ARTA & DESIGN

Reinterpretari efemere ale clasicelor chioscuri...

Chioscurile de ziare reprezentau odata un prim popas al diminetilor din…

HOT TREND

Inspiratie in machiaj pentru primavara-vara...

Ochii conturati cu tus negru si buzele evidentiate cu ruj rosu…

STREET STYLE

Primavara denimului

As numi primavara anotimp al stilului. Temperaturile ei ingradesc cel mai…

INSPIRATIE

Dries Van Noten fara Dries...

Dries Van Noten se retrage de la conducerea casei de moda…

INTERVIU

Magia Zanelor de dupa usa...

Magia Zanelor incepe in fata unei usi fermecate, un loc in…

INSPIRATIE

Premiile Oscar 2024. Momente pe...

Cateva ganduri despre premii si discursuri, tinute de pe covorul rosu…

INSPIRATIE

Pat McGrath. Cand o make-up...

E surprinzator cand numele unui make-up artist rasuna la fel de…

Inspiratie

Umor si activism pe scena de stand-up comedy

Ali Wong, Taylor Tomlinson, Wanda Sykes si Hannah Gadsby m-au influentat sa privesc stand-up comedy-ul cu alti ochi… Nu de putine ori cu ei in lacrimi de ras, dar si cu vulnerabilitate, empatie si speranta pentru o lume mai buna. Interactiunea mea cu stand-up comedy-ul a inceput cu stangul. In urma cu multi ani, sa fie vreo 15, am mers la un show intr-un local din Bucuresti. Nu mai tin minte cine a urcat pe scena, dar stiu ca nu am rezonat cu genul de umor ascultat. Se poate ca experienta mea din acea seara sa nu fi fost reprezentativa pentru peisajul stand-up-ului, doar ca nu am simtit curiozitatea de a afla exact ce si cum. Lucrurile s-au schimbat relativ recent cand am intalnit abordari ce calibreaza umorul din experientele pe care viata ni le aduce in cale, fara a-l forta sa fie si unde nu e. Mai mult decat atat, temele de discutie incluse in show-uri, de la inegalitate de gen, la rasism, homofobie, sanatate mintala, maternitate, relatia cu familia sau relatiile de cuplu, creioneaza – uneori pe alocuri, alteori in intregime - o forma de stand-up comedy activist. Poate ti se intampla si tie, dupa un serial care iti place mult, sa nu mai ai un timp rabdarea necesara pentru a te aventura intr-o noua poveste. In urma cu niste luni bune, ma aflam tocmai intr-o astfel ...

Inapoi Inainte
De vazut: Spectacolul ‘Habemus bebe’

De vazut: Spectacolul ‘Habemus bebe’

Societatea in care traim ofera oamenilor tipare prestabilite pentru fiecare experienta importanta din viata. Maternitatea nu este o exceptie. Despre cum e bine sa cresti un copil este scris in legi, in carti de specialitate, in istoriile de familie, chiar si in privirile strainilor de pe strada. Insa, deseori, opiniile expuse clar si organizat nu fac altceva decat sa fragmenteze realitatea fiecarei femei care devine mama. 'Habemus bebe' este povestea poetei Elena Vladareanu despre propria experienta a maternitatii. Textul ei nu s-a concretizat intr-un volum de poezii, ci a conturat un performance interpretat de Dana Voicu, Carmen Florescu, Lala Misosniky, actrite si mame deopotriva, si regizat de Robert Balan.

„Este cel mai personal si, in acelasi timp, cel mai politic text pe care l-am scris vreodata. Asta si pentru ca maternitatea, pe langa toate lucrurile cunoscute sau mai putin cunoscute, dar la care intr-un fel sau altul ma asteptam, m-a pus si in situatia de a ma confrunta cu limitele corpului meu si cu statutul meu artistic (sau social, ca sa nu sune atat de pretentios). Adica, ce mai pun acum dupa «elena vladareanu,»? Mamica? E suficient pentru mine? As vrea mai mult? Imi permit sa fac mai mult? E drept fata de copil ca eu sa-mi folosesc timpul si pentru altceva care sa nu intre in schema alaptat-joaca-activitati? Cum ma impac cu faptul ca biroul si laptopul si cartile au fost inlocuite rapid de blatul de bucatarie, aragaz si oale? Este despre confuzie si despre timp, despre corp si despre identitate, despre nutritie, hrana sanatoasa, angoasa. Despre limite. Inclusiv despre cele ale literaturii,” declara Elena Vladareanu despre textul ei a carui putere evocatica creste exponential datorita interpretarii celor trei actrite.

Purtand tricouri albe, inscriptionate cu mesajul ‘artista/femeie in misiune patriotica’, ele par a reprezenta atat fatetele aceleasi femei, cat si trei femei diferite. Faptul ca actrita Carmen Florescu este insarcinata, urmand sa nasca peste cateva luni, marcheaza proiectul cu forta iminentei si a autenticitatii.

Replicile sunt emotionante, calde, jucause, zgomotoase, repetate uneori pana la epuizare. Ca spectator, simti ca ai pasit intr-un roller coaster al sentimentelor, prezentate printr-un dialog dinamic. Fragmentele video, citatele din carti, declaratiile politice pe subiectul maternitatii sau vox-pop-urile suplimenteaza continutul textual, imagistic si afectiv al piesei si te provoaca sa iti imaginezi raspunsuri, solutii, explicatii.

‘Habemus bebe’ nu este un spectacol care sa te descurajeze sa devii mama, nici unul care sa te convinga sa devii cand tu nu iti doresti asta. Este un performance despre descoperirea propriului drum ca femeie atunci cand itinerariul tau capata noi coordonate, iar tiparele prestabilite iti reduc vizibilitatea. Este despre maternitate, insa poate fi o sursa de inspiratie si pentru alte situatii ale vietii care impun o schimbare importanta.

Realizat datorita unei campanii de crowdfunding, ‘Habemus bebe’ are ultima reprezentatie pana la toamna, duminica, 8 iunie, de la 19:30, la WASP.

Foto via Habemus bebe

PUBLISHED ON 02.06.2014

more in Mood Board