Roja Dove este unul dintre putinii oameni care poate sa iti descrie o stare cu atata acuratete incat sa te surprinzi ca devii parte din ea. Si reuseste sa faca acest lucru prin cuvinte, dar mai ales prin parfumuri. Da, asta face el: pune note si arome intr-o semantica anume care sa spuna o poveste credibila despre tine. Fiindca parfumurile noastre sunt povestile in care ne regasim azi si buzunare imaginare pentru amintirile de maine. 

Pentru foarte multi oameni, parfumul este legat de o amintire sau de o emotie. Care este acea amintire din copilarie legata de un anume parfum? 

De fapt, sunt patru momente din copilarie in care imi aduc aminte foarte bine de un anume parfum. 

Prima amintire este una foarte draga mie, cred ca aveam 6 sau 7 ani. Eram in patul meu, pregatit de culcare, iar mama a venit sa imi dea o imbratisare de “noapte buna”. In seara aceea, iesea in oras, la o petrecere, si purta o rochie din lame auriu, o rochie de seara. Statea in usa dormitorului meu, iar lumina care cadea de sus pe rochia ei metalica facea sa para ca are o aura in jurul ei. Iar pentru mine, un baietel de 6 ani, imaginea mamei mele s-a metamorfozat brusc, iar ea a devenit o zana, o zeita. Oricum, nu mai era o persoana obisnuita. Si imi amintesc ca atunci cand mama s-a apropiat de patul meu, am simtit imediat un amestec placut intre pudra de fata si parfumul ei. Si este prima data cand am facut asocierea intre miros, parfum si un moment anume. Si mai cred ca acela este momentul din viata mea in care am fost pus pentru prima data pe acest drum al parfumurilor pe care, cred, trebuia sa il urmez. 

Am crezut tot timpul ca aceasta este prima mea amintire despre un parfum. Si totusi, mai exista un moment pe care l-am descoperit mai tarziu in amintirile mele. Exista o femeie extraordinara care se numeste Vera Strubi, care a fost CEO al diviziei de parfumuri Thierry Mugler si care este persoana din spatele parfumului “Angel”. La momentul acela, ea a crezut cel mai tare in acest parfum si a avut energia de a-l sustine neconditionat. Vera m-a implicat intr-un proiect foarte atipic care se numea “Le deux Christophe” si care se intampla odata cu lansarea filmului realizat dupa romanul “Perfume” de Patrick Suskind. Ceea ce a initiat ea a fost un proiect complet ezoteric si nu unul comercial: a cerut sa cream parfumuri pentru principalele momente din carte. Atunci cand am mirosit una dintre propunerile din acest proiect mi-am amintit de un miros din copilarie, pe care il uitasem complet. Nu stiu la ce varsta se pun copiii in hamurile ajutatoare pentru mers. Dar hamurile sunt facute din bretele de piele si mi-am amintit ca obisnuiam sa le rod. Asa ca, atunci cand am mirosit acest parfum, m-am gandit la mirosul acela de piele umeda de la hamul de copil. Uitasem complet de acest miros, iar el s-a reactivat instant atunci. 

Apoi pot sa spun ca “portofoliul” meu olfactiv s-a educat in primul rand in casa bunicilor mei. In spatele casei lor era o padure. Iar acolo crestea o floare care se numeste “clopotel”. Clopoteii cresc la nivelul ierbii in padure, iar in mai, cand apar ei de obicei, intreg pamantul din padure este albastru, acoperit in intregime de aceste mici flori albastre. Cand esti copil, ai acest sentiment ca este un loc magic sau ca acolo se intampla magia. Asa ca imi amintesc ca mama m-a rugat sa culeg clopotei pentru bunica si, cum nimeni nu mi-a spus cat ar trebui sa culeg, eu am venit acasa cu un brat intreg. Si cred ca atunci am inceput sa iubesc mirosul pamantului din padure dimpreuna cu prospetimea frunzelor si a florilor. 

Iar al patrulea moment este legat de bucatarie. In copilarie, mama facea un desert foarte special, ceva intre paine si prajitura. E un desert “old school”, nu prea mai este intalnit azi foarte des si cu siguranta nu il gasesti de cumparat; era facut acasa, de gospodine, in trecut. Mama il facea cam de doua ori pe an, il punea la copt cand noi mergeam la culcare si imi amintesc mirosul acela de ingrediente dulci si bucuria gandului ca maine vom manca acel desert. 

Asa ca, daca ma gandesc la influente, apar mereu aceste momente din viata mea care sunt o referinta pentru mine si care au determinat spectrul meu olfactiv. Dar ce pot sa spun cu siguranta este ca acel prim moment de care ti-am povestit, sarutul de noapte buna al mamei mele si aroma pudrata cu care a fost el invaluit, cred ca este cel care mi-a determinat drumul meu in acest domeniu fascinant al parfumurilor. Inspirat de el, am creat “Good night kiss” in care nu am vrut sa recreez parfumul mamei mele, dar am vrut sa surprind cumva stralucirea unei siluete feminine si supletea unui obraz fin, pudrat. Ideea unei iubiri feminine neconditionate. “Good night kiss” este despre o lume complet feminina, despre sertarul cu lenjerii si machiaje, despre orice este fin, frumos si intim in lumea unei femei. Este acel sarut usor care ramane cu tine pentru totdeauna. 

