. Il pastrez si astazi in biblioteca din sufragerie;

Una dintre plimbarile la Cisnadioara cu partenerul meu de viata si catelusa Tessy. Ne-am plimbat, de mai multe ori, in aceeasi formula, in aceleasi locuri si, totusi, una dintre aceste ocazii a fost diferita. Am experimentat o stare pe care nu stiu cum sa o definesc altfel decat fericire completa – nu-mi amintesc sa o fi simtit la fel de intens pana atunci si nici de atunci incoace. Pur si simplu, am constientizat ca ma simteam impacata cu tot ce a trebuit sa ma impac si bucuroasa de tot ce insemna prezentul;

O zi de Pasti de acum cativa ani, cand i-am fotografiat pe toti cei prezenti la reuniunea de familie cu urechi de iepure. Nu poti purta, in acelasi timp, masca de om serios si urechi roz de plus;

Unul dintre primele mele mari concerte live – Lenny Kravitz, la care am fost impreuna cu sora mea – si toate celelalte care i-au urmat. Am mai spus-o si o spun in continuare: muzica este, pentru mine, una dintre cele mai la indemana surse de fericire.

Recunosc ca timpul limitat a creat haos printre amintiri. Cum am apasat pe cronometru, trecutul meu s-a preschimbat in mii de confetti zburand, de colo-colo, in timp ce eu incercam sa le prind pe unele anume. M-am intrebat cum sa fiu mai eficienta: sa scriu lucrurile in ordine cronologica? Asa ca am inceput sa le notez in ordinea in care s-au intamplat. Dar in ritmul asta nu voi reusi sa depasesc anii copilariei, mi-am spus. Grabita, am schimbat strategia si m-am orientat si spre amintiri mai recente. Apoi, mi-am dat seama si ca, daca editez ideile intr-o forma cat mai buna, nu voi apuca sa scriu mai mult de cateva randuri. Am hotarat sa le scriu pur si simplu si sa le cizelez ulterior.

In toata dezordinea din capul meu, am remarcat, insa, un lucru. Amintirile pe care am reusit sa le adun, precum si cele care mi-au venit in minte dupa ce au expirat cele cinci minute, nu contin neaparat lucruri extraordinare, ci mai degraba fiinte care au jucat si joaca un rol extraordinar in viata mea. Daca nu as fi pierdut timpul urmarind cand ceasul, cand zborul confettilor, as fi reusit, probabil, sa adaug 1 Mai-urile din Vama Veche, intalnirile cu prietenii si discutiile insotite de rasete cu lacrimi… Nu m-a surprins aceasta observatie a mea. Exista atatea studii care atesta contributia familiei si a prietenilor la fericirea si nefericirea noastra, iar experienta mea de viata este in acord cu aceste rezultate.

PUBLISHED ON 14.02.2018 TAGS: amintiri de neuitat

more in Mood Board