INSPIRATIE

Pat McGrath. Cand o make-up...

E surprinzator cand numele unui make-up artist rasuna la fel de…

HOT TREND

Cerceii statement

Elementele cu care rezonez pe deplin la evenimentele dedicate modei alcatuiesc…

EDITOR'S CHOICE

Love is Chance

Iubesc cuvintele. Si le respect. Sunt foarte atenta si precauta cu…

CATWALK

10 rochii haute couture SS...

Am ales cate o rochie din colectiile haute-couture semnate de zece…

EDITOR'S CHOICE

Jean Paul Gaultier Haute Couture...

Sunt momente in care simt, pur si simplu, ce sa aleg…

RED CARPET

Rosamund Pike & florile

Nominalizarile pentru rolul din filmul Saltburn o transforma pe Rosamund Pike…

INSPIRATIE

Umor si activism pe scena...

Ali Wong, Taylor Tomlinson, Wanda Sykes si Hannah Gadsby m-au influentat…

Inspiratie

De ce e Peach Fuzz culoarea anului 2024

Institutul Pantone a desemnat recent PANTONE 13-1023 Peach Fuzz culoarea anului 2024. In vremurile dificile pe care le traim ca societate, aceasta nuanta delicata si catifelata de piersica devine un simbol pentru bunatatea sincera si un raspuns cromatic la nevoia de empatie si compasiune a oamenilor, de a fi impreuna pentru a se simti in siguranta. Leatrice Eiseman, directoare executiva la Pantone Color Institute, e de parere ca aceasta nuanta intre roz si portocaliu inspira sentimentul de apartenenta, invita la recalibrare si, totodata, confera o stare de calm si creeaza un spatiu in care sa fim, sa simtim, sa ne vindecam si sa prosperam, prin timpul petrecut impreuna sau prin momentele de conectare cu noi insine. "In egala masura, o idee si un sentiment, PANTONE 13-1023 Peach Fuzz ne trezeste simturile prin tactilitatea reconfortanta si caldura cu care ne invaluie," concluzioneaza ea. Culorile ne pot influenta starea de spirit, iar trendurile nu fac altceva decat sa reflecte dorintele noastre intr-o perioada anume. Peach Fuzz mi-a amintit de culoarea lui 2019, intr-o varianta mai temperata ca impact vizual si cu un accent mai mare pe textura. Atunci, asa-numitul Living Coral a reprezentat nevoia de optimism, de obiective spre care oamenii sa priveasca cu bucurie. E o ...

Inapoi Inainte
Dorinta care depaseste toate dorintele
Amintiri
Autor: Ioana Lovin

Dorinta care depaseste toate dorintele

Intrebata ce vrea de ziua ei, o buna prietena a raspuns simplu: “sanatate”. A zambit apoi si a completat ca nu are nicio alta dorinta in afara de asta de oameni mari. M-am gandit atunci ca starea de sanatate a celor dragi si a noastra stabileste deseori cat de repede devenim oameni mari pe taramul dorintelor.

Asta m-a determinat sa rememorez traseul dorintelor mele. Am fost privilegiata de-a lungul timpului si am avut mult spatiu in care sa-mi plimb imaginatia. Copilaria ramane, totusi, cea mai incarcata de dorinte, de la cele mai caraghioase idei pana la cele mai induiosatoare. E perioada mea cu cea mai mare doza de incredere in posibil si imposibil, deopotriva.

Nu pot spune cu certitudine cu ce dorinte am inceput, dar cel mai probabil cu jucarii. Nu mai stiu sigur nici cand am invatat ca, pentru a se implini, dorintele trebuie puse in gand si pastrate acolo. Imi amintesc insa ca a fost o regula pe care, odata stiuta, am respectat-o cu strictete. De fapt, tocmai pentru ca m-am descurcat de minune sa nu le afle nimeni, unele nu au avut nicio sansa de izbanda. Parintii erau atunci magicienii care le transformau in realitate, dar era necesar sa le stie. Probabil ca, si din acest motiv, consider astazi ca dorintele se implinesc mai degraba cand sunt impartasite.

Am visat cu ochii deschisi si la lucruri supranaturale, cum ar fi sa am puterea de a fi invizibila: sa nu ma gaseasca nimeni cand ma jucam de-a v-ati-ascunselea cu copiii de la bloc sau sa nu mai fie nevoie sa ma strecor, inainte de masa, pana la vitrina unde bunica obisnuia sa pastreze ciocolata de casa pentru desert. Anii au trecut si universul meu a depasit din ce in ce mai mult zona de confort din fata blocului sau din casa bunicii, iar, in afara ei, nu mai parea la fel de distractiv sa fii invizibil. E chiar ironic cum, ca adult, am constientizat ca poti deveni invizibil/a in contexte in care acesta e ultimul lucru pe care ti-l doresti.

Tin minte, de asemenea, perioada in care se difuza la televizor serialul “Nemuritorul”, undeva in prima parte a anilor ’90. Nu a fost una dintre productiile care atrageau oamenii ca un magnet in fata micului ecran, lasand strazile goale pentru cateva zeci de minute, ca-ntr-un cartier parasit, altul e motivul pentru care il mentionez. Fascinata de ideea de a vedea cum va fi lumea peste secole, mi-am dorit si eu, initial, sa fiu ca protagonistul filmului. Apoi, cu cat am analizat mai mult ce implica o viata eterna, cu atat m-a incantat mai putin ideea de a fi nemuritoare. Faptul ca, de la un punct incolo, ar fi presupus sa invat la nesfarsit sa traiesc fara oamenii dragi m-a determinat sa scot dorinta de pe lista.

A fost unul dintre primele momente, daca nu chiar primul, in care am intuit putin din ceea ce avea sa devina cea mai mare teama a mea, moartea celor dragi. Totusi, nu acela a fost momentul in care toate dorintele mele au devenit una. Si el avea sa vina mai tarziu.

In urma cu vreo 10 ani, i-am urat unui amic, de ziua lui, fericire. Cand mi-a raspuns cu ceva asemanator expresiei clasice mai bine sanatate ca-i mai buna decat toate, am glumit ca sanatatea vine la pachet cu fericirea. Nu poti fi fericit fara sa fii sanatos, nu? Peste cativa ani, am simtit ca am inteles cu adevarat ce voia sa spuna. Nu am avut probleme serioase de sanatate, dar fiinte dragi din viata mea da. Acum, imi ajunge un cuvant pentru a-mi exprima dorintele. Sa fie sanatate! Cu restul, vad eu cum ma descurc, doar sunt om mare!

PUBLISHED ON 14.06.2018

more in Mood Board