Dar cum ar fi daca am putea sa le conservam la borcan, ca pe niste provizii pentru suflet?! Aceasta este ideea care l-a inspirat pe Christoffer Relander sa realizeze “Jarred & Displaced”, un proiect fotografic care estompeaza limitele dintre realitate si fantezie. Prin intermediul multiexpunerii, el pare ca inchide peisaje familiare din natura in borcane din sticla transparenta, astfel incat sa le pastreze si sa se bucure de frumusetea lor oriunde s-ar afla.

“De mai bine de un an, colectionez peisaje in borcane folosind dubla expunere pe film – in cadrul acestui proiect am realizat un vis copilaresc. Ma joc cu ideea de a fi un colectionar ambitios, conservand mediul din jur intr-o mare colectie personala. Cele mai multe dintre peisaje sunt din locurile in care am crescut, la tara, in sudul Finlandei, acolo unde imi sunt inca radacinile. Anxietatea separarii de copilarie este cea care m-a absorbit in acest proiect,” povesteste el in descrierea “Jarred & Displaced”. Imaginile sunt obtinute de Relander direct in aparatul sau analog, fara interventii in Photoshop sau in alte programe de editare, iar proiectul se afla inca in desfasurare.

Christoffer Relander s-a nascut in 1986 in Finlanda. Chiar daca a fost pasionat de arta dintotdeauna, fotografia si-a facut cu adevarat loc in viata lui abia in urma cu 7-8 ani. In fotografiile pe care le realizeaza, natura este trecuta adesea prin filtrul imaginatiei, iar rezultatul devine captivant si suprarealist deopotriva. De-a lungul timpului, proiectele lui Relander au fost prezentate in expozitii solo sau de grup, atat in tara natala, cat si in Statele Unite, Norvegia sau Rusia. In portofoliul lui se regasesc, de asemenea, multiple colaborari cu nume ca Adobe, Nikon, Oxford University Press sau Finnish Forest Industry.

Daca iti doresti sa descoperi mai multe despre arta fotografica a lui Christoffer Relander, te invit sa intri pe site-ul sau oficial sau pe pagina de Facebook.

Foto: Christoffer Relander

The post Natura la borcan appeared first on Petocuri.

Memory Piece, lucrarea semnata de Juliao Sarmento, mi-a ramas intiparita in memorie. Am vazut-o de curand la Muzeul Berardo din Lisabona. Pentru realizarea ei, artistul portughez a invitat doua personaje feminine sa aleaga o pozitie a corpului si o expresie a fetei pe care sa incerce sa le pastreze neschimbate pe parcursul intregului experiment fotografic. Fixata pe un trepied, camera foto a fost declansata in mod repetat la fiecare 15 minute.

Daca privesti imaginile de la distanta, diferentele pot trece neobservate. Daca te apropii, situatia se modifica si incepi sa identifici mici detalii: un deget in afara buzunarului, pe cand in fotografia dinainte, mana era in interior, o privire cand mai alerta, cand mai pierduta. Seria de fotografii m-a dus cu gandul la o realitate cu care ne confruntam si in viata de zi cu zi. Oricat am incerca sa pastram neschimbate anumite lucruri, ele nu raman la fel nici macar atunci cand pare ca detinem controlul asupra intregului demers. Ceva se transforma. De multe ori, chiar noi.

Foto: Arhiva personala

The post Memory Piece appeared first on Petocuri.

Andreea Macri, Andrei Runcanu, Barna Nemethi, Cornel Brad, Cornel Lazia, Dan Beleiu, Felicia Simion, Lehel Kelemen, Nicolae Burca, Oltin Dogaru, ZWEI si Nikon One au fost artistii participanti. Lucrarile lor au ghidat calatoria invitatilor in cele doua incaperi cu pereti vopsiti in alb si gri, cu tavan inalt si ferestre industriale mari, ce lasa lumina sa patrunda nestigherita. Ziua lansarii a fost insa una capricioasa. Dar chiar si-asa mi-a placut cum s-a imbinat atmosfera gri a orasului, cu designul minimalist al spatiului si cu fotografiile expuse, o parte dintre ele in alb si negru. Iata in continuare cateva imagini de la evenimentul de lansare!

www.thebrewery.ro
Facebook/TheBreweryStudio
Instagram.com/thebrewery

Foto: Cosmin Sbarcea

The post The Brewery appeared first on Petocuri.

