Umor si activism pe scena de stand-up comedy

Ali Wong, Taylor Tomlinson, Wanda Sykes si Hannah Gadsby m-au influentat sa privesc stand-up comedy-ul cu alti ochi… Nu de putine ori cu ei in lacrimi de ras, dar si cu vulnerabilitate, empatie si speranta pentru o lume mai buna. Interactiunea mea cu stand-up comedy-ul a inceput cu stangul. In urma cu multi ani, sa fie vreo 15, am mers la un show intr-un local din Bucuresti. Nu mai tin minte cine a urcat pe scena, dar stiu ca nu am rezonat cu genul de umor ascultat. Se poate ca experienta mea din acea seara sa nu fi fost reprezentativa pentru peisajul stand-up-ului, doar ca nu am simtit curiozitatea de a afla exact ce si cum. Lucrurile s-au schimbat relativ recent cand am intalnit abordari ce calibreaza umorul din experientele pe care viata ni le aduce in cale, fara a-l forta sa fie si unde nu e. Mai mult decat atat, temele de discutie incluse in show-uri, de la inegalitate de gen, la rasism, homofobie, sanatate mintala, maternitate, relatia cu familia sau relatiile de cuplu, creioneaza – uneori pe alocuri, alteori in intregime - o forma de stand-up comedy activist. Poate ti se intampla si tie, dupa un serial care iti place mult, sa nu mai ai un timp rabdarea necesara pentru a te aventura intr-o noua poveste. In urma cu niste luni bune, ma aflam tocmai intr-o astfel ...

Portret/Atelier: Ioana si Dumitru Mischiu, expozitie la MTR

Seria Portret/Atelier dedicata mesterilor batrani si centrelor mestesugaresti inca active continua cu povestea Ioanei si a lui Dumitru Mischiu din Horezu, sat Olari. Compusa din piese de ceramica, bucati de interviu redate in graiul oltenesc, fotografii vechi, pagini de ziar cu diferite articole, unelte, simboluri traditionale si amintiri, expozitia reda intr-o maniera impresionanta formele in care ceramica a modelat viata celor doi mesteri. Daca iti doresti sa descoperi universul lor creativ, o poti face pana pe 8 mai 2014, la Sala Foaier a Muzeului National al Taranului Roman. Intrarea este libera.

„Eu ma suiam da copil pa roată, mereu, cum ar fi ca la patru-cinci ani, nu puteam s-ajung la ea. Invarteam roata-ntai, si pa orma puneam mainile-acolo, pa pamant, sa fac. Cand sa fac si io mai bine, atunci incepea roata sa mai stea. Iar ma dam jos, iar invarteam. Cand esti mic nu poti s-ajungi acolo, la roata. Io de mica am umblat cu pamant, ca daca am fost cu pamantu’ in casa si taticu’ a lucrat si el, noi eram mereu pa roată, ziceam ca sa facem si noi oal, o cana, ce-o iesi, acolo. Mie chiar mi-e drag, ca daca nu lucrez o zi, io sunt bolnava. Nu stiu, mi-a intrat in sange meseria asta. Bine c-ati venit acuma, ca daca veneati in vara poate mai rau imi tremura mana. Din ce trece timpu’, din ce imi tremura mana, nu stiu ce naiba.” Aceasta este una dintre amintirile Ioanei Mischiu, redate pe peretii salii de expozitie.

Inceputa in anii 60, povestea Ioanei si a lui Dumitru Mischiu duce mai departe prin olarit povestile stramosilor lor, imbogatite cu elemente noi, dictate de talentul fiecaruia.

„Construita pe structura unui eseu vizual, expozitia Portret / Atelier. Ioana si Dumitru Mischiu dezvaluie, ca si in exercitiile trecute, o anume stratigrafie care concentreaza o serie de priviri compuse pentru a oferi vizitatorilor mai multe niveluri de lectura ale temei: arhivarea traditiei prezenta in relatia colectiei de muzeu cu obiectul patrimonializat, istoria mestesugului, mitologiile personale care dau autenticitate si individualitate profilului de mester, observarea unei tipologii specifice ceramicii de Horezu, schitarea contextului actual al acestui vechi centru de ceramica romanesc, ritmate din unghiurile de vedere ale documentarii vizuale si etnografice.” – conform MTR.