WE LIKE

Hands that Hold the Silence

Pentru Andreea Macri, zona de “backstage” ramane un spatiu magic. Intr-o…

WE LIKE

Magazinele de moda, spatii de...

Arta reprezinta una dintre resursele explorate astazi de brandurile din industria…

EDITOR'S CHOICE

Detalii transparente & jocuri de...

Transparentele sunt atemporale in vestimentatie, dar rolul lor pe scena tendintelor…

WE LIKE

Simon Mattisson. Granland.

Formele curbate, textura materialului, povestea din spate asaza piesele proiectului Granland,…

INSPIRATIE

Elsa Peretti, Tiffany & Co....

Cea mai cunoscuta piesa creata de Elsa Peretti este, fara indoiala,…

RED CARPET

Met Gala 2025. Tailored for...

Tailored for You a fost codul vestimentar al editiei Met Gala…

INSPIRATIE

Denimul pe podiumul haute couture...

Denimul a parut, mult timp, aproape evitat in colectiile haute couture,…

We like

NIKE: Form Follows Motion

Nike a fost dintotdeauna mai mult decat un brand de sport - pentru ca a sustinut miscarea atletilor, dar a determinat miscari si in societate si in cultura urbana. A provocat normele si a definit spiritul si vibe-ul unor generatii. Cu prima sa expozitie de muzeu la Vitra Design Museum, Nike deschide perspectiva dincolo de produs in sine, in istoria culturala a acestui brand si reface traseul influentei sale in sport, moda si activism din ultimii 50 de ani. Si totul a pornit de la primul pas. Adica de la primul lor pantof de atletism - "the moon shoe" creat de Bill Bowerman si Phil Knight. Astazi, sneakersii sunt omniprezenti in viata noastra, in peisajul comercial si cultural, si poate ca ne este aproape imposibil sa ne imaginam cum atunci erau o prezenta de nisa, fiind purtati doar de copii de liceu sau de atletii profesionisti. Asa ca povestea unui antrenor tehnic si a unui student atlet devenit antreprenor, care si-au improvizat drumul catre unul dintre cele mai de succes branduri din lume, pare scenariu de film. Si totusi… Si totusi, “moon shoe” este prototipul a ceea ce astazi numim "waffle trainer", adica binecunoscutii pantofi de sport cu talpa ca o clatita belgiana. Modelul a primit acest nume pentru ca urmele ca de "waffle" pe care le lasa erau foarte...

Inapoi Inainte
Fotografiile transforma o casa in acasa
Amintiri
Autor: Ioana Lovin

Fotografiile transforma o casa in acasa

Prezenta fotografiilor intr-o casa imi evoca faptul ca acel spatiu e centrul universului pentru cineva. E locul in care amintirile se aduna si se pastreaza in asa fel incat sa nu fie uitate niciodata. E acasa.

Cu acest gand in minte, am facut o incursiune in propria experienta cu fotografia, de la print la digital, de la familie si prieteni la lumea intreaga si retur. Am adaugat acestor amintiri si cateva idei de a pune la vedere pozele dragi intr-o casa – o sursa de inspiratie pentru mine si pentru cine se mai regaseste in povestea mea.


Foto: Kelly Sikkema / Unsplash

Am inceput sa fac poze prin adolescenta si, o perioada buna de timp, am inventariat destul de temeinic momentele surprinse pe film. Dupa ce le imprimam pe hartie la studio-ul foto din centrul orasului, notam pe spatele fiecarei fotografii cateva detalii, precum data, locul in care a fost realizata sau personajele ei.

Am observat acest obicei la bunica si la tatal meu. L-am preluat si l-am personalizat cu un gand haios sau o descriere foarte scurta. Am adunat mai multe albume si o cutie metalica plina de astfel de amintiri inainte ca rutina mea sa intampine modificari.

Undeva pe la sfarsitul facultatii, am primit un aparat foto digital, care mi-a permis sa experimentez mai mult. Pe de-o parte, asta m-a ajutat sa fac fotografii mai bune. Pe de alta parte, m-a determinat sa renunt la obiceiul de a printa si de a documenta pe verso amintirile dragi.

