The post Dorinta care depaseste toate dorintele appeared first on Petocuri.

Totul s-a terminat cu bine pentru ca oi fi eu cu capu-n nori, dar sunt si cu picioarele pe pamant! Cu alte cuvinte mai putin metaforice, privind in urma, pare ca reusesc sa gestionez destul de bine situatiile din seria „numai mie mi se putea intampla”.
Cand vine vorba despre amintiri, am tendinta de a scrie mai degraba despre cele care imi provoaca o stare de nostalgie, decat una de ras (le gasesti aici). Asa ca m-am gandit sa va povestesc si intamplari care imi aduc zambetul pe buze.

…

Pe munte cu bocancii rupti

Continuu cu cea mai recenta dintre ele. In lunea libera din mini-vacanta de 1 mai, am fost pentru prima oara in Ciucas. Vreme buna, peisaje de imortalizat in minte si in fotografii, echipamentul potrivit pentru a ma bucura de tot ce se intampla in jur, de la bocanci pana la aparatul foto.

Am mers pe traseul de la cabana Muntele Rosu pana in Varful Ciucas si inapoi. Pe drumul de intoarcere, cam pe la jumatate, mi-am dat seama ca mi s-a dezlipit talpa bocancilor. La unul, mai mult, la celalalt, mai putin. Cum in ambele cazuri se tinea inca de varf si de calcai, am putut continua.

Am sperat sa ajung la final in aceeasi formula, dar bineinteles ca nu s-a intamplat asta. La un moment dat, una dintre talpi s-a dezlipit complet de varf, iar bocancul parea sa aiba o gura imensa, care se deschidea larg cand ridicam piciorul in aer si ma impiedica sa pasesc. Am desfacut siretul, l-am trecut peste talpa si peste de bocanc, l-am innodat, am facut chiar si o mica funda si am testat situatia. Din fericire, a functionat si am ajuns acasa incaltata… cat de cat.

…

Gluga buclucasa de la metrou

Desi are aproape 10 ani, intamplarea a ramas in topul celor cu care voi ajunge, probabil, sa-mi plictisesc nepotii la batranete. Era iarna si purtam o jacheta groasa cu gluga. Imi amintesc acest detaliu vestimentar pentru ca povestea exista tocmai datorita lui.

Am luat, impreuna cu o colega, metroul spre casa. Pentru ca era destul de aglomerat si am urcat ultimele, ne-am oprit chiar la intrare si ne-am continuat conversatia. La un moment dat, am vrut sa ma misc un pas, dar nu am putut. Dupa o fractiune de secunda in care nu am inteles ce se intampla, am realizat ca imi era prinsa gluga intre usi.

Din fericire, era atasata de jacheta cu un fermoar si nu a fost nevoie sa raman asa sau sa-mi dau jos jacheta cu totul pana la – credeam in acel moment- urmatoarea statie. Am respirat usurata si am ras eu, colega mea, calatorii din jur, uitandu-ne toti la gluga ramasa ostatica. Atunci, am realizat ca, la urmatoarea statie, usile se deschid pe cealalta parte si ca situatia se schimba abia dupa statia unde ar fi trebuit sa cobor. Cum destinatia colegei mele era mai departe, am lasat gluga in grija ei. A eliberat-o cu prima ocazie si mi-a adus-o la birou in ziua urmatoare.

…

Oricat de exclusivista pare a fi, „numai mie mi se putea intampla” este o replica pe care multe/i dintre noi avem oportunitatea de a o gandi si rosti de-a lungul vietii, macar o data. Nu stiu cati oameni si-au prins gluga in usa de la metrou sau cati au coborat de pe munte cu bocancii rupti, dar tind sa cred ca nu sunt chiar singura.:) Oricum ar fi, un lucru e cert: scenariile pentru incurcaturi de descurcat cu zambetul pe buze sunt nelimitate.

Foto: Lidya Nada pe Unsplash

The post Din seria „numai mie mi se putea intampla”:) appeared first on Petocuri.