Alb & negru in lumea cafelei, cu Noemi Varga, Head of Marketing Tchibo Romania & Ungaria

Noemi Varga a vorbit despre atributele care insotesc albul si negrul si despre cum au inspirat acestea noul produs. De partea albului, a alaturat calitati precum blandetea, delicatetea, prietenia, aerul visator sau relaxarea, iar de partea negrului, a adaugat cuvinte precum puterea, energia sau pasiunea. “Stim ca nimic nu este doar alb sau doar negru. Totul este o imbinare dintre cele doua. […] In ciuda faptului ca suntem cu totii diferiti, impartasim nevoi si dorinte comune. Daca traduc acest lucru in limbajul cafelei, atunci pot spune ca nu conteaza cum sau cand iti bei cafeaua, felul in care o prepari, daca te bucuri de ea singura sau impreuna cu cineva, ceea ce ne dorim cu totii este sa bem o cafea buna, care isi pastreaza gustul. Ideea din spatele produsului Black ’n White este exact aceasta: sa realizam un amestec de cafea care isi pastreaza aroma indiferent de felul in care o prepari. Vei avea parte de aceeasi experienta incantatoare, fie ca o bei neagra sau cu lapte.”

Alb & negru in gastronomie, cu chef Florin Dumitrecu

In gastronomie, albul si negrul definesc doua stiluri diferite de a gati. “Albul vine cu partea clasica. Noi, bucatarii, purtam alb pentru ca avem foarte multe lucruri in comun cu doctorii. In afara de faptul ca scriem retete, putem sa vindecam prin mancarea noastra. Cream mai mult de cand am inceput sa purtam negru, a povestit zambind Florin Dumitrescu. Pana atunci, gateam clasic, incercam sa hranim, sa gatim cu suflet pentru oameni. Acum, de cand negrul a intrat in gastronomie, am inceput sa fim artisti. Suntem avangardisti, gatim pentru gust, dar mai mult pentru texturi, pentru povesti. Asta este diferenta intre alb si negru.” El a mentionat si un studiu recent care a urmarit cum influenteaza culoarea farfuriei in care este servita mancarea perceptia asupra gustului. Rezultatele au aratat ca un desert servit intr-o farfurie alba are un gust mai bun, mai dulce. “[…] farfuria neagra ne duce din nou in avangardism, unde importanta texturii este mult peste importanta gustului,” a completat el.

Alb & negru in moda, cu Adina Grapa

Creatiile vestimentare semnate de Adina Grapa sunt realizate aproape integral in alb si negru. Pentru designer, alb si negru reprezinta antiteza vietii. Sunt doua extreme care o provoaca si o inspira in egala masura. “Hainele mele sunt foarte versatile, sunt foarte simple, liniile sunt – asa cum le numesc eu – clean-cut, materialele pe care le folosesc sunt naturale: bumbac, lana, matase. Si nu ma vad purtand altceva. Pentru mine, alb si negru reprezinta un stil de viata,” a mentionat ea.

Alb & negru in fotografie, cu Cornel Lazia

Cornel Lazia a povestit despre cum a influentat tehnologia pasiunea lui pentru fotografia alb-negru si a prezentat invitatilor cateva dintre atuurile acestui tip de imagine, menite sa ne inspire atunci cand realizam propriile fotografii. El a pasit in acest univers artistic inainte ca digitalul sa-l aduca atat de aproape de cei mai multi dintre noi. In perioada fotografiei pe film, povesteste el ca: “alb-negru era mult mai abordabil, era mai ieftin si era mult mai usor logistic de lucrat de unul singur, fara sa apelezi la un laborator.” Chiar daca cele doua nonculori ofera in realitate la fel de multe nuante si posibilitati de expresie ca partea de color, filmele se gaseau atunci intr-o varietate restransa. Lumea digitalului a sters aceste limite. Fotografia digitala ofera astazi mult mai multa libertate, atat in momentul in care o realizezi efectiv, cat si in partea de post-productie.

