AMINTIRI

Orasul ca scena pentru arta

Cand orasul devine scena pentru arta, atmosfera obisnuita a strazilor si…

CATWALK

#LoveBringsLove

45 de case de moda si designerii lor au adus un…

EDITOR'S CHOICE

Inele ca mici sculpturi purtabile

Care este piesa ta de bijuterie preferata? E o intrebare pe…

INSPIRATIE

Tres Chic

Cand m-am uitat peste tinutele participantelor la Saptamana Modei de la…

WE LIKE

Videoclipuri cu coregrafii care te...

Pot sa ma inveselesc sau, dimpotriva, sa ma balacesc in butoiul…

INSPIRATIE

Filme si tinute de vazut....

Pentru mine, din ipostaza de redactor la Petocuri.ro, marile festivaluri de…

RED CARPET

Met Gala 2021. Cod vestimentar:...

Dupa o pauza de un an, Met Gala a revenit ieri…

Hot Trend

Cum mai arata relatia noastra cu machiajul

Distantarea sociala a provocat, vrand-nevrand, si o distantare intre noi si lumea machiajului. Multe activitati pentru care ne aranjam in functie de stilul nostru inainte de a iesi din casa au disparut o perioada buna, iar, cand situatia a revenit cat de cat la ritmul pe care il aveam inainte de pandemie, unele dintre noi am reluat relatia obisnuita pe care o aveam cu machiajul, altele, cum e si cazul meu, nu chiar. Stii exercitiile alea in care iti imaginezi ce ai alege daca ar trebui sa pastrezi trei obiecte din viata ta, fie ca mergi pe o insula pustie, fie ca nu. Ei bine, daca m-ar fi intrebat cineva asta in legatura cu trusa mea de machiaj (destul de minimalista de altfel), pana in luna martie a anului trecut, as fi raspuns ca pot renunta la orice altceva, atata timp cat nu e vorba despre anticearcan, eyeliner si mascara. Consideram ca m-as putea descurca bine-mersi cu aceste trei produse. Eyelinerul era o emblema a machiajului meu. Ani de zile, am trasat atatea linii alungite pe pleoapele superioare, incat am ajuns sa am impresia ca le-as putea face si fara ajutorul oglinzii. Cand m-am trezit, la un moment dat, in situatia de a incerca asta, a devenit cat se poate de clar ca nu, nu pot de fapt. Dupa luna martie a anului trecut, am descoperit ca, totusi, pot si fara ey...

Inapoi Inainte

Interviu: Madalina Andronic – Despre ilustratii fermecate si povesti din portelan

Madalina Andronic este graphic designer, ilustrator si tot ce o face pe ea fericita. Eu am cunoscut-o din povesti, atunci cand 'Zana Zorilor' de Ioan Slavici a capatat o noua infatisare, ilustrata de ea pagina cu pagina. Am descoperit apoi ca magia basmelor nemuritoare se continua si pe blogul ei 'de-adevaratelea'. Aici, am intalnit personaje fermecate ce detin, ascuns parca printre culori, secretul de a te face sa zambesti. Printre sirene cu parul de foc, doamne sic cu bujori in obraji, pisici inaripate si iepuri haiosi, am gasit si obiecte din portelan cu motive inspirate din folclor, o alta pasiune a artistei.

madalinanadronic-jpg

Despre cum a inceput povestea ilustratiilor ei, despre ce o inspira, dar si despre alte proiecte ce-i poarta semnatura, ne spune chiar Madalina Andronic in randurile ce urmeaza.

Spune-mi cum a inceput povestea Madalinei Andronic ca artist?
Madalina a desenat de cand se stie. Intai cu teama, pe colturile cartii de telefon, apoi din ce in ce mai dezinvolta, pe hartii tari si albe, pe sticla, pe panza, pe ceramica, pe pereti – pe lumea-ntreaga daca ar putea, ar desena! In copilarie avea mania autografelor si a dedicatiilor, asa ca toate micile desene erau semnate cu litere mari, colturoase si neaparat cu vorbe de dragoste pentru parinti. Cand a mai crescut, a invatat sa se semneze discret, intr-un colt, pe ilustratii mari si colorate, dar pastrand pentru ea dedicatiile corespunzatoare fiecareia.

Ai colaborat cu editura Vellant pentru a realiza ilustratiile povestii “Zana Zorilor” de Ioan Slavici, in cadrul proiectului Pasarea Maiastra. Ce reprezinta aceasta experienta pentru tine?
A fost un lucru minunat, atat ideea, cat si timingul pentru aceasta carte s-au potrivit la fix! Eu incepusem deja lucrul la carte in timpul masteratului din Londra, iar la intoarcere m-am pomenit pe aceeasi directie si dorinta cu cea a editurii Vellant, aceea de a readuce in atentia parintilor si a celor mici importanta si frumusetea povestilor romanesti, spuse prin imaginile unor ilustratori romani tineri si talentati. Am participat la toate etapele productiei acestei carti, am invatat care-i treaba cu lucrul cu o editura si, lucrul cel mai important, “Zana Zorilor” va ramane mereu prima mea carte publicata, purtand aceasta puternica amprenta folclorica pe care am dorit-o impartasita in toate cele patru zari.