Ea e Lilu.:)

Cu smartphone-ul mereu la indemana, pot sa pozez orice, oricand, oricat. Imi trebuie doar prezenta de spirit, suficient spatiu in telefon si bateria incarcata. Am observat, insa, ca desi numarul fotografiilor mele a crescut semnificativ in ultimii ani, numarul celor in care apar oamenii dragi nu pastreaza aceleasi proportii. M-am intrebat de ce, iar un prim motiv s-a conturat destul de usor. Disconfortul resimtit atunci cand obiectivul aparatului foto este indreptat spre propria persoana pare a fi o chestiune de familie.:)

Pentru alte posibile motive, am cautat sa identific printre amintiri cum a evoluat interactiunea mea cu fotografia. Mi-a placut dintotdeauna, iar tehnologia digitala m-a incurajat sa explorez si mai mult aceasta pasiune. In urma cu 15-20 de ani, evaluam destul de strict cadrele care urmau sa ocupe cele 36 de pozitii ale filmului. Cautam cu atentie unghiul potrivit. Apoi, pentru ca, de cele mai multe ori, erau implicati oameni, verificam ca toata lumea are ochii deschisi si speram ca ii va avea si in urmatoarea fractiune de secunda. Astazi, cand vreau sa fac o poza, nu fac niciodata doar o poza, ci o succesiune din care aleg cea mai buna varianta.

La inceput, fotografiile mele erau, aproape in exclusivitate, despre momente petrecute alaturi de fiinte dragi din viata mea, despre familie si prieteni, acum, ele sunt mai degraba despre compozitii din care oamenii pot lipsi. Tehnologia imi permite sa surprind cadre si detalii intr-o maniera care, inainte, imi era imposibila. Totusi, imi propun ca pe viitor sa adun mai multe momente dragi nu doar in memoria mea, ci si pe hartie sau in memoria hard-disk-ului extern.

Lalele imi par cele mai fotogenice flori.

De curand, am scris despre cateva dintre lucrurile din viata mea, pe care vreau sa nu le uit niciodata. Printre ele, am ales o zi de Pasti de acum sase ani (cred), in care i-am fotografiat, rand pe rand, pe cei prezenti la reuniunea de familie, purtand niste urechi mari de iepure, din plus roz. Acea zi si-a pastrat multe detalii intacte si datorita acestor imagini – de altfel, printre putinele pe care le-am printat.

Am foldere cu gigabytes peste gigabytes de fotografii, peste care adaug alti gigabytes, in fiecare an. In timp ce fac asta, ma gandesc: da, pe unele le folosesc pentru a ilustra articolele mele din vacante sau de la diferite evenimente, pe altele le postez pe Instagram, dar raman multe peste care probabil nu voi mai reveni niciodata. Glumesc ca, daca o tin asa, de la un punct incolo imi va mai trebui o viata doar pentru a ma uita la fotografii.

Si, totusi, oricat de multe poze as face, cele cu fiintele dragi raman cele la care nu as renunta niciodata. Mi-ar placea chiar sa tiparesc mai multe dintre ele pe hartie. Am mereu senzatia ca in acest mod amintirile devin tangibile, chiar daca, uneori, cei care apar in ele nu mai sunt.

Foto: arhiva personala

The post Mai multe fotografii cu cei dragi appeared first on Petocuri.

Pentru creatorii Pandora, acest univers al povestilor pe care vrem sa le tinem mereu aproape s-a transformat in sursa de inspiratie. Tocmai de aceea bijuteriile lor devin, pentru cele care le poarta, talismane la fel de pretioase ca si metalelele si pietrele din care sunt realizate. In aceasta iarna, colectia Pandora a transpus in bijuterii acele simboluri care dau farmec sarbatorilor. De la fulgi de nea, la brazi impodobiti si pana la stele norocoase, clopotei si nelipsitul Mos Craciun, poti sa-ti alegi cea mai mare dorinta caruia sa-i atribui un moment de neuitat.

Fotografii: Alexandra Diaconu – Das Sasha (Facebook si Instagram) si Stefan Dragomirescu
Model: Adina Talpa
Make-up si text: Ioana/ PeTocuri.ro

The post Winter Moments appeared first on Petocuri.

Aici, am pasit intr-o atmosfera calda, cu miros de mancare si vin bun si, nu in ultimul rand, cu carti si autorii lor. Cand am ajuns, am gasit-o pe Kim in spatele barului pregatind porc caramelizat si orez, o reteta vietnameza.

Desi era prezenta la eveniment in calitate de invitat, Kim ne-a oferit caldura si voiosia unei gazde bune. A lasat mancarea la foc mic si a venit alaturi de noi sa ne vorbeasca despre ‘”Ru”, prima ei carte. In franceza veche, „ru” se traduce „raulet”, iar in vietnameza acelasi cuvant inseamna ” cantec de leagan” si ” a canta copilului pana ce adoarme”. Cum textul cartii este dulce si curgelejer, denumirea ei a venit firesc.