Atemporalitatea reprezinta unul dintre elementele cheie care definesc o imagine alb-negru. Pentru Cornel Lazia, aceasta “este mult mai putin legata de timp. O fotografie alb-negru ne da o senzatie mult mai pregnanta de atemporalitate.” Tododata, ea evidentiaza foarte bine formele geometrice si texturile si ofera o libertate mai mare in lucrul cu lumina. Faptul ca aceasta nu reda diferentele de culoare ale luminii (calde sau reci) poate reprezenta un avantaj important, mai ales pentru un fotograf amator.

The post Black ‘n White. 1 concept, 4 perspective. appeared first on Petocuri.

“Florile exprima viata amoroasa a plantelor,” spunea Dr. Dain L Tasker. Este o viata pe care a radiografiat-o si a transformat rezultatele obtinute in arta. Daca nu as fi stiut povestea din spatele fotografiilor ce-i poarta semnatura, as fi spus ca acestea sunt fie imagini editate in Photoshop, fie desene conturate in creion, cu detalii surprinzatoare. Faptul ca reprezentarile bidimensionale a structurii florilor sunt redate cu ajutorul razelor X, in prima jumatate a secolului XX, mi-a oferit o cu totul alta perspectiva asupra lor.

Astazi, fotografia cu raze X reprezinta un domeniu explorat de diferiti artisti, printre care se regasesc si britanicii Hugh Turvey si Nick Veasey. La sfarsitul anilor ‘20, cand Dr. Tasker a pasit pe acest teritoriu situat la limita dintre stiinta si arta, radiologia reprezenta o specializare recenta in medicina. Pe parcursul carierei, el a fost seful sectiei de radiologie la spitalul Wilshire din Los Angeles, iar experienta medicala l-a inspirat si in pasiunea lui pentru pictorialism. A inlocuit camera foto cu aparatura folosita in spital si a imortalizat astfel structura delicata a numeroase plante. Trecute prin razele X, petalele suprapuse ale florilor par construite din straturi fine de tul, iar frunzele trandafilor par uscate si lipite pe fundalul imaginii.

O parte dintre aceste radiografii imprimate pe hartie, printr-o metoda cu saruri de argint si gelatina, sunt prezentate, pana 17 februarie, in expozitia “Floral Studies” (Studii Florale) de la Joseph Bellows Gallery din California. Considerate precursoare ale tehnicilor experimentale in fotografia contemporana, lucrarile doctorului Tasker sunt incluse in colectiile permanente a numeroase muzee de arta din Statele Unite, precum Museum of Fine Arts din Boston, San Francisco Museum of Modern Art sau Los Angeles County Museum of Art.

Pentru a vedea mai multe dintre fotografiile expuse la Joseph Bellows Gallery, viziteaza site-ul galeriei www.josephbellows.com.

Foto: Dr. Dain L Tasker / Joseph Bellows Gallery

The post Radiografia florilor appeared first on Petocuri.

“Animeyed” este o serie de autoportrete in care Flora Borsi exploreaza efectul vizual pe care il creeaza suprapunerea corpului uman cu cel al animalelor. Asa cum sugereaza titlul proiectului, artista isi concentreaza atentia asupra ochilor, iar rezultatul estompeaza limitele dintre real si ireal.

In fotografiile ei, totul este posibil. Pestii plutesc in aer, un porumbel alb imaculat isi deschide aripile langa chipul ei, iar un sarpe sta asezat in jurul gatului, asemeni unui colier supradimensionat. De la o imagine la alta, aspectul artistei este supus unor transformari cameleonice, inspirate de animalele alese pentru fiecare compozitie. Necuvantatoarele sunt cele care dicteaza si cromatica imaginilor, de la alb mat, la aramiu, verde si gri pana la negru.

