Fotografiile transforma o casa in acasa

Prezenta fotografiilor intr-o casa imi evoca faptul ca acel spatiu e centrul universului pentru cineva. E locul in care amintirile se aduna si se pastreaza in asa fel incat sa nu fie uitate niciodata. E acasa.

Cu acest gand in minte, am facut o incursiune in propria experienta cu fotografia, de la print la digital, de la familie si prieteni la lumea intreaga si retur. Am adaugat acestor amintiri si cateva idei de a pune la vedere pozele dragi intr-o casa – o sursa de inspiratie pentru mine si pentru cine se mai regaseste in povestea mea.

Foto: Kelly Sikkema / Unsplash

Am inceput sa fac poze prin adolescenta si, o perioada buna de timp, am inventariat destul de temeinic momentele surprinse pe film. Dupa ce le imprimam pe hartie la studio-ul foto din centrul orasului, notam pe spatele fiecarei fotografii cateva detalii, precum data, locul in care a fost realizata sau personajele ei.

Am observat acest obicei la bunica si la tatal meu. L-am preluat si l-am personalizat cu un gand haios sau o descriere foarte scurta. Am adunat mai multe albume si o cutie metalica plina de astfel de amintiri inainte ca rutina mea sa intampine modificari.

Undeva pe la sfarsitul facultatii, am primit un aparat foto digital, care mi-a permis sa experimentez mai mult. Pe de-o parte, asta m-a ajutat sa fac fotografii mai bune. Pe de alta parte, m-a determinat sa renunt la obiceiul de a printa si de a documenta pe verso amintirile dragi.

Schimbarea nu s-a produs brusc. Mai intai, am printat doar cateva cadre preferate dintr-o vacanta. Apoi, am pus imaginile de la Sarbatori pe CD-uri, cu promisiunea ca voi reveni asupra lor mai tarziu. Au urmat aniversari si, odata cu ele, noi promisiuni nerespectate. Si uite asa au trecut ani de cand fotografiile mele exista aproape exclusiv in format digital. Printre putinele exceptii sunt cadrele imortalizate cu aparatul instant.

E curios cum nu reusesc sa transpun atitudinea organizata de pe film si in mediul digital. Aici troneaza bine-mersi haosul: foldere langa foldere peste foldere, fotografii dublate, denumiri care ma nedumiresc si, bineinteles, nelipsita promisiune ca intr-o buna zi voi face ordine in amintiri. Ei bine, acea zi nu a venit inca.

Foto: Ella Jardim on Unsplash

Am scris la un moment dat despre puterea cartilor de a crea senzatia de acasa. Acum stiu ca lor le-as alatura, fara doar si poate, fotografiile. Imprimate pe hartie si puse la vedere pe un raft, pe perete, suspendate in aer sau prinse pe frigider, micile cadre din viata noastra schimba atmosfera unei incaperi. Ea devine instant mai intima.

Cu toate acestea, am expus acasa doar cateva fotografii. Mai am insa cateva rame care isi asteapta cuminti amintirile. Gandindu-ma recent cu ce sa le umplu, am remarcat ca, de cand le am si pana acum, mi-am schimbat focusul in fotografie.

Primele mele poze, cele din adolescenta, erau strict despre oameni si momente dragi. As putea spune ca alcatuiesc un registru al vietii mele. Nu stiu daca am de atunci fotografii fara oameni, imortalizate pur si simplu pentru compozitia echilibrata pe care mi-a pus-o in fata ochilor orasul sau natura. Aveam sa explorez aceasta componenta a fotografiei mai tarziu, cand evitarea oamenilor a devenit chiar o alegere. Imi amintesc nenumarate situatii in care am asteptat ca lumea sa isi continue plimbarea si sa iasa din cadru inainte de a fotografia.

Asa se face ca mai intai am avut in plan sa pun in rame compozitii care imi plac si pe care am fost norocoasa sa le observ in natura sau in orasele pe care le-am vizitat in vacante. Doar ca lucrurile s-au schimbat. Fotografiile mele au devenit tot mai mult si despre oameni, iar pandemia a facut ca ele sa fie cu precadere despre familie. Nu mai am aceeasi abordare ca in adolescenta: sa se aseze toata lumea, sa se uite la camera, nu clipiti, click! Se intampla si asa, dar decizia de a face fotografii vine de obicei abia dupa ce observ in jur cadre care ma inspira. Nu le compun eu, ele exista deja fie ca le fotografiez, fie ca nu. Pozele de familie au un atu. Reusite sau nu, ele raman valoroase. Ilustreaza momente care vor trezi nostalgii peste timp si uneori nici nu e nevoie sa treaca mult timp pentru asta. Probabil e usor de ghicit ca, daca m-ai intreba ce fel de imagini as inrama acum, as mentiona compozitiile cu membrii familiei. Trebuie doar sa le aleg pe cele care imi plac mai mult si sa le imprim pe hartie la un studio din oras. Simplu, nu?:)

Si cum e foarte probabil sa nu fiu singura care nu si-a respectat promisiunile fata de amintirile imortalizate in format digital, ma gandesc ca imaginile care prezinta diferite moduri in care putem decora casa cu fotografiile dragi pot functiona si pentru tine, daca e cazul, ca un imbold in aceasta directie.

Foto: Wyron A on Unsplash