Ca student la medicina, cand ati pus acest “diagnostic” al pasiunii pentru parfumuri?

Cand esti tanar, esti nevoit sa iti selectezi optiunile ca sa faci o alegere in viata, dar de multe ori habar nu ai exact ce vrei si stii sa faci. Am prieteni care la 40 de ani au realizat ca nu sunt fericiti la jobul lor, ca vor sa il schimbe, dar nu stiu ce sa faca altceva. Cand eram tanar, eu am fost o combinatie atipica: intotdeauna imi placea sa fac lucruri practice, dar eram foarte bun si la stiinte. Toata lumea imi spunea ca ar trebui sa studiez medicina, dar eu am decis ca nu este pentru mine. Am un frate care este foarte destept si, fiind mai mare decat mine, am vazut la el acest parcurs si am decis ca vreau altceva. 

Si am avut curajul de a face aceasta schimbare pentru ca mama, care a avut o prezenta foarte puternica in viata mea, mai ales in anii de formare, obisnuia sa spuna mereu “de ce nu”. Si mi-am format acest stil de a gandi in care nu ma gandesc la toate motivele pentru care nu as face un lucru, ci la toate motivele pentru care ar trebui sa il fac. Daca nu incerci, o sa iti petreci toata viata gandindu-te “cum ar fi fost daca” si cred ca foarte multi oameni traiesc constransi de aceasta bariera pe care si-o pun singuri. Si cred ca trebuie sa luam in considerare ca trebuie sa ne asumam riscuri.

Care este cel mai bun lucru cu care ati ramas din anii petrecuti la Guerlain si care este cel din anii de dupa lansarea propriului brand? 

Sa lucrez pentru Guerlain a fost ca un vis implinit. Cel mai bun lucru care mi s-a intamplat acolo a fost privilegiul de a lucra cu cele mai bune materiale si ingrediente din lume. E un citat care imi place foarte mult: “am fost rasfatat pentru ca am crescut intr-o lume de matase si casmir, asa ca nu ma intereseaza nylon-ul deloc”. Suna simplist, dar mesajul e usor de inteles. Si chiar asa a fost. Am lucrat cu cele mai bune materiale din lume. De apreciat, le-am apreciat dintotdeauna, dar cu siguranta ca acolo am capatat o mai buna intelegere a lor. 

Atunci cand vine vorba de propriul brand, e interesant, nimeni nu m-a mai intrebat asta, dar ce pot sa iti spun din start este ca nu am crezut niciodata ca cineva ar fi interesat de ceva ce as face eu. Pur si simplu nu credeam asta. Industria parfumurilor era una extrem de competitiva, dominata de cativa uriasi cu buzunare foarte generoase. Si dintr-o data, un brand mic, cu o paleta olfactiva foarte particulara, se remarca printre ei. 

Am lansat brandul, iar directorul de buying the la Harrods ne-a vrut in magazin. Nu am mers noi catre ei, ci ei au spus “va vrem in magazin”. Dar eu nu mai avusesem un produs comercial pana atunci, asa ca nu stiam cate produse ar trebui sa pregatesc pentru lansare. Tot echipa Harrods ne-a sfatuit cu un numar de produse despre care estimau ei ca ne vor ajunge pentru 4-6 luni. Am fost sold out in 10 zile. La momentul acela totul era facut de mana, cutiile erau facute intr-un loc, parfumul in altul, asamblarea in altul, asa ca efectiv ceea ce produceam intr-o zi, traversa toata Anglia si ajungea la Harrods. Intr-o zi aveam 20 de produse, in alta 40 de produse. Cei de la Harrods au fost foarte draguti cu noi si ne-au acceptat ritmul, pentru ca totusi ei au o politica de vanzari mult mai stricta, dar in 6 luni eram brandul cel mai bine vandut din Harrods si inca mai am scrisoarea lor de felicitare pentru cea mai reusita lansare din istoria Harrods. Nu e putin lucru. Nimeni nu stia cine suntem, dar eram un produs bun pe raft, alaturi de cele mai mari si mai cunoscute branduri din lume.  

De ce credeti ca s-a intamplat asa? 

Sincer, nu stiu exact care este motivul acestui succes, dar imi place sa cred ca oamenii au simtit ingredientul uman din brandul Roja. Interactiunea pe care o avem cu clientii, incerc sa cunosc cat mai multi dintre clientii nostri si este mereu o abordare umana si fireasca in comunicarea noastra. Pentru ca, fara clientii nostri, noi nu am avea business. Si mai este echipa. E important sa stii si sa comunici cu cei care iti reprezinta brandul. Ei sunt cei care vorbesc mai departe cu clientul si e important ca ei sa stie lucruri despre tine si tu sa ii cunosti. La fel se intampla si cu echipa de la Madison. Sunt o familie extinsa. 