Odata ce am pasit in universul creativ al Florei Borsi, am fost captivata de arta ei. Dezvoltate in jurul unor concepte precum identitatea, relatiile interumane sau visurile, fotografiile sunt capturi ale propriei imaginatii. “Programele de editare reprezinta un instrument cu ajutorul carora imi completez fotografiile. Vreau sa realizez o imagine care arata ca o fotografie reala, needitata. Imi doresc sa sochez lumea sau sa o fac sa zambeasca, integrand si o critica sociala. Scopul meu este sa inspir privitorul sa gandeasca si sa simta ceea ce simt eu,” spune artista pe site-ul personal.

Flora Borsi s-a nascut in Ungaria si locuieste in prezent la Budapesta. Este o maestra a manipularii foto, iar talentul si viziunea ei au fost recompensate, pe parcursul anilor, cu nominalizari si premii la importante competitii de specialitate. Printre acestea, se regasesc: Exposure Award, Portraiture Collection in 2015, medalia de aur la Trierenberg Super Circuit International Photography Award in 2014 sau premiul I la National Photography Award by NFU. Lucrarile ei au fost prezentate in expozitii solo sau de grup, gazduite de galerii si muzee din Budapesta, Londra, Paris, Istanbul, Los Angeles, Toronto sau Bogota.

Daca proiectul “Animayed” ti-a captat si tie atentia, descopera mai multe fotografii pe site-ul ei floraborsi.com sau pe behance. net!

Foto: Flora Borsi

The post Flora Borsi. Animeyed. appeared first on Petocuri.

Claudia Schiffer, Cindy Crawford & Naomi Campbell pentru campania Balmain SS 2016
Fotograf: Steven Klein (via Hepta.ro)

The post Balmain SS 2016 appeared first on Petocuri.

Cand am ajuns in biroul ei, un manunchi de ecusoane agatate intr-un cuier mi-au dezvaluit intr-o clipa munca intensa pe care o impune un fashion week. Aproape toate erau de la prezentarile din cadrul celui mai recent astfel de eveniment, dedicat colectiilor primavara-vara 2016. “Acolo trebuie sa fii foarte bine organizat si e ca la armata”, povesteste zambind. Intr-o atmosfera creativa, stresanta si aglomerata deopotriva, lucrurile nu merg intotdeauna snur si te poti gasi in situatii neasteptate care sa iti impuna sa reactionezi si sa te adaptezi rapid: de la o lumina nepotrivita si pana la diferite neintelegeri. “Tu trebuie sa fii suficient de abil si de discret sa scoti la capat acest job. Nu mi se pare absolut nimic o provocare intr-un sens negativ. Este vorba doar despre a fi bine pregatit si un bun profesionist.”

Colaborarile de acum cu cele trei reviste de top au venit cu brief-uri diferite, in armonie cu viziunea fiecarei publicatii. “Vogue Paris si Self Service sunt doua reviste cu brief-uri foarte stricte. Stiu exact cum trebuie sa arate fotografiile, ce anume le place si ce cauta la prezentarile respective. Self Service urmareste un anume gen de fotografie, de lumina si de unghiuri. La Vogue Paris, mi s-a spus exact ce trebuie sa fotografiez din backstage si ce anume de la first look. First look este un moment destul de scurt si de tensionat pe care trebuie sa-l surprinzi. Sunt vreo 5-6 minute, chiar inainte ca modelele sa iasa pe podium. E finalul finalului din backstage. [… ] La Interview nu este asa, brief-ul este mai liber. Nu inseamna ca este mai bine sau mai rau, este doar diferit.”

Cand am vrut sa aflu care a fost show-ul preferat, raspunsul Andreei nu a avut nevoie de niciun moment de gandire. Pentru ea, prezentarea Dries Van Noten a fost perfecta din toate punctele de vedere. Pe lista favoritelor, se regasesc si Gucci – pentru personajul nou creat de designerul Alessandro Michele, Prada – pentru piesele vestimentare si Christian Dior – pentru detaliile impecabile “pe care uneori nu reusesti sa le surprinzi foarte bine, chiar daca esti acolo.”