Schimbarea nu s-a produs brusc. Mai intai, am printat doar cateva cadre preferate dintr-o vacanta. Apoi, am pus imaginile de la Sarbatori pe CD-uri, cu promisiunea ca voi reveni asupra lor mai tarziu. Au urmat aniversari si, odata cu ele, noi promisiuni nerespectate. Si uite asa au trecut ani de cand fotografiile mele exista aproape exclusiv in format digital. Printre putinele exceptii sunt cadrele imortalizate cu aparatul instant.

E curios cum nu reusesc sa transpun atitudinea organizata de pe film si in mediul digital. Aici troneaza bine-mersi haosul: foldere langa foldere peste foldere, fotografii dublate, denumiri care ma nedumiresc si, bineinteles, nelipsita promisiune ca intr-o buna zi voi face ordine in amintiri. Ei bine, acea zi nu a venit inca.


Foto: Ella Jardim on Unsplash

Am scris la un moment dat despre puterea cartilor de a crea senzatia de acasa. Acum stiu ca lor le-as alatura, fara doar si poate, fotografiile. Imprimate pe hartie si puse la vedere pe un raft, pe perete, suspendate in aer sau prinse pe frigider, micile cadre din viata noastra schimba atmosfera unei incaperi. Ea devine instant mai intima.

Cu toate acestea, am expus acasa doar cateva fotografii. Mai am insa cateva rame care isi asteapta cuminti amintirile. Gandindu-ma recent cu ce sa le umplu, am remarcat ca, de cand le am si pana acum, mi-am schimbat focusul in fotografie.

Primele mele poze, cele din adolescenta, erau strict despre oameni si momente dragi. As putea spune ca alcatuiesc un registru al vietii mele. Nu stiu daca am de atunci fotografii fara oameni, imortalizate pur si simplu pentru compozitia echilibrata pe care mi-a pus-o in fata ochilor orasul sau natura. Aveam sa explorez aceasta componenta a fotografiei mai tarziu, cand evitarea oamenilor a devenit chiar o alegere. Imi amintesc nenumarate situatii in care am asteptat ca lumea sa isi continue plimbarea si sa iasa din cadru inainte de a fotografia.

Asa se face ca mai intai am avut in plan sa pun in rame compozitii care imi plac si pe care am fost norocoasa sa le observ in natura sau in orasele pe care le-am vizitat in vacante. Doar ca lucrurile s-au schimbat. Fotografiile mele au devenit tot mai mult si despre oameni, iar pandemia a facut ca ele sa fie cu precadere despre familie. Nu mai am aceeasi abordare ca in adolescenta: sa se aseze toata lumea, sa se uite la camera, nu clipiti, click! Se intampla si asa, dar decizia de a face fotografii vine de obicei abia dupa ce observ in jur cadre care ma inspira. Nu le compun eu, ele exista deja fie ca le fotografiez, fie ca nu. Pozele de familie au un atu. Reusite sau nu, ele raman valoroase. Ilustreaza momente care vor trezi nostalgii peste timp si uneori nici nu e nevoie sa treaca mult timp pentru asta. Probabil e usor de ghicit ca, daca m-ai intreba ce fel de imagini as inrama acum, as mentiona compozitiile cu membrii familiei. Trebuie doar sa le aleg pe cele care imi plac mai mult si sa le imprim pe hartie la un studio din oras. Simplu, nu?:)

Si cum e foarte probabil sa nu fiu singura care nu si-a respectat promisiunile fata de amintirile imortalizate in format digital, ma gandesc ca imaginile care prezinta diferite moduri in care putem decora casa cu fotografiile dragi pot functiona si pentru tine, daca e cazul, ca un imbold in aceasta directie.


Foto: Wyron A on Unsplash


Foto: Tom Vanderheyden / Unsplash


Foto: Kyoshi Reyes / Unsplash


Foto: Annie Spratt / Unsplash


Foto: Cassidy Phillips / Unsplash

Foto: Jonathan Borba / Unsplash


Foto: Nasim Keshmiri on Unsplash


Foto: mali desha on Unsplash

Foto: Kinga Cichewicz / Unsplash

Fotografie principala: Devon Divine / Unsplash

PUBLISHED ON 02.03.2021

more in Mood Board