AMINTIRI

Printre oracole si caiete de...

De la clasicul Nu te supara, frate!, la papusile Aradeanca, fel…

AMINTIRI

Suvenirurile, portaluri spre vacante

Experientele traite sunt cele mai pretioase suveniruri, vei spune, iar eu…

EDITOR'S CHOICE

Mood board de toamna, cu...

Toamna isi anunta venirea din timp. Asa ca, in preintampinarea ei,…

INSPIRATIE

Ai o rochie alba. Ce...

Rochia alba e una dintre piesele emblematice ale verii. O vedem…

FASHION BRIEF

Magazinul Dior de pe Avenue...

Dior mi-a parut intotdeauna un brand care domina. Dior inseamna statut….

INSPIRATIE

Tinute emblematice Barbie, inspiratie pentru...

Orice turneu de promovare a unui film are si o componenta…

INSPIRATIE

10 rochii couture fw 2023/24....

Continui traditia de a alege 10 rochii din colectiile haute-couture prezentate…

Interviu

Bijuteriile Lito

Nu as fi crezut ca estetica unui artist este asa de mult influentata de personalitatea lui, pana cand nu am cunoscut-o pe Lito Karakostanoglou, la evenimentul "meet the designer" de la Madison Perfumery. Bijuteriile ei nu sunt despre stralucire si statut. Sunt bijuterii pe care trebuie sa le incerci si abia atunci descoperi un limbaj nonverbal, prin care sa iti poti exprima cel mai bine o ipostaza a feminitatii si o stare de moment. Lito este tactila, isi poarta bijuteriile si se joaca cu ele ca si cu niste cuvinte care, daca le pui in alta ordine, isi schimba complet sensul. Si cel mai mare talent al ei este ca e o femeie adevarata, care stie exact ce vrea sa spuna si o spune perfect prin bijuteriile ei. * Se spune ca relatia cu bijuteriile este o mostenire din copilarie: de la cineva din familie sau, pur si simplu, de la cineva care ne-a placut si ne-a influentat. Care este prima ta amintire cu o bijuterie? Este un inel in forma de floare pe care il avea mama mea si pe care mi-l doream si eu, dar si fiecare dintre surorile mele. Toate eram fascinate de acel inel. Si am primit fiecare o replica a acelui inel, din partea mamei, cand am implinit 18 ani. Pentru o bijuterie, forma este un element important. Intrebarea mea este daca forma urmeaza emotia sau vicev...

Inapoi Inainte
Mai multe fotografii cu cei dragi
Amintiri
Autor: Ioana Lovin

Mai multe fotografii cu cei dragi

Daca ma uit printre fotografiile din telefon sau din aparatul foto, cel mai des intalnit membru al familiei este cainele. Nu e neaparat o surpriza. Cine are un animal de companie cred ca intelege situatia. Odata cu ghemotocul de blana, dobandesti si reflexul de a-i imortaliza pozitiile dragalase in care acesta doarme, pozitiile haioase in care acesta sta sau se joaca, in care se uita sau nu se uita la tine. Orice ar face pare demn de imortalizat intr-o imagine care ii va face sa zambeasca si pe cei ce nu sunt de fata in acele momente.


Ea e Lilu.:)

Cu smartphone-ul mereu la indemana, pot sa pozez orice, oricand, oricat. Imi trebuie doar prezenta de spirit, suficient spatiu in telefon si bateria incarcata. Am observat, insa, ca desi numarul fotografiilor mele a crescut semnificativ in ultimii ani, numarul celor in care apar oamenii dragi nu pastreaza aceleasi proportii. M-am intrebat de ce, iar un prim motiv s-a conturat destul de usor. Disconfortul resimtit atunci cand obiectivul aparatului foto este indreptat spre propria persoana pare a fi o chestiune de familie.:)

Pentru alte posibile motive, am cautat sa identific printre amintiri cum a evoluat interactiunea mea cu fotografia. Mi-a placut dintotdeauna, iar tehnologia digitala m-a incurajat sa explorez si mai mult aceasta pasiune. In urma cu 15-20 de ani, evaluam destul de strict cadrele care urmau sa ocupe cele 36 de pozitii ale filmului. Cautam cu atentie unghiul potrivit. Apoi, pentru ca, de cele mai multe ori, erau implicati oameni, verificam ca toata lumea are ochii deschisi si speram ca ii va avea si in urmatoarea fractiune de secunda. Astazi, cand vreau sa fac o poza, nu fac niciodata doar o poza, ci o succesiune din care aleg cea mai buna varianta.

La inceput, fotografiile mele erau, aproape in exclusivitate, despre momente petrecute alaturi de fiinte dragi din viata mea, despre familie si prieteni, acum, ele sunt mai degraba despre compozitii din care oamenii pot lipsi. Tehnologia imi permite sa surprind cadre si detalii intr-o maniera care, inainte, imi era imposibila. Totusi, imi propun ca pe viitor sa adun mai multe momente dragi nu doar in memoria mea, ci si pe hartie sau in memoria hard-disk-ului extern.


Lalele imi par cele mai fotogenice flori.

De curand, am scris despre cateva dintre lucrurile din viata mea, pe care vreau sa nu le uit niciodata. Printre ele, am ales o zi de Pasti de acum sase ani (cred), in care i-am fotografiat, rand pe rand, pe cei prezenti la reuniunea de familie, purtand niste urechi mari de iepure, din plus roz. Acea zi si-a pastrat multe detalii intacte si datorita acestor imagini – de altfel, printre putinele pe care le-am printat.

Am foldere cu gigabytes peste gigabytes de fotografii, peste care adaug alti gigabytes, in fiecare an. In timp ce fac asta, ma gandesc: da, pe unele le folosesc pentru a ilustra articolele mele din vacante sau de la diferite evenimente, pe altele le postez pe Instagram, dar raman multe peste care probabil nu voi mai reveni niciodata. Glumesc ca, daca o tin asa, de la un punct incolo imi va mai trebui o viata doar pentru a ma uita la fotografii.

Si, totusi, oricat de multe poze as face, cele cu fiintele dragi raman cele la care nu as renunta niciodata. Mi-ar placea chiar sa tiparesc mai multe dintre ele pe hartie. Am mereu senzatia ca in acest mod amintirile devin tangibile, chiar daca, uneori, cei care apar in ele nu mai sunt.

Foto: arhiva personala

PUBLISHED ON 02.03.2018

more in Mood Board