Andreea Macri a participat pentru prima oara la un fashion week, in urma cu opt ani, in calitate de fashion editor. Inca de pe atunci purta aparatul foto la ea. “Erau niste timpuri care nu se compara cu ce e acum. Totul era mult mai linistit. Gandeste-te ca atunci nu era nici Instagram, nici Facebook! Stiam cum ii cheama pe fotografi si pe fashion editori pentru ca urmaream toate revistele. Acolo aveam posibilitatea sa ii vad, sa-i urmaresc cum sunt si asta mi se parea extraordinar. Puteam sa ii si fotografiez pentru ca nu era agitatia de acum. Ii rugai si aveau rabdarea si ingaduinta necesare, lucruri pe care nu stiu daca le mai au acum… si pe buna dreptate.” In ceea ce priveste primele prezentari la care a luat parte, isi aminteste ca experienta lor “era ceva incredibil de frumos si de coerent. Mi s-a parut senzational ca spectacol in sine. Aproape ca pierdeai din vedere haina si urmareai personajul cu totul, incadrat intr-un decor, cu o lumina anume, cu muzica.”

De aproximativ trei ani, ipostaza de fotograf profesionist ii ofera o perspectiva mai larga asupra a ceea ce inseamna transformarea unei colectii vestimentare intr-un show. “Acum, sunt mai mult in backstage si imi place foarte mult sa vad munca designerului, a creativilor de la make-up, de la hair. Imi place sa urmaresc dinamica show-ului din backstage, chiar mai mult decat din sala, sa vad cum ajung la un asemenea rezultat si la o asemenea performanta, fiind cei mai buni din industrie, si incerc sa inteleg de ce la ei merge si la noi nu.“

“Sunt doua lumi complet diferite,” continua Andreea. Pe de-o parte, a mentionat diferenta de bugete, precum si faptul ca in afara moda este un business bine conturat, iar la noi e inca in dezvoltare. Pe de alta parte, “cred ca este vorba si despre oameni. […] La ei, intai te califici profesional si, daca te plac profesional, relatiile se sudeaza in momentul in care intri in echipa lor, dar nu amesteca atat de mult personalul cu profesionalul. La noi, totul are o tenta personala mult prea puternica. Imi place de tine – imi plac fotografiile sau creatiile tale. Nu-mi place de tine – nu-mi plac. Filtrul personal este mult prea puternic.”

Intreaga experienta de la Milano si Paris a insemnat foarte mult pentru ca i-a aratat unde se pozitioneaza in acest moment ca fotograf. I-a oferit, totodata, oportunitatea de a fi ea, in armonie 100% cu stilul ei. Desi i-a placut experienta de a lucra in echipa, isi aminteste insa ca nu s-a simtit tot timpul ea. “Pentru a iesi ceva bine la o revista, trebuie ca absolut toata echipa sa fie de acelasi calibru si sa mearga in aceeasi directie”. Daca o cunosti pe Andreea Macri, stii deja ca umorul si spontaneitatea nu lasa nicio conversatie fara un zambet. Cand am intrebat-o cum si-ar defini stilul, a glumit spunand: “Freestyle”. Cumva raspunsul ei a fost mai mult decat potrivit pentru ca, asa cum avea sa imi povesteasca, stilul presupune o explorare continua: “Inainte de fashion week-ul acesta, stiam destul de clar ce caut intr-o fotografie. Stiam ca vreau sa am un plan secund in care sa se mai intample ceva, sa fie descriptiva. Pentru una dintre revistele cu care am lucrat acum, am experimentat si un alt unghi. Initial, am zis ca nu mi s-ar potrivi, dar pana la urma mi-a placut. Mi s-a parut extraordinar ca poti oricand sa privesti lucrurile si altfel si sa ajunga sa iti placa. Ma refer strict din punct de vedere fotografic.”

