TINUTA SAPTAMANII

Saoirse Ronan, intr-o rochie Gucci

Saoirse Ronan a participat marti, pe 4 decembrie, la premiera de…

NEWS

De ce este “Living Coral”...

Institutul Pantone a desemnat culoarea anului 2019. Este vorba despre Living…

ART & DESIGN

AlbAlb, un loc pe care...

AlbAlb este un magazin cu obiecte de arta si design, create…

WE LIKE

Denimul reciclat, in prim-plan in...

Dupa realizarea unei colectii vestimentare, raman inevitabil resturi de materiale textile….

INSPIRATIE

Sapunuri naturale care sustin cauze...

Sapunurile Spheric sunt manufacturate la rece, din ingrediente vegetale, obtinute din…

ART & DESIGN

10 proiecte. Bienala de Arhitectura...

Cea de-a 16-a editie a Bienalei de Arhitectura de la Venetia…

FASHION ICON

Iris Apfel. Un icon (nu...

Ochelari de vedere, cu rame mari, rotunde, cel mai adesea, negre,…

Editor's Choice

Degradeurile

Imi plac degradeurile de culoare in vestimentatie si, pentru ca am observat usurinta cu care imi capteaza atentia, m-am intrebat care sunt atuurile cu care ma conving. Primul gand s-a oprit asupra modului in care tonalitatile diferite imi schimba perceptia asupra materialului textil. Fara sa existe nicio alta diferenta in afara de cea cromatica, el pare din ce in ce mai greu pe masura ce culoarea se inchide. Un joc al iluziilor, de efect. Totodata, in cazul degradeurilor, limitele intre culori se estompeaza, lucru care creeaza sau accentueaza aspectul fluid al unui design. Mai mult decat atat, daca transpun efectele lor vizuale in simboluri, ele exploreaza ideea de depasire a tiparelor prestabilite si de continua miscare si transformare. Aceasta cautare interioara a fost declansata de rochia Off White, purtata de topmodelul Ruth Bell, si accentuata imediat de tinuta Lanvin, apoi de tinuta din straturi suprapuse de tul de la Oscar de la Renta si tot asa. Sunt mai multi designeri care au inclus degradeurile in colectiile lor pentru toamna-iarna 2018/2019. Off White Lanvin Jasper Conran Teatum Jones Oscar de la Renta Temperley London Foto: Hepta.ro    

Inapoi Inainte
Dorinta care depaseste toate dorintele
Amintiri
Autor: Ioana Lovin

Dorinta care depaseste toate dorintele

Intrebata ce vrea de ziua ei, o buna prietena a raspuns simplu: “sanatate”. A zambit apoi si a completat ca nu are nicio alta dorinta in afara de asta de oameni mari. M-am gandit atunci ca starea de sanatate a celor dragi si a noastra stabileste deseori cat de repede devenim oameni mari pe taramul dorintelor.

Asta m-a determinat sa rememorez traseul dorintelor mele. Am fost privilegiata de-a lungul timpului si am avut mult spatiu in care sa-mi plimb imaginatia. Copilaria ramane, totusi, cea mai incarcata de dorinte, de la cele mai caraghioase idei pana la cele mai induiosatoare. E perioada mea cu cea mai mare doza de incredere in posibil si imposibil, deopotriva.

Nu pot spune cu certitudine cu ce dorinte am inceput, dar cel mai probabil cu jucarii. Nu mai stiu sigur nici cand am invatat ca, pentru a se implini, dorintele trebuie puse in gand si pastrate acolo. Imi amintesc insa ca a fost o regula pe care, odata stiuta, am respectat-o cu strictete. De fapt, tocmai pentru ca m-am descurcat de minune sa nu le afle nimeni, unele nu au avut nicio sansa de izbanda. Parintii erau atunci magicienii care le transformau in realitate, dar era necesar sa le stie. Probabil ca, si din acest motiv, consider astazi ca dorintele se implinesc mai degraba cand sunt impartasite.

Am visat cu ochii deschisi si la lucruri supranaturale, cum ar fi sa am puterea de a fi invizibila: sa nu ma gaseasca nimeni cand ma jucam de-a v-ati-ascunselea cu copiii de la bloc sau sa nu mai fie nevoie sa ma strecor, inainte de masa, pana la vitrina unde bunica obisnuia sa pastreze ciocolata de casa pentru desert. Anii au trecut si universul meu a depasit din ce in ce mai mult zona de confort din fata blocului sau din casa bunicii, iar, in afara ei, nu mai parea la fel de distractiv sa fii invizibil. E chiar ironic cum, ca adult, am constientizat ca poti deveni invizibil/a in contexte in care acesta e ultimul lucru pe care ti-l doresti.

Tin minte, de asemenea, perioada in care se difuza la televizor serialul “Nemuritorul”, undeva in prima parte a anilor ’90. Nu a fost una dintre productiile care atrageau oamenii ca un magnet in fata micului ecran, lasand strazile goale pentru cateva zeci de minute, ca-ntr-un cartier parasit, altul e motivul pentru care il mentionez. Fascinata de ideea de a vedea cum va fi lumea peste secole, mi-am dorit si eu, initial, sa fiu ca protagonistul filmului. Apoi, cu cat am analizat mai mult ce implica o viata eterna, cu atat m-a incantat mai putin ideea de a fi nemuritoare. Faptul ca, de la un punct incolo, ar fi presupus sa invat la nesfarsit sa traiesc fara oamenii dragi m-a determinat sa scot dorinta de pe lista.

A fost unul dintre primele momente, daca nu chiar primul, in care am intuit putin din ceea ce avea sa devina cea mai mare teama a mea, moartea celor dragi. Totusi, nu acela a fost momentul in care toate dorintele mele au devenit una. Si el avea sa vina mai tarziu.

In urma cu vreo 10 ani, i-am urat unui amic, de ziua lui, fericire. Cand mi-a raspuns cu ceva asemanator expresiei clasice mai bine sanatate ca-i mai buna decat toate, am glumit ca sanatatea vine la pachet cu fericirea. Nu poti fi fericit fara sa fii sanatos, nu? Peste cativa ani, am simtit ca am inteles cu adevarat ce voia sa spuna. Nu am avut probleme serioase de sanatate, dar fiinte dragi din viata mea da. Acum, imi ajunge un cuvant pentru a-mi exprima dorintele. Sa fie sanatate! Cu restul, vad eu cum ma descurc, doar sunt om mare!

PUBLISHED ON 14.06.2018 TAGS: amintiri

more in Mood Board