AMINTIRI

Orasul ca scena pentru arta

Cand orasul devine scena pentru arta, atmosfera obisnuita a strazilor si…

CATWALK

#LoveBringsLove

45 de case de moda si designerii lor au adus un…

EDITOR'S CHOICE

Inele ca mici sculpturi purtabile

Care este piesa ta de bijuterie preferata? E o intrebare pe…

INSPIRATIE

Tres Chic

Cand m-am uitat peste tinutele participantelor la Saptamana Modei de la…

WE LIKE

Videoclipuri cu coregrafii care te...

Pot sa ma inveselesc sau, dimpotriva, sa ma balacesc in butoiul…

INSPIRATIE

Filme si tinute de vazut....

Pentru mine, din ipostaza de redactor la Petocuri.ro, marile festivaluri de…

RED CARPET

Met Gala 2021. Cod vestimentar:...

Dupa o pauza de un an, Met Gala a revenit ieri…

Hot Trend

Cum mai arata relatia noastra cu machiajul

Distantarea sociala a provocat, vrand-nevrand, si o distantare intre noi si lumea machiajului. Multe activitati pentru care ne aranjam in functie de stilul nostru inainte de a iesi din casa au disparut o perioada buna, iar, cand situatia a revenit cat de cat la ritmul pe care il aveam inainte de pandemie, unele dintre noi am reluat relatia obisnuita pe care o aveam cu machiajul, altele, cum e si cazul meu, nu chiar. Stii exercitiile alea in care iti imaginezi ce ai alege daca ar trebui sa pastrezi trei obiecte din viata ta, fie ca mergi pe o insula pustie, fie ca nu. Ei bine, daca m-ar fi intrebat cineva asta in legatura cu trusa mea de machiaj (destul de minimalista de altfel), pana in luna martie a anului trecut, as fi raspuns ca pot renunta la orice altceva, atata timp cat nu e vorba despre anticearcan, eyeliner si mascara. Consideram ca m-as putea descurca bine-mersi cu aceste trei produse. Eyelinerul era o emblema a machiajului meu. Ani de zile, am trasat atatea linii alungite pe pleoapele superioare, incat am ajuns sa am impresia ca le-as putea face si fara ajutorul oglinzii. Cand m-am trezit, la un moment dat, in situatia de a incerca asta, a devenit cat se poate de clar ca nu, nu pot de fapt. Dupa luna martie a anului trecut, am descoperit ca, totusi, pot si fara ey...

Inapoi Inainte
Talia de viespe: un mit controversat

Talia de viespe: un mit controversat

“Vogue Italia promoveaza anorexia: un model cu talia de 33 cm pe coperta prestigioasei publicatii!” – iata o stire care a facut inconjurul lumii si care, la o prima vedere si luata ca atare, poate parea socanta.

In realitate, modelul asadar considerat subnutrit este Stella Tennant (cunoscuta in Romania din ultimele campanii ZARA si mondial din multe pictoriale celebre), in varsta de 40 de ani, mama a patru copii si posesoare a unor dimensiuni corporale mai mult decat firesti pentru un manechin. Talia sa de 63 de cm a fost incorsetata pentru pictorialul Vogue-ului italian din aceasta luna, ajungand la 33 de cm, pentru a ilustra un personaj controversat in secolul XX: Ethel Granger, femeia cu cea mai mica talie din lume.

Pictorialul, realizat de Steven Meisel, a socat si intrigat in egala masura, starnind reactii dintre cele mai diverse, de la critica la lauda, de la repulsie la admiratie, exercitand o fascinatie fatisa sau, dimpotriva, pudica, fata de controversa taliei de viespe. De aceasta data, obiectul disputei nu mai este o afectiune propagata social precum anorexia, ci modificarea corporala deliberata, printr-un instrumentar usor de privit, de la suprafata, ca unul de tortura.

Niciun alt vesmant din istorie nu si-a asumat un asemenea statut politic, social si sexual precum corsetul. O simpla piesa de lenjerie, conceputa pentru a sublinia feminitatea, pastreaza chiar si in contemporaneitate, un statut aproape iconoclastic, incorporand suma tuturor fascinatiilor legate de codul etic ambiguu al Victorianismului. Era corsetul, oare, o forma de etalare a puterii sau, dimpotriva, o restrictie pentru pastrarea castitatii? Se facea el responsabil de comunele maladii ale epocii, de la lesinuri pana la avorturi spontane? Cat de departe era o femeie dispusa sa mearga pentru o talie de viespe, care sa ii aduca admiratia barbatilor, invidia femeilor si respectul slujitorilor? Ei bine, zicala “rabda baba la frumusete” se potriveste ca turnata istoriei corsetului. Imaginea unei Scarlett O’Hara strangand in brate o coloana a patului pentru a nu se dezechilibra, in timp ce trupul ii este incorsetat de Mammy, pana la dobandirea supletei dezirabile, insumeaza, probabil, imaginea colectiva a zeci de generatii, asupra femeilor din Era Victoriana. Condamnate, supuse pozitiei lor sociale, ingenuncheate de conventii, umile in fata dictaturii modei si dornice sa placa barbatilor, indiferent de cost.

Astfel, istoria din spatele copertei Vogue Italia sondeaza si ea in psihicul feminin si masculin, determinandu-i pe maniacii ca mine sa se documenteze temeinic atunci cand fascinatia e mai puternica decat socul. Ethel Granger a trait intre anii 1903 si 1974 in Marea Britanie, a fost sotia astronomului William Granger, iar pe la jumatatea vietii a intrat in Cartea Recordurilor pentru talia sa, cea mai mica din lume, de numai 33 cm. Recordul nu a fost doborat nici pana in ziua de azi. Ethel si-a inceput procesul dureros de modificare corporala in tinerete, pentru a-si multumi consortul, nesatisfacut de formele “durdulii” ale acesteia. A inceput sa poarte corsete, initial doar ziua, mai apoi, la insistentele sotului, si noaptea, pe care le strangea din ce in ce mai mult, pana cand, dupa aproape 10 ani, talia sa a ajuns la uluitoarea dimensiune de 33 cm. Ethel isi gaurise septul, narile, buzele si sfarcurile pentru a purta cercei si piercinguri tribale, un fetis al sotului sau, si purta pantofi cu tocuri inalte intr-o epoca in care balerinii si mocasinii erau la moda.

Controversa acestei femei sperie si atrage in egala masura – daca unii considera inumana influenta lui Will Granger asupra sotiei sale, altii privesc devotiunea ei fata de fanteziile acestuia ca o demonstratie a afectiunii nemasurate. In ziua de azi nu s-au schimbat prea multe.  Controversa e gustata la fel ca si atunci, ca un spectacol de circ sau ca un simbol al perfectiunii. Interesant este ca, in aceasta lume, obezitatea nu este atat de alarmanta precum trupul tras prin inel.  Incorsetata pe coperta Vogue, Stella Tennant nu ne ilustreaza (sau cel putin in teorie, nu ar trebui sa ilustreze) o proslavire a anorexiei, ci o punere in scena a unei povesti controversate care ridica moda la nivel de disciplina si perfectiunea trupeasca (specifica fiecaruia) la rang de arta.

Foto: Hepta.ro

PUBLISHED ON 13.09.2011

more in Newsroom