Avand un portofoliu impresionant, stiam ca intrebarea daca are o fotografie a ei preferata este una imposibila, cu toate astea am pus-o. “Nu ma pot gandi asa, dar am o fotografie care imi place mult pentru ca imi aminteste de primul show couture.” Este vorba despre un show Christian Dior, din perioada in care John Galliano era inca directorul de creatie al casei de moda. Fotografia infatiseaza un model, imortalizat din spate – un detaliu emblematic pentru imaginile ce ii poarta semnatura. Apoi, in plan secund, doi dintre invitatii din primul rand sunt surprinsi in timp ce-si vorbesc. “Imi place cum se uita el, ce ii spune ea.” Pasionata de fotografia de reportaj, ea prefera sa surprinda subiectul, fara ca acesta sa ii pozeze. “Sa nu ma simta acolo, sa uite de mine, mi se pare esential. Asta imi place. Imi place sa surprind relatiile si dinamica dintre oameni, ce se intampla si cum se intampla.”

Fotografia de moda include calatoriile in job description si mi-am dorit sa aflu ce oras o inspira cel mai mult. “Orice oras ma inspira. Cumva, cu varsta, inveti sa apreciezi si sa iti dai seama ca orice oras are partile lui bune.” Cu toate acestea, in ultimii ani, ea rezoneaza mai mult cu atmosfera mai tihnita a unor orase precum Milano sau Anvers, decat cu efervescenta New York-ului sau a Parisului. Prefera Milano “pentru ca e mult mai linistit, oamenii se bucura mult mai mult de viata, iar lucrurile astea mi se intampla si mie acum si imi place sa le surprind in fotografii.” Din punct de vedere al pictorialelor, capitala Frantei ramane in top: “Parisul e ofertant. Poti face o mie de story-uri acolo. Ai de la metrou, la monumente si pana la cartiere.”

Self Service, Holiday, Interview, System magazine, Vogue Paris, The Gentle Woman, Wallpaper se regasesc printre titlurile pe care le urmareste. In ceea ce priveste revistele de la noi, i-ar placea sa vada mai mult curaj de a face lucrurile si altfel. “Iti spun sincer ca nu mai cumpar chiar asa multe reviste. Uite, acum m-am intors de la Paris doar cu revista Holiday si cu Vogue Paris care implinea 95 de ani,” continua ea si imi arata ultimul numar al revistei Holiday, dedicat unor teme legate de aristocratia franceza. Continutul editorial se imbina cu fotografii interesante, ce mi-au starnit curiozitatea de a afla, la final de intalnire, care sunt fotografii preferati ai Andreei. “Imi plac Elliott Erwitt si Martin Parr pentru umor. Fotografiile lor sunt incredibile din punctul asta de vedere. Helmut Newton – pentru forta din fotografiile lui. In afara de Newton, imi place Glen Luchford. Si Tim Walker imi placea intr-un timp.”

Poti urmari activitatea Andreei Macri pe contul ei de Instagram, precum si pe site-ul oficial andreeamacri.com.

Fotografii: Andreea Macri (fotografie principala: Dries Van Noten SS 2016. Interview Magazine)
Foto portret: Ionut Macri

The post Andreea Macri. Freestyle High Fashion. appeared first on Petocuri.

The post Valuri appeared first on Petocuri.

A pasit pe taramul fotografiei in 2004. Trei ani mai tarziu, a inceput sa contureze povestea Le 21eme, unde publica imagini cu oameni cool din Seattle, orasul in care locuia atunci. In 2011 a hotarat sa se dedice in intregime pasiunii lui. A parasit Seattle-ul pentru a explora oportunitatile New York-ului si, odata cu aceasta, a renuntat la confortul financiar pe care i-l oferea o slujba stabila – el lucrand timp de 10 ani in industria hoteliera. Acest pas reprezinta cea mai mare provocare cu care s-a confruntat pana acum, dar a fost o decizie necesara pentru “ceva care avea potentialul de a ma face mai fericit” spune el. “Sa renunt la slujba mea de atunci, experimentand sentimentul incomod de a nu sti ce va urma, daca voi putea sa traiesc din asta, a fost infricosator, dar in acelasi timp m-a facut sa fiu cine sunt acum.” Isi aminteste zambind cum, la doar cateva zile de la mutarea la New York, a primit un email din partea unei reviste care ii propunea sa realizeze zilnic fotografii pentru ei… in Seattle: “Si mi-am spus <Oh, nu. Am dat-o in bara. Trebuie sa ma intorc>.”  N-a fost insa nevoie, reprezentantii revistei au fost de acord sa primeasca fotografii din noul oras de resedinta.

