RED CARPET

Top 10 tinute de la...

Cea de-a 70-a editie a Premiilor Emmy si-a desemnat ieri castigatorii…

Machiaje in tendinte. Toamna-iarna 2018.

Vara este anotimpul meu preferat, iar acum pasesc in fiecare zi…

Prima colectie H&M Conscious Exclusive...

A opta colectie H&M Conscious Exclusive vine mai repede decat ne-am…

INSPIRATIE

5 costume cu pantaloni, purtate...

Turneul de promovare a filmului “A Simple Favor” o readuce pe…

ART & DESIGN

Frescele moderne ale lui Ali...

Transparenta straturilor de acuarela care compun portretele monocromatice ale lui Ali…

NEWS

Fotografiile lui Viviane Sassen pentru...

Fotografa olandeza Viviane Sassen semneaza campania de promovare a colectiei COS…

STREET STYLE

Tinute cool & relaxate. Saptamana...

Rochiile si fustele cu lungime medie, cele din urma combinate cu…

Art & Design

Frescele moderne ale lui Ali Cavanaugh

Transparenta straturilor de acuarela care compun portretele monocromatice ale lui Ali Cavanaugh m-a dus cu gandul la voaluri fine de matase, suprapuse astfel incat sa creeze forme si tonalitati din ce in ce mai intense ale aceleiasi culori. Alte lucrari ce-i poarta semnatura mi-au parut ca stabilesc un echilibru intre control si hazard, ca si cum, dupa ce le-a terminat, artista a picurat apa peste unele parti si a lasat-o sa remodeleze singura tusele de culoare. Doar ca nimic nu este intamplator in lucrarile ei. Cand ii privesti compozitiile detaliate, ca niste fotografii, devine cat se poate de clar faptul ca fiecare element este gandit si controlat cu precizie. Si mai este lumina din lucrarile ei, un alt element emblematic care m-a captivat. Imprint Listening in Silence Sunglasses Ali Cavanaugh si-a dezvoltat tehnica in ani de experienta. Pentru ca lucrarile ei nu sunt nici picturi clasice in acuarela si nici fresce obisnuite, artista a ales sa le defineasca drept fresce moderne. Acestea sunt realizate, printr-un proces migalos ce poate dura doua saptamani, pe un suport acoperit cu strat de caolin. Intr-un interviu publicat de Chris Hallbeck pe Youtube, artista americana povesteste ca pielea personajelor ei este compusa chiar si din 50 de straturi de culoare si ca...

Inapoi Inainte
Din seria “numai mie mi se putea intampla”:)
Amintiri
Autor: Ioana Lovin

Din seria “numai mie mi se putea intampla”:)

“Numai tie ti se putea intampla,” a concluzionat razand o prietena, dupa ce am incheiat de povestit intamplarea prin care trecusem cu putin timp inainte de ne auzi la telefon. Adevarul e ca acelasi gand m-a insotit si pe mine in timp ce adunam, cu laveta, apa care se prelingea din masina de spalat. Din cauza unui snur de la pantaloni ramas pe dinafara, usa ei nu s-a mai inchis etans si… surpriza!

Totul s-a terminat cu bine pentru ca oi fi eu cu capu-n nori, dar sunt si cu picioarele pe pamant! Cu alte cuvinte mai putin metaforice, privind in urma, pare ca reusesc sa gestionez destul de bine situatiile din seria “numai mie mi se putea intampla”.
Cand vine vorba despre amintiri, am tendinta de a scrie mai degraba despre cele care imi provoaca o stare de nostalgie, decat una de ras (le gasesti aici). Asa ca m-am gandit sa va povestesc si intamplari care imi aduc zambetul pe buze.

Pe munte cu bocancii rupti

Continuu cu cea mai recenta dintre ele. In lunea libera din mini-vacanta de 1 mai, am fost pentru prima oara in Ciucas. Vreme buna, peisaje de imortalizat in minte si in fotografii, echipamentul potrivit pentru a ma bucura de tot ce se intampla in jur, de la bocanci pana la aparatul foto.

Am mers pe traseul de la cabana Muntele Rosu pana in Varful Ciucas si inapoi. Pe drumul de intoarcere, cam pe la jumatate, mi-am dat seama ca mi s-a dezlipit talpa bocancilor. La unul, mai mult, la celalalt, mai putin. Cum in ambele cazuri se tinea inca de varf si de calcai, am putut continua.

Am sperat sa ajung la final in aceeasi formula, dar bineinteles ca nu s-a intamplat asta. La un moment dat, una dintre talpi s-a dezlipit complet de varf, iar bocancul parea sa aiba o gura imensa, care se deschidea larg cand ridicam piciorul in aer si ma impiedica sa pasesc. Am desfacut siretul, l-am trecut peste talpa si peste de bocanc, l-am innodat, am facut chiar si o mica funda si am testat situatia. Din fericire, a functionat si am ajuns acasa incaltata… cat de cat.

Gluga buclucasa de la metrou

Desi are aproape 10 ani, intamplarea a ramas in topul celor cu care voi ajunge, probabil, sa-mi plictisesc nepotii la batranete. Era iarna si purtam o jacheta groasa cu gluga. Imi amintesc acest detaliu vestimentar pentru ca povestea exista tocmai datorita lui.

Am luat, impreuna cu o colega, metroul spre casa. Pentru ca era destul de aglomerat si am urcat ultimele, ne-am oprit chiar la intrare si ne-am continuat conversatia. La un moment dat, am vrut sa ma misc un pas, dar nu am putut. Dupa o fractiune de secunda in care nu am inteles ce se intampla, am realizat ca imi era prinsa gluga intre usi.

Din fericire, era atasata de jacheta cu un fermoar si nu a fost nevoie sa raman asa sau sa-mi dau jos jacheta cu totul pana la – credeam in acel moment- urmatoarea statie. Am respirat usurata si am ras eu, colega mea, calatorii din jur, uitandu-ne toti la gluga ramasa ostatica. Atunci, am realizat ca, la urmatoarea statie, usile se deschid pe cealalta parte si ca situatia se schimba abia dupa statia unde ar fi trebuit sa cobor. Cum destinatia colegei mele era mai departe, am lasat gluga in grija ei. A eliberat-o cu prima ocazie si mi-a adus-o la birou in ziua urmatoare.

Oricat de exclusivista pare a fi, “numai mie mi se putea intampla” este o replica pe care multe/i dintre noi avem oportunitatea de a o gandi si rosti de-a lungul vietii, macar o data. Nu stiu cati oameni si-au prins gluga in usa de la metrou sau cati au coborat de pe munte cu bocancii rupti, dar tind sa cred ca nu sunt chiar singura.:) Oricum ar fi, un lucru e cert: scenariile pentru incurcaturi de descurcat cu zambetul pe buze sunt nelimitate.

Foto: Lidya Nada pe Unsplash

PUBLISHED ON 04.05.2018 TAGS: amintiri

more in Mood Board