Cartea prezinta, intr-o forma greu de incadrat ca gen literar, experienta prin care a trecut Kim la varsta de 10 ani. Atunci, familia ei alaturi de alti emigranti au fugit cu vaporul din Vietnamul acaparat de comunisti in Canada. Kim ne-a marturisit ca pentru ea limba franceza, limba asa-zis adoptiva, este limba iubirii din doua motive. A invatat franceza indragostita fiind de canadieni si de primirea lor calduroara de care a avut parte cand a pasit pentru prima oara pe teritoriul Canadei, in Quebec. Al doilea motiv este acela ca vietnameza nu exprima sentimentele cu acuratetea cu care o face limba franceza.

Spre sfarsitul serii aveam sa il cunoastem si pe Pascal Janovjak, autorul alaturi de care Kim a publicat a doua carte ce-i poarta semnatura. „Pentru tine” este un roman epistolar ce are lansarea oficiala sambata, 24 noiembrie, in cadrul Gaudeamus. Jovialitatea si energia lui Kim au fost molipsitoare pentru cei prezenti in sala, iar seara s-a incheiat cu rasfatul culinar vietnamez cu accent frantuzesc.

Ru de Kim Thuy, editura Spandugino in traducerea Alinei Sermet, 22 lei

Foto main: Arhiva personala, Foto interior: Spandugino

The post Autoarea Kim Thuy – amintiri si arome vietnameze appeared first on Petocuri.

Bijuteriile Pandora se transforma deseori in talismane ce ascund dorinte sau amintiri, la fel de pretioase ca si metalelele si pietrele din care sunt realizate acestea. „Sa creezi o bijuterie pe care o alta persoana o va aprecia si o va pastra mereu aproape este cel mai valoros compliment”, spune Lee Anthony Grey, unul dintre membrii echipei de design Pandora. „Este o recunoastere foarte mare atunci cand cineva alege bijuteriile pe care noi le-am creat pentru a le oferi drept cadou sau pentru a celebra o ocazie importanta pentru ei”, completeaza designerul Mads Trolle. El considera ca faptul ca fiecare femeie isi poate exprima propria personalitate prin intermediul acestor bijuterii reprezinta unul dintre elementele cheie ce au condus la succesul brandului.

Trecerea timpului a influentat designul pieselor, insa astazi, ca si in urma cu 30 de ani, dorinta de a crea piese feminine care pot fi purtate oricand, fara limite impuse de trenduri, a ramas aceeasi. Realizarea unui singur talisman poate dura si pana la 3 luni. „Este important sa cunosti istoria si radacinile companiei si sa nu te abati de la principiile fundamentale atunci cand avansezi si dezvolti noi creatii si concepte.”, spune Lee. „Ne uitam la ce se petrece in lume, trenduri si culori, cu toate acestea bijuteriile au o longevitate care depaseste moda. Nu suntem un brand de fashion, dar interpretam trenduri si ne straduim sa le facem accesibile pentru toate femeile in timp ce ramanem conectati la valorile noastre”, adauga Mads.

„Creatiile noastre au in vedere nu doar o singura femeie, ci toate femeile. In functie de stilul si gusturile lor, bijuteriile pot fi combinate diferit. Imi place sa vad creativitatea cu care femeile combina bijuteriile si cat de diferit poate arata aceeasi bijuterie”, spune Lisbeth Eno Larsen, designer Pandora.

„Integritatea designului nostru, maiestria fascinanta, preturile accesibile si o pasiune reala pentru ceea ce facem reprezinta cheia succesului nostru. Avem peste 2 milioane de membri in clubul nostru, foarte multi fani activi pe contul nostru de Facebook, precum si o multime de oameni care ne apreciaza pe tot mapamondul. Si toate acestea datorita acestor femei care au ajutat activ in crearea acestei povesti de succes incredibile. Exista o sinergie intre aceste femei si PANDORA, prin care se celebreaza starea de bine, momentele speciale, de neuitat din viata unei femei”, spune Lee.

Realizate din aur masiv, diamante si alte metale pretioase, bijuteriile reprezinta nu doar accesorii la moda, ci povestea ta pe care o poti construi treptat prin elementele pe care le alegi sa le pui pe bratara. „Bratara este modalitatea prin care posesoarea isi exprima individualitatea si creativitatea si de-a lungul timpului colectia personala se poate mari”, spune Lee. Aceleasi caracteristici au fost aplicate si la alte concepte PANDORA, precum cercei, inele si coliere. Acestea poti fi purtate separat, combinate cu alte bijuterii sau unite cu alte piese din aceeasi serie.

Foto si info: Pandora Romania

The post Bijuteriile Pandora – 30 de ani de poveste appeared first on Petocuri.