Astazi fotografiile lui sunt cu si despre oameni din moda, insa in primele lui experimente si-a concentrat atentia pe detaliile orasului. “Mi-am cumparat un aparat foto si am facut poze cu arhitectura orasului. In drum spre serviciu, faceam poze cu semne ciudate, cu usi, cu lucruri de care oamenilor nu le pasa. Apoi, am vazut o fata intr-un autobuz si i-am facut o poza. Cand ma aflam in fata hotelului, a trecut pe acolo un prieten si i-am facut si lui o fotografie. Dupa, niste tipi cool s-au cazat la hotel si le-am facut si lor o fotografie. […] Mi s-a parut interesant. Era ca si cum as fi construit o poveste.” Atentia pentru arhitectura ramane si astazi o componenta importanta. Orasul ii ofera decoruri nelimitate, iar el reuseste sa surprinda momente in care stilul oamenilor si estetica locului se imbina in compozitii armonioase.

Adam Katz Sinding este nelipsit de la fashion week-urile din New York, Paris, Londra si Milano. Insa dincolo de capitalele modei, el documenteaza si atmosfera celorlalte orase care gazduiesc astfel de evenimente, printre care se regasesc: Sydney, Barcelona, Kiev, Moscova sau Copenhaga. L-am intrebat care este, dintre toate, locul care il inspira cel mai mult, iar raspunsul a venit fara ezitare: “Copenhaga, Danemarca. Este pur si simplu impresionanta.” De la oameni la moda si pana la arhitectura orasului, totul il inspira. A vorbit despre stilul minimal cu elemente sport care defineste moda daneza. Aceasta “…este ca designul, mobilierul sau arhitectura scandinava. Este simpla, dar orientata spre detalii.” Iar despre detalii este si fotografia lui. “Incerc sa arat un lucru marunt, fie ca este vorba despre un gest sau despre un zambet subtil. Acestea sunt mult mai importante pentru mine decat sa surprind ceva complet.”

