Nike a fost dintotdeauna mai mult decat un brand de sport - pentru ca a sustinut miscarea atletilor, dar a determinat miscari si in societate si in cultura urbana. A provocat normele si a definit spiritul si vibe-ul unor generatii. Cu prima sa expozitie de muzeu la Vitra Design Museum, Nike deschide perspectiva dincolo de produs in sine, in istoria culturala a acestui brand si reface traseul influentei sale in sport, moda si activism din ultimii 50 de ani. Si totul a pornit de la primul pas. Adica de la primul lor pantof de atletism - "the moon shoe" creat de Bill Bowerman si Phil Knight. Astazi, sneakersii sunt omniprezenti in viata noastra, in peisajul comercial si cultural, si poate ca ne este aproape imposibil sa ne imaginam cum atunci erau o prezenta de nisa, fiind purtati doar de copii de liceu sau de atletii profesionisti. Asa ca povestea unui antrenor tehnic si a unui student atlet devenit antreprenor, care si-au improvizat drumul catre unul dintre cele mai de succes branduri din lume, pare scenariu de film. Si totusi… Si totusi, “moon shoe” este prototipul a ceea ce astazi numim "waffle trainer", adica binecunoscutii pantofi de sport cu talpa ca o clatita belgiana. Modelul a primit acest nume pentru ca urmele ca de "waffle" pe care le lasa erau foarte...

Physical Education S/S ’12 by 109

Ioana Dumitrescu si Marina Moldovan au lansat, aseara la The Place, colectia 109 pentru sezonul primavara-vara 2012: Physical Education. Colectia este o poveste construita din imprimeuri florale, dungi si buline jucause in jurul unui personaj in care ne regasim si noi. Realizate din poplin de matase, tafta, tulle si tricot de bumbac, tinutele complete propun mixuri indraznete in care confortul si eleganta se imbina armonios.

“Iulia se intoarce acasa putin dupa ora pranzului. Afara e prea cald, e toropita de caldura. Stropi mari de transpiratie ii lucesc la baza gatului si de-a lungul tamplelor i se strecoara cate o picatura ratacita de sudoare. Si-a ravasit parul incercand sa se racoreasca si si-a ros unghiile pe drum incoace, absorbita de un gand recurent. Isi arunca pantofii inca de la usa, cum facea cand avea cinci ani si navalea inauntru de la joaca; e gata sa isi inmoaie talpile incinse sub un jet navalnic de apa rece. Planuieste sa se arunce pe canapea sa-si odihneasca picioarele grele care au purtat-o prin canicula, dar se ridica imediat si isi schimba hainele in unele mai lejer de purtat si se intinde, lenesa si neglijenta, gandindu-se cat de bine e sa nu fie nevoita sa iasa iar in căldura, ci sa stea asa, sa nu aiba nimic de facut.

E gratioasa, desi hainele ii stau strambe si sifonate, sunt largi si atarna, dezvaluindu-i felii lucioase de piele tanara. Are o silueta lunga si pare un copil care inca nu a crescut destul, cum umbla molatec prin casa. Si-i sta bine in hainele iubitului, pe care obisnuieste sa i le fure din dulap si sa le poarte necautat, cand merge in cartier dupa mici cumparaturi, semn ca totul merge bine intre ei si ca lucrurile stau cum trebuie. Si-a format chiar un tabiet din a-i asorta costumul cu rochiile ei de duminica, jucandu-se, singura in casa, de-a diva serii la un cocktail cu invitati importanti, pentru ca apoi sa il aseze cuminte la loc in dulap, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, sperand sa nu-i descopere nimeni sotiile.

Acum se ridica iar, lenta si nehotarata ca o mata, cu gandul sa-si prepare o cafea rece. Se opreste din drum, amintindu-si ca poate ar fi timpul sa isi spele parul si se indreapta catre baie. Acolo o asteapta o cada cu apa rece in care s-ar arunca chiar si asa, imbracata, cu ceasca in mana. Dar se opreste in fata oglinzii, unde isi cerceteaza atenta suvitele rascolite si unghiul din care arata cel mai bine.

Parca nu e suficient de transpirata.
Ce ar face cealalta Iulia in locul ei?
Poate mai asteapta.” 109