Puzzle-urile se afla in topul cadourilor mele din ultima perioada, oferite si primite deopotriva. Cele clasice ma conecteaza instant la momente dragi din copilarie, iar asta le garanteaza un loc special pe viata. Printre cele din amintirile recente, unele au primit inca o dimensiune, chiar si lumini led, si au devenit fragmente in miniatura din lumea inconjuratoare. Doua imagini compuse din sute de piese din carton stau si azi agatate de un perete in apartamentul in care am crescut. Au fost munca in echipa daca punem la socoteala sprijinul moral oferit. Altfel, contributia mea n-a fost una semnificativa - eram prea mica si nerabdatoare, dar mi s-a intiparit in minte perioada in care au fost facute si bucuria starnita de lungile cautari incheiate cu cate o reusita. De curand, am construit un puzzle 3D, primit cadou de ziua mea. O sera cu o atmosfera calda, la care visez, de mult timp, in viata reala si pe care o am, deocamdata, la o dimensiune care sa-i permita sa stea printre cartile din biblioteca. Mi-a luat cateva ore bune sa asez fiecare piesa la locul ei, intr-o ordine urmata cu atentie si rabdare. Pe masura ce dadeam paginile manualului de instructiuni, sera mea capata o forma din ce in ce mai clara. O scara serpuita, un dulapior, o ladita cu flori, o carte, dou...

Memory Piece

Memory Piece, lucrarea semnata de Juliao Sarmento, mi-a ramas intiparita in memorie. Am vazut-o de curand la Muzeul Berardo din Lisabona. Pentru realizarea ei, artistul portughez a invitat doua personaje feminine sa aleaga o pozitie a corpului si o expresie a fetei pe care sa incerce sa le pastreze neschimbate pe parcursul intregului experiment fotografic. Fixata pe un trepied, camera foto a fost declansata in mod repetat la fiecare 15 minute.

Daca privesti imaginile de la distanta, diferentele pot trece neobservate. Daca te apropii, situatia se modifica si incepi sa identifici mici detalii: un deget in afara buzunarului, pe cand in fotografia dinainte, mana era in interior, o privire cand mai alerta, cand mai pierduta. Seria de fotografii m-a dus cu gandul la o realitate cu care ne confruntam si in viata de zi cu zi. Oricat am incerca sa pastram neschimbate anumite lucruri, ele nu raman la fel nici macar atunci cand pare ca detinem controlul asupra intregului demers. Ceva se transforma. De multe ori, chiar noi.