12 dintre maestrii fotografiei semneaza cea de-a 20-a editie a calendarului Lavazza. Erwin Olaf, Thierry Le Goues, Miles Aldridge, Marino Parisotto, Eugenio Recuenco, Elliott Erwitt, Finlay MacKay, Mark Seliger, Annie Leibovitz, Albert Watson, David LaChapelle si Ellen von Unwerth au mai contribuit in tot acesti ani la succesul calendarului, insa niciodata ca acum. De aceasta data, artistii s-au pus in joc pe ei insisi si au realizat o serie de autoportrete inedite.

Lucrarile reunesc fotografia traditionala cu tehnici personale sofisticate si, in unele cazuri, cu arta digitala. Imaginea intregului proiect este Valerie van der Graaf. Fotomodelul danez, protagonista a pozelor lui Ellen von Unwerth, apare pe coperta calendarului 2012 stingand lumanarile unei zile de nastere simbolice.
Si acum sa descoperim cele 12 autoportrete alaturi de povestea din spatele lor spusa de fiecare fotograf in parte:

Ianuarie – Erwin Olaf: Gandurile mele zburand departe. (stanga, jos)
“‘Ce se intampla in mintea unui artist in timp ce bea cafea Lavazza’: aceasta a fost ideea din spatele autoportretului. Sursa mea principala de inspiratie este corpul uman. Am iubit dintotdeauna ceea ce poate face lumina cu un corp in studio, cum  creeaza practic un peisaj de piele. Fireste, in centrul gandirii mele artistice se afla corpul uman.”
Februarie – Thierry Le Goues: Suflet (dreapta jos)
“Cand lucrez vreau sa intru in natura lucrurilor, sa fiu naratorul experientelor si sa le reinsufletesc din interior in afara. Nu ma intereseaza umbrele si nuantele si prin obiectiv pot sa vad lumea clar: este ori neagra ori alba. In cea mai mare parte este neagra, din cauza intensitatii pe care o aduce, a puterii si a claritatii. Culoarea neagra nu minte, este foarte clara in felul ei. Este de ajuns sa va uitati la modelele cu care lucrez. Exact cum imi place cafeaua!”

Martie – Miles Aldridge: Decorul meu ma asteapta (stanga, jos)
“Inauntrul studioului meu, o amintire din copilarie este analizata, rearanjata, fragmentata si pusa la indoiala mereu pana cand conturul ei intra in focusul aparatului meu. Actionez declansatorul inghetand pentru totdeauna amintirea in explozia de lumina.”
Aprilie – Marino Parisotto: Razbunare (dreapta, jos)
“Macar pentru o data, vreau sa ma bucur de visul de a fi seducatorul, nu cel sedus. Mai mult, aceasta este sansa mea de a ma afla in lumina reflectoarelor, mai bine zis, in lumina blitz-ului. Si chiar daca nu ma voi dovedi a fi un petitor prea bun de data aceasta, ma pot consola cu o cafea buna.”

Mai- Eugenio Recuenco: Eu, Don Quijote (stanga, jos)
“Povestea pe care vreau sa o spun este una a intalnirii dintre doua culturi – Spaniola si Italiana – folosind doua legende: Don Quijote si Lavazza. Un amestec de povestire si istorie, fantezie si realitate, suprearealul si realul. Stiti, cand visati cu ochii deschisi precum ‘El ingenioso hidalgo’ trebuie sa ii aveti larg deschisi. Poate cu o cafea buna.”
Iunie – Elliott Erwitt: Andre S. Solidor intr-o punga de zahar (dreapta, jos)
“Exista o diferenta fundamentala intre fotograful Elliott Erwitt si artistul  André S. Solidor. Lui Elliott ii place Lavazza espresso curata si ‘corto’, in timp ce André prefera macchiato lungo’. Este totusi drept ca, intr-un fel sau in altul, amandoi sunt uniti prin fidelitatea lor pentru cafeaua Lavazza.”