Cum a fost sa conturezi ca adult personaje pe care le-ai cunoscut in copilarie?
Mi-a placut sa cred cu sinceritate si bucurie in simplitatea basmelor si a povestilor si nu am incetat niciodata sa le citesc, asa ca nu m-am indepartat prea tare de feti-frumosi si fiice de imparat – cred ca personajele au crescut cumva o data cu mine, le-am inteles diferit la 4 ani, la 14 ani si acum, la 24 de ani. Le-am imprumutat cate o particica din mine de fiecare data cand am citit o poveste, iar infatisarea lor propriu-zisa a venit firesc si-n ea s-au revarsat toate inchipuirile adunate pana acum, toate fiintele dragi si o sumedenie de dorinte ascunse – zane cu parul inflacarat, feti frumosi cu barba stufoasa, iepuri nazdravani si multe, multe cojoace si fuste infoiate.

Daca ar trebui sa alegi trei cuvinte pentru a-ti descrie ilustratiile, pe care le-ai alege?
As alege 3 substantive mai putin tactile sau vizuale, darĀ  care tin mai mult de atmosfera si senzatii: “dragoste”, “joaca” si “fermecatorie”.

Universul tau creativ il depaseste pe cel al ilustratiei, pasind in cel al accesoriilor sau al decoratiunilor. Cum te-ai defini ca artist?
Mie imi este greu sa ma incadrez complet intr-o categorie, parca as mai vrea o imbucatura si de colo, si de colo. Sunt licentiata in graphic design, am un masterat in ilustratie de carte si creez obiecte decorative si accesorii din portelan. Imi place sa incerc lucruri noi, sa transform orice idee intr-un proiect. Sau macar intr-un inceput. Vad un inceput in orice si ma bucur ca reusesc sa ma exprim in atatea moduri si sa imi extind frumosul in atatea locuri. Asa ca Madalina este “Si designer”, “Si ilustrator”, “Si orice o face pe ea fericita”.

Am descoperit de curand The Awesome Project, o colaborare dintre tine si Claudiu Stefan. Povesteste-mi mai multe despre acest proiect!
Visam la obiecte finalizate inca din facultate, unde partea practica a proiectelor se oprea intr-un stadiu nesatisfacator pentru mine. Vroiam sa tin in mana un obiect facut de mine cap-coada, sa-l pun pe masa, sa-l invart in toate directiile si sa spun “uite, eu am facut asta!”. Sa-l cobor din monitor si sa-i gasesc un loc in living. Iar cand Claudiu, cu minte ascutita, maini dibace si talent de handy-man a fost la fel de fascinat ca si mine de aceasta idee, nu ne-a ramas decat sa ne suflecam manecile (la propriu). Am creat The Awesome Project ca un experiment al nostru cu portelanul matasos. Il decoram cu minunate motive inspirate din folclorul romanesc, incercand sa-i construim o imagine cat mai curata si cat mai estetica, folosindu-ne de toate cunostintele noastre in design, fotografie, packaging – practic un two-men show, fara niciun alt amestec. In primavara, am lansat prima colectie de bijuterii – ZURZUR, podoabe cu atingere romaneasca – , incet incet adaugand la aceasta alte mici serii de obiecte unicat, pentru locuinta si suflet.

Care este sursa de inspiratie la care apelezi cel mai des?
Una din zonele pe care le explorez constant, atat in ceea ce priveste ilustratia, cat si portelanul, este cea de inspiratie folclorica romaneasca, incercand sa reinterpretez, sa modernizez, sa traduc in limbaj grafic contemporan ceea ce multi au uitat ca avem mai de pret. Cred ca folclorul si cultura romaneasca sunt o sursa de inspiratie minunata pentru designul autohton.
O a doua directie in care imi place sa zburd aduna intr-insa tot ce este vesel, colorat, plin de dragoste si detalii marunte, calatorii, povesti si un happy-happy-joy-joy pe care imi place sa-l surprind in zeci de feluri.

Iti propun un exercitiu de imaginatie: De astazi fiecare artist poate folosi pentru realizarea lucrarilor sale o singura culoare. Ce culoare alegi? De ce?
Asta este o intrebare ucigatoare – cine imi cunoaste ilustratiile, stie ca cele mai frumoase si mai neastamparate nuante isi gasesc locul in ele. Imi place sa ilustrez veselie, sa ti se aprinda ochii atunci cand privesti o ilustratie a mea. Nu cred ca as putea alege numai o culoare. In cel mai bun caz as incepe sa pictez cu oricare culoare si-as gasi pe cineva care vrea sa faca schimb dupa doua zile… si tot asa. (zambeste)

Ce pregateste Madalina Andronic pentru viitorul apropiat?
Programul scurt: Madalina o sa fie prezenta la mai toate targurile de frumuseti din aceasta toamna/iarna, cu ilustratii noi si vesele; va incepe lucrul la o noua carte ilustrata (sau poate chiar doua), apoi va incerca marea cu degetul intr-o zona mai chic (surprise-surprise!) si nu in ultimul rand va lansa impreuna cu Claudiu a doua parte a colectiei de bijuterii din portelan sub marca The Awesome Project, impreuna cu noi obiecte decorative din portelan pentru Sarbatori.
Programul lung: Madalina va incerca anul urmator sa va primeasca intr-un spatiu luminos, presarat cu praf de zane, unde sa puteti admira toate minunatiile care-i ies din maini.

Pentru mai multe lucrari ce-i poarta semnatura, intra pe pagina ei de facebook aici!

Foto: Madalina Andronic

PUBLISHED ON 10.09.2012

more in Newsroom