INSPIRATIE

Machiaje pentru primavara-vara ’19. Ce...

In universul machiajului, trecerile de la un an la altul nu…

FASHION TRENDS

Denimul prespalat & tie-dye, din...

De fiecare data cand scriu despre denim, imi vin in minte…

FASHION TRENDS

Cromatica sezonului primavara-vara 2019

Pentru sezonul primavara-vara 2019, designerii par sa-si fi impartit roata culorilor,…

ART & DESIGN

10 conturi cu arta textila...

Oricat de mare ar fi aglomeratia in feed-ul meu de Instagram,…

RED CARPET

Ce tinute au purtat artistele...

Culori vibrante, dar si tonuri neutre sau texturi metalice, croieli care…

NEWS

Castigatorii Premiilor Oscar 2019

Green Book a castigat trofeul pentru Cel mai bun film la…

INSPIRATIE

Melodii pentru care nu dau...

In liceu, serile de duminica ii erau dedicate lui Ally McBeal….

Interviu

Ioana Boros de la Daring Trash. La intersectia dintre design & arta.

Daring Trash este un brand vestimentar din Cluj, fondat de Ioana Boros in 2017. Este primul ei proiect in care activitatea de designer se imbina cu cea de artista. Ilustratiile minimaliste, care personalizeaza cele mai multe dintre piesele de imbracaminte realizate de ea, ii poarta, la randul lor, semnatura. Ioana Boros s-a nascut la Bistrita si, in prezent, locuieste la Cluj. Din 2008, cand a absolvit Facultatea de Arte si Design din Cluj-Napoca, si pana in 2016, a lucrat la cateva proiecte personale si a colaborat, mai multi ani, cu un brand romanesc din industria modei. Am invitat-o sa imi povesteasca mai multe despre cum s-a conturat Daring Trash in forma pe care o are astazi, dar si despre pasiunea ei pentru arta. Stiam deja ca Ioana a participat la editia Barcelona International Gallery (BIG) Awards 2018, o expozitie organizata, toamna trecuta, de CAGE Gallery din Barcelona si ca se regaseste printre artistii expozitiei Abstract Mind 2019, care va fi gazduita, in primavara, de CICA Museum din Coreea de Sud. Cu ocazia acestui interviu, am aflat si ca aceste doua realizari i-au dat, pe de-o parte, mai multa incredere si, pe de alta parte, au contribuit la promovarea lucrarilor ei. Povestea Daring Trash a inceput cu o perioada de documentare despre printuri si ilu...

Inapoi Inainte
Ce lucruri din viata ta nu ai vrea sa uiti?
Amintiri
Autor: Ioana Lovin

Ce lucruri din viata ta nu ai vrea sa uiti?

In urma cu cateva luni, am citit cartea “Cel mai frumos loc din lume e chiar aici”, scrisa de Care Santos si Francesc Miralles. Nu este una dintre lecturile mele preferate. Motivul pentru care o mentionez acum este altul: un exercitiu interesant de cautare interioara, pe care l-am intalnit printre paginile ei.

Personajul principal feminin primeste cadou, la un moment dat, o cutie pe care scria “Psihanalistul de buzunar”. Inauntrul ei, erau o clepsidra sub forma unui psihoterapeut miniatural, asezat intr-un fotoliu, si instructiunile de a asterne pe hartie, pe parcursul a cinci minute, amintiri de nesters din viata ei pe care, prinsa in rutina de zi cu zi, aproape ca le-a uitat.

Nu am rezistat tentatiei de a afla ce as alege eu. Lista mea de lucruri pe care nu vreau sa le uit niciodata ar arata cam asa:

Weekendurile la bunica… tihnite, cu povesti din copilaria si tineretea ei, cu teleenciclopedia de sambata seara, cu plimbarile de duminica si inghetata bicolora de la dozator, cu rujul pe care bunica il tapota usor pe buze si in obraji inainte sa iesim in oras, cu ciocolata de casa la desert – din care mancam pe ascuns inainte de masa, cu teme facute cu spor, cu primul meu text in care am insirat ganduri despre ea si despre trecerea timpului, descoperindu-mi, astfel, pasiunea pentru scris. De toate astea, ma desparteau 30 de minute de mers pe jos de acasa pana la bunica;

Ziua in care tata a lipit la loc bibeloul cu care ma jucam din cand in cand si pe care, bineinteles, l-am spart. Era un iepure de portelan, dupa care am plans cu lacrimi de crocodil. M-am linistit cand am vazut ca tata il poate salva. 14-15 ani mai tarziu, bibeloul s-a regasit printre lucrurile pe care le-am luat cu mine cand m-am mutat de la Sibiu la Bucuresti. Il pastrez si astazi in biblioteca din sufragerie;

Una dintre plimbarile la Cisnadioara cu partenerul meu de viata si catelusa Tessy. Ne-am plimbat, de mai multe ori, in aceeasi formula, in aceleasi locuri si, totusi, una dintre aceste ocazii a fost diferita. Am experimentat o stare pe care nu stiu cum sa o definesc altfel decat fericire completa – nu-mi amintesc sa o fi simtit la fel de intens pana atunci si nici de atunci incoace. Pur si simplu, am constientizat ca ma simteam impacata cu tot ce a trebuit sa ma impac si bucuroasa de tot ce insemna prezentul;

O zi de Pasti de acum cativa ani, cand i-am fotografiat pe toti cei prezenti la reuniunea de familie cu urechi de iepure. Nu poti purta, in acelasi timp, masca de om serios si urechi roz de plus;

Unul dintre primele mele mari concerte live – Lenny Kravitz, la care am fost impreuna cu sora mea – si toate celelalte care i-au urmat. Am mai spus-o si o spun in continuare: muzica este, pentru mine, una dintre cele mai la indemana surse de fericire.

Recunosc ca timpul limitat a creat haos printre amintiri. Cum am apasat pe cronometru, trecutul meu s-a preschimbat in mii de confetti zburand, de colo-colo, in timp ce eu incercam sa le prind pe unele anume. M-am intrebat cum sa fiu mai eficienta: sa scriu lucrurile in ordine cronologica? Asa ca am inceput sa le notez in ordinea in care s-au intamplat. Dar in ritmul asta nu voi reusi sa depasesc anii copilariei, mi-am spus. Grabita, am schimbat strategia si m-am orientat si spre amintiri mai recente. Apoi, mi-am dat seama si ca, daca editez ideile intr-o forma cat mai buna, nu voi apuca sa scriu mai mult de cateva randuri. Am hotarat sa le scriu pur si simplu si sa le cizelez ulterior.

In toata dezordinea din capul meu, am remarcat, insa, un lucru. Amintirile pe care am reusit sa le adun, precum si cele care mi-au venit in minte dupa ce au expirat cele cinci minute, nu contin neaparat lucruri extraordinare, ci mai degraba fiinte care au jucat si joaca un rol extraordinar in viata mea. Daca nu as fi pierdut timpul urmarind cand ceasul, cand zborul confettilor, as fi reusit, probabil, sa adaug 1 Mai-urile din Vama Veche, intalnirile cu prietenii si discutiile insotite de rasete cu lacrimi… Nu m-a surprins aceasta observatie a mea. Exista atatea studii care atesta contributia familiei si a prietenilor la fericirea si nefericirea noastra, iar experienta mea de viata este in acord cu aceste rezultate.

PUBLISHED ON 14.02.2018 TAGS: amintiri de neuitat

more in Mood Board