Iulie – Finlay MacKay: Euforia lui Frank MacKay (stanga, jos)
“La fel ca majoritatea fotografilor, prefer cu siguranta sa fiu de cealalta parte a aparatului, asa ca atunci cand am fost rugat sa ma implic in acest proiect, a fost important sa o fac natural, si cel mai important, sa ma distrez.
Cea mai euforica si entuziasta entitate pe care o cunosc este Frank MacKay. Frank este un French Bulldog si este cel mai bun prieten al meu. De fiecare data cand vin acasa, el este mereu acolo – loial, alert si pregatit sa manance oricare haina de a mea sau vreun document important pe care il am la mine, aratandu-mi in acest fel ca ma vrea acasa cu el. Am vrut sa ii spun povestea in aceasta poza si sa sa fac oamenii sa zambeasca pentru o secunda.
Cred ca viata este frumoasa si fiecare secunda ar trebui savurata.”
August – Mark Seliger: Casa scarilor (dreapta, jos)
“Un zid ce poarta patina a 150 de ani, acoperis deschis, o casa a liftului goala ce serveste acum drept casa scarilor. Probabil nu cea mai cautata destinatie pentru o serie de artisti foto – totusi la un moment dat a devenit un numitor comun familiar – aproape ca o scena – nu doar pentru modelele mele, dar si pentru munca mea.”

Septembrie – Annie Leibovitz: Illinois (stanga, jos)
“Munca mea ma obliga sa calatoresc mai tot timpul. Zboruri, intarzieri, bagaje pierdute, calatorii nesfarsite la bordul celor mai ciudate mijloace de transport. Indiferent de cat de departe calatoresc, nu pot evada niciodata asa cum o fac cand sunt in spatele aparatului de fotografiat. Aceasta este adevarata mea evadare de lume. Acelea sunt momentele pe care mi le dedic.”
Octombrie – Albert Watson: Eu si Breaunna la cina (dreapta, jos)
“Ne intalnim pe strada Gansevoort numarul 69. In fiecare seara. Ea isi termina spectacolul si ma gaseste asteptand-o. Este o dansatoare burlesca. In timp ce ne bem cafelele, ea vorbeste mult si repede. Eu nu vorbesc. Spune des ca este fericita sa fie muza si ca sunt prietenos. Ea este cu siguranta. I-ar placea sa vin sa o vad intr-un spectacol odata. Ma voi duce.  Apoi ne zambim la despartire si intram fiecare in taxiuri separate. Drumurile noastre se despart pana in seara urmatoare, cand ne intalnim din nou pe Gansevoort numarul 69.”

Noiembrie – David LaChapelle: O zi obisnuita se transforma in Paradis (stanga jos)
“Fericirea este atunci cand tristetea dispare… Cafea si espresso, instrumente pe care le folosesc pentru a imi pune mintea in miscare. E buna si pentru tine, simpla si proaspata. Bauta ‘neagra’, contine tanini si antioxidanti foarte sanatosi.Personal, luptandu-ma cu depresia, cafeaua ma ajuta ca in vremurile grele sa ma simt mai bine, motivandu-ma, iar impreuna cu  exercitiile fizice intense pe care le practic contribuie insemnat la linistea mea.
Multumesc Lavazza pentru oportunitatea de a crea acest autoportret. Multumesc de altfel si pentru aroma, pentru gustul si ritualul vesel al delicioasei tale cafele.
Prietenul tau”
Decembrie – Ellen von Unwerth: La multi ani (dreapta, jos)
“Toata lumea stie ca sunt fotograf. Ceea ce poate nu se stie este ca lucrez deseori cu  torturi, mai ales cand lucrez cu Lavazza.
Prima data, a fost pentru a sarbatori 100 de ani de la aparitia brand-ului, si acum, pentru ca este ziua calendarului Lavazza. Implineste 20 de ani! Deci vedeti, putem gasi mereu un prilej de sarbatoare. Iar daca se lasa cu o petrecere, sa fiti siguri ca nu o sa o ratez!”

Foto: Lavazza