Daca navighezi in universul Le 21eme, vei observa un obicei devenit emblematic pentru fotografia lui: cel de a taia din fetele personajelor lui. “Imi place sa decupez fetele oamenilor. Nu le editez dupa, ci asa fotografiez.” Este unul dintre elementele care ii contureaza o viziune unica fata de ceilalti fotografi si totodata este felul sau de a atrage privirea publicului mai mult spre compozitie, decat spre persoanele care apar in interior – de cele mai multe ori celebritati din lumea modei sau artisti pasionati de aceasta industrie. Am vrut sa aflu cum s-a schimbat viziunea lui de-a lungul timpului. “Cred ca a fost o evolutie influentata de faptul ca exista foarte multi fotografi. A trebuit sa schimb felul in care fotografiez, a trebuit sa devin mai rapid, mai activ,” mi-a spus el. Un alt element care il diferentiaza este faptul ca nu interactioneaza cu persoanele pe care le fotografiaza, ci surprinde pur si simplu ceea ce se intampla in jurul sau. Este si unul dintre motivele pentru care nu se considera neaparat un fotograf de moda, ci mai degraba un fotojurnalist. “…exista posibilitatea de a ruga persoana sa se opreasca si sa ma astepte, dar este un teritoriu pe care nu-mi doresc sa pasesc. Atunci fotografia nu va mai fi autentica si nu imi doresc sa realizez astfel de fotografii. Asa ca prefer sa fiu acolo, sa fac lucrurile corect si, daca ratez o imagine, o ratez, dar macar am incercat si am facut tot ce am putut.”
“Sa fii acolo” (Be there) este primul sfat pe care il da celor care doresc sa isi dezvolte o cariera in fotografie. Este, de altfel, si ideea care ii ghideaza activitatea zi de zi si care il face sa fie la locul potrivit in momentul potrivit. Totodata, dorinta lui de a fi acolo unde se intampla lucrurile se traduce printr-un program aglomerat. “Pentru mine, Saptamana Modei este de fapt Luna Modei,” spune el, iar in astfel de perioade ajunge sa lucreze pana la 600 de ore pe luna. Pentru Sinding, “Moda este un instrument, asa cum si aparatul foto este un instrument, este un fel prin care te marketezi pe tine in fata celorlalti. O poti face in diferite feluri. Poti fi strident si ostentativ sau poti fi discret.” Prefera a doua varianta, care de altfel caracterizeaza si stilul vestimentar personal, despre care a marturisit ca nu a fost intotdeauna asa.
Pe langa aparitiile in publicatii de renume din lume sau in diverse campanii de brand, cinci dintre fotografiile lui prind zilnic viata pe site-ul personal. “Postez cinci imagini pe zi. Daca realizez si fotografii de backstage, atunci pot fi pana la 15 pe zi, dar asta se intampla o data pe saptamana sau la doua saptamani. Am insa mii de poze pe care nu le-am postat pentru ca inca nu am avut timp,” marturiseste. “Pentru mine, aceste fotografii traiesc cu adevarat din momentul in care le vad pe site.” Inspirat de cele 20 de arondismente ale Parisului – oras in care a locuit pentru o perioada –  numele  Le 21eme s-a dovedit a fi dificil de pronuntat pentru multi dintre cei care interactioneaza cu el. “Imi place insa ideea din spatele numelui pe care il are site-ul, imi place foarte mult logo-ul si de-asta am refuzat sa-l schimb. Este probabil cea mai proasta decizie pe care am luat-o in business-ul meu, dar nu imi pasa.” Acest lucru insa nu a impiedicat ca Le 21eme sa devina un nume cunoscut si apreciat in lume. “Website-ul este ca un jurnal pentru mine, un instrument care mi-a oferit oportunitatea sa arat lumii ceea ce fac,” spune el.  Insa nu site-ul este spatiul online cel mai activ, ci contul de Instagram unde are peste 376 de mii de followers, numar ce creste constant. “Instagramul este foarte important pentru succesul meu, dar imi place sa cred ca as fi reusit si daca acesta nu ar fi existat si in cazul in care campul de joc ar fi fost diferit. Simt ca, daca as fi lucrat suficient de mult, as fi reusit indiferent de context.”

Cu toata efervescenta online-ului, printul ramane mediul preferat din cel putin trei motive: pentru ca ofera un produs palpabil, pentru ca este mai personal si pentru ca odata asternute pe hartie lucrurile raman acolo.“E trist faptul ca printul s-ar putea sa nu reziste pentru totdeauna, pentru ca este ceva care se simte diferit.[…] In online, poti edita un post de cate ori vrei. Poti schimba o imagine. Am postat fotografii si apoi mi-am spus <Imi place mai mult cealalta> si am inlocuit o alta cu ea, iar nimeni nu a observat. E ca in Nineteen Eighty –Four [cartea lui George Orwell]. Poti sa schimbi istoria. In print, lucrurile sunt acolo pentru totdeauna si poti sa revii la ele.”

Descrisa in trei cuvinte, fotografia lui Sinding este: “onesta, izvorata din subconstient, rapida.” Daca vrei sa pasesti in universul pe care il contureaza zi de zi, urmareste-l pe:

Site Le 21eme
Instagram Le 21eme
Facebook Le 21eme

Foto: Adam Katz Sinding

The post Adam Katz Sinding. Le 21eme. appeared first on Petocuri.