Stiu ca ati facut un parfum inspirat de Marea Britanie. Cum ati descrie Bucurestiul printr-un parfum?

Cred ca Bucurestiul este un pic schizofrenic. Este un oras facut din discrepante, care nu poate sa fie descris intr-un singur cuvant. De exemplu, poti sa descoperi istoria acestui oras foarte brutal si sacadat in arhitectura orasului; pe de-o parte simti influenta franceza in bulevardele largi, dar vezi imediat si griul din blocurile comuniste sau avangarda in cluburi sau restaurante cool. Bucurestiul este un oras care invariabil te surprinde, indiferent de perceptia sau impresia cu care ai venit aici prima data. Si mai este un lucru foarte specific pentru Bucuresti: orasul nu este intotdeauna foarte primitor, dar oamenii da. Bucurestiul are un contur gri, dar oamenii pe care ii intalnesti aici ii dau un vibe cald si prietenos. De aceea, daca ar fi sa fac un parfum inspirat de Bucuresti, ar fi unul in care ar domina notele de ambra si de lemn, pentru a surprinde caldura oamenilor de aici si ar fi un parfum in care primele note ar fi complet diferite de aroma cu care ramai la final. Dar oricum, nota principala este una calda. 

Uneori, mi se intampla sa imi potrivesc parfumurile cu hainele pe care le port. Un soi de “pairing”, la fel ca la vinuri. Cu ce ati asorta catifeaua, din portofoliul de parfumuri Roja? 

Prima optiune care imi vine in minte acum este Parfum de la Nuit 2, fiindca il asociez intotdeauna cu moliciune si caldura si, in mod evident, e o asociere directa si pentru catifea. 

Cum ati descrie femeia care va poarta parfumurile?

E o femeie care isi urmeaza gandurile. Cred ca azi, majoritatea urmeaza ceea ce vede in Social Media, pentru ca are nevoie de confirmari exterioare. Iar acest lucru afecteaza originalitatea si frumusetea particularitatilor. Si cred ca femeia care foloseste parfumul Roja este o femeie care stie exact cine este si face tot ceea ce face pentru bucuria si multumirea ei. Imi amitesc ca acum ceva ani am avut sansa sa lucrez pentru domnul Valentino intr-un proiect. Si am fost invitat la un show Valentino couture, iar acolo am realizat cateva lucruri. In primul rand ca femeile nu trebuie sa poarte lenjerie intima pe sub o rochie couture, pentru ca ea este construita cu totul si, daca pui ceva pe dedesubt, se strica tot echilibrul. Mi s-a parut fascinant. Iar al doilea lucru pe care l-am invatat este ca sunt multe detalii din interiorul rochiei care, de multe ori, sunt mult mai frumoase decat ceea ce vezi la exterior. M-am gandit cat de fabulos trebuie sa se simta femeia care poarta acea rochie tocmai pentru ca stie cat de frumoasa este acea rochie cu totul si pentru ca parte din acea frumusete este doar pentru ea. 

Si mai am aceasta imagine. Imagineaza-ti ca esti in fata unui lift. Usa se deschide si vezi inauntru o femeie. Pentru cat timp o vezi? 5-10 secunde. Chiar daca nu realizezi, tu obtii foarte multe informatii despre ea: statura ei, ce poarta, cum paseste. Sunt lucrurile pe care ea vrea sa le “spuna” despre ea. Si apoi pleaca. Dar tu te urci apoi in lift si descoperi parfumul care a ramas in urma ei. Asa ca ea isi petrece tot acest timp pentru a crea o anumita imagine a ei in fata celorlalti. Dar tu ii descoperi parfumul in urma, iar el trebuie sa se potriveasca acestei imagini. Pentru ca parfumul este un limbaj nonverbal. El este o parte din sufletul nostru, pe care alegem sa o aratam. Si de aceea este foarte important ca ceea ce folosim sa fie o reflexie a noastra si nu o masca a personalitatii altcuiva.

Cum este mai bine? Sa folosesti un parfum semnatura sau sa experimentezi diverse parfumuri in functie de stare si de moment? 

Sfatul meu este sa nu te grabesti niciodata cand alegi un parfum pentru ca poate sa fie o relatie de o viata. Incearca un parfum, dormi cu el, vezi cum te simti. E ca un iubit. Ia-ti timp sa il gasesti pe cel care te reprezinta cu adevarat. Pentru ca e important sa existe chimie intre parfumul si personalitatea ta. Bineinteles ca poti sa te joci si sa variezi, in functie de anumite momente sau contexte, dar trebuie sa ai si acel parfum semnatura despre care stii ca este “perfect match”.

Parfumurile Roja Dove se gasesc la Madison Perfumery.
Strada George Calinescu 55

Fotografii: Andreea Macri