HOT TREND

Inspiratie in machiaj pentru primavara-vara...

Ochii conturati cu tus negru si buzele evidentiate cu ruj rosu…

STREET STYLE

Primavara denimului

As numi primavara anotimp al stilului. Temperaturile ei ingradesc cel mai…

INSPIRATIE

Dries Van Noten fara Dries...

Dries Van Noten se retrage de la conducerea casei de moda…

INTERVIU

Magia Zanelor de dupa usa...

Magia Zanelor incepe in fata unei usi fermecate, un loc in…

INSPIRATIE

Premiile Oscar 2024. Momente pe...

Cateva ganduri despre premii si discursuri, tinute de pe covorul rosu…

INSPIRATIE

Pat McGrath. Cand o make-up...

E surprinzator cand numele unui make-up artist rasuna la fel de…

HOT TREND

Cerceii statement

Elementele cu care rezonez pe deplin la evenimentele dedicate modei alcatuiesc…

Inspiratie

Umor si activism pe scena de stand-up comedy

Ali Wong, Taylor Tomlinson, Wanda Sykes si Hannah Gadsby m-au influentat sa privesc stand-up comedy-ul cu alti ochi… Nu de putine ori cu ei in lacrimi de ras, dar si cu vulnerabilitate, empatie si speranta pentru o lume mai buna. Interactiunea mea cu stand-up comedy-ul a inceput cu stangul. In urma cu multi ani, sa fie vreo 15, am mers la un show intr-un local din Bucuresti. Nu mai tin minte cine a urcat pe scena, dar stiu ca nu am rezonat cu genul de umor ascultat. Se poate ca experienta mea din acea seara sa nu fi fost reprezentativa pentru peisajul stand-up-ului, doar ca nu am simtit curiozitatea de a afla exact ce si cum. Lucrurile s-au schimbat relativ recent cand am intalnit abordari ce calibreaza umorul din experientele pe care viata ni le aduce in cale, fara a-l forta sa fie si unde nu e. Mai mult decat atat, temele de discutie incluse in show-uri, de la inegalitate de gen, la rasism, homofobie, sanatate mintala, maternitate, relatia cu familia sau relatiile de cuplu, creioneaza – uneori pe alocuri, alteori in intregime - o forma de stand-up comedy activist. Poate ti se intampla si tie, dupa un serial care iti place mult, sa nu mai ai un timp rabdarea necesara pentru a te aventura intr-o noua poveste. In urma cu niste luni bune, ma aflam tocmai intr-o astfel ...

Inapoi Inainte
Review: Placebo @ Stadionul Iolanda Balas Soter

Review: Placebo @ Stadionul Iolanda Balas Soter

Brian Molko are patruzeci de ani, e tuns mai scurt, machiat mai mult, mai putin vorbaret ca acum trei ani, si nici nu ne mai spune ce misto e sa fumezi pe scena intr-o tara straina.

Toate detaliile astea conteaza insa prea putin, in contrapondere cu senzualitatea aproape vampirica pe care o degaja cand apuca microfonul si trimite in public primele vibratii, primele vocale din Kitty Litter, Battle for The Sun sau Every you, every me. Conteaza mult prea putin in balanta cu doza de umor acid pe care a transmis-o celor mai preocupati de filmari HD cu telefonul decat de concert in sine (“The moment is now. Later the moment will be gone and there’s nothing on a little fucking screen what will bring it back!”) . Conteaza infinit mai putin ca nu au cantat Pure Morning, Taste in Men sau Sleeping with ghosts, pentru ca energia lui Steve Forrest e coplesitoare, indiferent  de vibe-ul piesei.

Speak in tongues, Black-Eyed, Special Needs, For What It’s Worth – cam asa a rasunat stadionul in prima jumatate a concertului, pe care cel putin un sfert din cei prezenti am petrecut-o (cu o falca in cer si una-n pamant) la coada de bauturi…la temperatura camerei. De la Slave to the Wage incolo am reusit sa ne recapatam aerul si libertatea de miscare si am tras din ultima tigara pe Meds.

Song to Say Goodbye si The Bitter End au fost urmate la bis de cover-ul electrizant dupa Kate Bush, Running Up That Hill, Post Blue, noua piesa B3 si Infra-Red. Am plecat acasa cu o sete nestapanita (la propriu) si cu gandul jumatate linistitor, jumatate extatic, ca ii vom revedea pe 8 august la Sziget, in Budapesta.

Cu cele sase albume de studio si milioanele de discuri vandute in jurul lumii in cei 18 ani de cariera, Placebo nu au nevoie de nicio introducere. Muzica lor e seductie, supernova, regal, iesirile  lor pe scena – tributuri emo-glam injectate cu grunge.

Astfel ca atunci cand au venit in Romania pentru a treia oara, stadionul Iolanda Balas Soter a primit fani de toate varstele, dovada ca teenage angst can still resonate through older bones.

Pentru imagini de la concert, click aici!

Foto main: PeTocuri.ro

PUBLISHED ON 07.08.2012

more in Newsroom