INSPIRATIE

7 tipuri de genti in...

Geanta se afla la intersectia dintre functionalitate si design. Ea pastreaza…

INSPIRATIE

10 locuri unde gasesti tricouri...

Tricoul alb exista pe orice lista dedicata pieselor cheie din garderoba,…

ART & DESIGN

Pe birou. Idei pentru a-ti...

In scoala generala, aveam pe birou, printre altele, si un mic…

STREET STYLE

Moda strazii. 25 de tinute...

“These streets will make you feel brand new Big lights will…

RED CARPET

Top 10 tinute de la...

Cea de-a 70-a editie a Premiilor Emmy si-a desemnat ieri castigatorii…

Machiaje in tendinte. Toamna-iarna 2018.

Vara este anotimpul meu preferat, iar acum pasesc in fiecare zi…

Prima colectie H&M Conscious Exclusive...

A opta colectie H&M Conscious Exclusive vine mai repede decat ne-am…

Art & Design

Pe birou. Idei pentru a-ti decora spatiul de lucru.

In scoala generala, aveam pe birou, printre altele, si un mic acvariu. Din cand in cand, in timp temelor pentru acasa, obisnuiam sa caut cu privirea pestisorii care inotau si dispareau printre plante. Cand nu-i gaseam pe toti, ii chemam batand usor cu unghia in peretele de sticla. Sa gasesc solutiile potrivite pentru problemele de matematica nu era intotdeauna la fel de usor, dar acvariul contribuia la momente binevenite de repaos, adesea utile. Imi plac birourile transformate in mici universuri personale de cei care isi petrec ore in sir pe scaunele din fata lor. Unele dintre ele par studiate de la un capat la altul, astfel incat toate elementele care il compun sa fie in armonie perfecta. Altele se contureaza mai degraba organic si creeaza un sentiment de dezordine - mai mult sau mai putin - ordonata. Ma gasesc undeva la zona de interferenta dintre cele doua universuri. Incep cu lucruri gandite sa fie utile, dar si sa se potriveasca impreuna, apoi, rutina de zi de zi preia partial controlul. De-a lungul timpului, au ocupat un loc pe suprafata biroului meu: fotografii inramate, vederi din vacante, pahare burdusite de pixuri mai mult sau mai putin functionale, agende de toate dimensiunile care gazduiesc, la randul lor, idei de toate dimensiunile, canile preferate, jucarii mi...

Inapoi Inainte
Dorinta care depaseste toate dorintele
Amintiri
Autor: Ioana Lovin

Dorinta care depaseste toate dorintele

Intrebata ce vrea de ziua ei, o buna prietena a raspuns simplu: “sanatate”. A zambit apoi si a completat ca nu are nicio alta dorinta in afara de asta de oameni mari. M-am gandit atunci ca starea de sanatate a celor dragi si a noastra stabileste deseori cat de repede devenim oameni mari pe taramul dorintelor.

Asta m-a determinat sa rememorez traseul dorintelor mele. Am fost privilegiata de-a lungul timpului si am avut mult spatiu in care sa-mi plimb imaginatia. Copilaria ramane, totusi, cea mai incarcata de dorinte, de la cele mai caraghioase idei pana la cele mai induiosatoare. E perioada mea cu cea mai mare doza de incredere in posibil si imposibil, deopotriva.

Nu pot spune cu certitudine cu ce dorinte am inceput, dar cel mai probabil cu jucarii. Nu mai stiu sigur nici cand am invatat ca, pentru a se implini, dorintele trebuie puse in gand si pastrate acolo. Imi amintesc insa ca a fost o regula pe care, odata stiuta, am respectat-o cu strictete. De fapt, tocmai pentru ca m-am descurcat de minune sa nu le afle nimeni, unele nu au avut nicio sansa de izbanda. Parintii erau atunci magicienii care le transformau in realitate, dar era necesar sa le stie. Probabil ca, si din acest motiv, consider astazi ca dorintele se implinesc mai degraba cand sunt impartasite.

Am visat cu ochii deschisi si la lucruri supranaturale, cum ar fi sa am puterea de a fi invizibila: sa nu ma gaseasca nimeni cand ma jucam de-a v-ati-ascunselea cu copiii de la bloc sau sa nu mai fie nevoie sa ma strecor, inainte de masa, pana la vitrina unde bunica obisnuia sa pastreze ciocolata de casa pentru desert. Anii au trecut si universul meu a depasit din ce in ce mai mult zona de confort din fata blocului sau din casa bunicii, iar, in afara ei, nu mai parea la fel de distractiv sa fii invizibil. E chiar ironic cum, ca adult, am constientizat ca poti deveni invizibil/a in contexte in care acesta e ultimul lucru pe care ti-l doresti.

Tin minte, de asemenea, perioada in care se difuza la televizor serialul “Nemuritorul”, undeva in prima parte a anilor ’90. Nu a fost una dintre productiile care atrageau oamenii ca un magnet in fata micului ecran, lasand strazile goale pentru cateva zeci de minute, ca-ntr-un cartier parasit, altul e motivul pentru care il mentionez. Fascinata de ideea de a vedea cum va fi lumea peste secole, mi-am dorit si eu, initial, sa fiu ca protagonistul filmului. Apoi, cu cat am analizat mai mult ce implica o viata eterna, cu atat m-a incantat mai putin ideea de a fi nemuritoare. Faptul ca, de la un punct incolo, ar fi presupus sa invat la nesfarsit sa traiesc fara oamenii dragi m-a determinat sa scot dorinta de pe lista.

A fost unul dintre primele momente, daca nu chiar primul, in care am intuit putin din ceea ce avea sa devina cea mai mare teama a mea, moartea celor dragi. Totusi, nu acela a fost momentul in care toate dorintele mele au devenit una. Si el avea sa vina mai tarziu.

In urma cu vreo 10 ani, i-am urat unui amic, de ziua lui, fericire. Cand mi-a raspuns cu ceva asemanator expresiei clasice mai bine sanatate ca-i mai buna decat toate, am glumit ca sanatatea vine la pachet cu fericirea. Nu poti fi fericit fara sa fii sanatos, nu? Peste cativa ani, am simtit ca am inteles cu adevarat ce voia sa spuna. Nu am avut probleme serioase de sanatate, dar fiinte dragi din viata mea da. Acum, imi ajunge un cuvant pentru a-mi exprima dorintele. Sa fie sanatate! Cu restul, vad eu cum ma descurc, doar sunt om mare!

PUBLISHED ON 14.06.2018 TAGS: amintiri

more in Mood Board