WE LIKE

Simon Mattisson. Granland.

Formele curbate, textura materialului, povestea din spate asaza piesele proiectului Granland,…

INSPIRATIE

Elsa Peretti, Tiffany & Co....

Cea mai cunoscuta piesa creata de Elsa Peretti este, fara indoiala,…

RED CARPET

Met Gala 2025. Tailored for...

Tailored for You a fost codul vestimentar al editiei Met Gala…

INSPIRATIE

Denimul pe podiumul haute couture...

Denimul a parut, mult timp, aproape evitat in colectiile haute couture,…

INSPIRATIE

LOEWE & Jonathan Anderson, 11...

Zilele trecute, Jonathan Anderson si-a anuntat plecarea de la LOEWE, casa…

WE LIKE

NIKE: Form Follows Motion

Nike a fost dintotdeauna mai mult decat un brand de sport…

INSPIRATIE

ADN-ul caselor de moda

Retragerea unei persoane din rolul de director de creatie demareaza in…

We like

NIKE: Form Follows Motion

Nike a fost dintotdeauna mai mult decat un brand de sport - pentru ca a sustinut miscarea atletilor, dar a determinat miscari si in societate si in cultura urbana. A provocat normele si a definit spiritul si vibe-ul unor generatii. Cu prima sa expozitie de muzeu la Vitra Design Museum, Nike deschide perspectiva dincolo de produs in sine, in istoria culturala a acestui brand si reface traseul influentei sale in sport, moda si activism din ultimii 50 de ani. Si totul a pornit de la primul pas. Adica de la primul lor pantof de atletism - "the moon shoe" creat de Bill Bowerman si Phil Knight. Astazi, sneakersii sunt omniprezenti in viata noastra, in peisajul comercial si cultural, si poate ca ne este aproape imposibil sa ne imaginam cum atunci erau o prezenta de nisa, fiind purtati doar de copii de liceu sau de atletii profesionisti. Asa ca povestea unui antrenor tehnic si a unui student atlet devenit antreprenor, care si-au improvizat drumul catre unul dintre cele mai de succes branduri din lume, pare scenariu de film. Si totusi… Si totusi, “moon shoe” este prototipul a ceea ce astazi numim "waffle trainer", adica binecunoscutii pantofi de sport cu talpa ca o clatita belgiana. Modelul a primit acest nume pentru ca urmele ca de "waffle" pe care le lasa erau foarte...

Inapoi Inainte
De vazut: Spectacolul ‘Habemus bebe’

De vazut: Spectacolul ‘Habemus bebe’

Societatea in care traim ofera oamenilor tipare prestabilite pentru fiecare experienta importanta din viata. Maternitatea nu este o exceptie. Despre cum e bine sa cresti un copil este scris in legi, in carti de specialitate, in istoriile de familie, chiar si in privirile strainilor de pe strada. Insa, deseori, opiniile expuse clar si organizat nu fac altceva decat sa fragmenteze realitatea fiecarei femei care devine mama. 'Habemus bebe' este povestea poetei Elena Vladareanu despre propria experienta a maternitatii. Textul ei nu s-a concretizat intr-un volum de poezii, ci a conturat un performance interpretat de Dana Voicu, Carmen Florescu, Lala Misosniky, actrite si mame deopotriva, si regizat de Robert Balan.

„Este cel mai personal si, in acelasi timp, cel mai politic text pe care l-am scris vreodata. Asta si pentru ca maternitatea, pe langa toate lucrurile cunoscute sau mai putin cunoscute, dar la care intr-un fel sau altul ma asteptam, m-a pus si in situatia de a ma confrunta cu limitele corpului meu si cu statutul meu artistic (sau social, ca sa nu sune atat de pretentios). Adica, ce mai pun acum dupa «elena vladareanu,»? Mamica? E suficient pentru mine? As vrea mai mult? Imi permit sa fac mai mult? E drept fata de copil ca eu sa-mi folosesc timpul si pentru altceva care sa nu intre in schema alaptat-joaca-activitati? Cum ma impac cu faptul ca biroul si laptopul si cartile au fost inlocuite rapid de blatul de bucatarie, aragaz si oale? Este despre confuzie si despre timp, despre corp si despre identitate, despre nutritie, hrana sanatoasa, angoasa. Despre limite. Inclusiv despre cele ale literaturii,” declara Elena Vladareanu despre textul ei a carui putere evocatica creste exponential datorita interpretarii celor trei actrite.

Purtand tricouri albe, inscriptionate cu mesajul ‘artista/femeie in misiune patriotica’, ele par a reprezenta atat fatetele aceleasi femei, cat si trei femei diferite. Faptul ca actrita Carmen Florescu este insarcinata, urmand sa nasca peste cateva luni, marcheaza proiectul cu forta iminentei si a autenticitatii.

Replicile sunt emotionante, calde, jucause, zgomotoase, repetate uneori pana la epuizare. Ca spectator, simti ca ai pasit intr-un roller coaster al sentimentelor, prezentate printr-un dialog dinamic. Fragmentele video, citatele din carti, declaratiile politice pe subiectul maternitatii sau vox-pop-urile suplimenteaza continutul textual, imagistic si afectiv al piesei si te provoaca sa iti imaginezi raspunsuri, solutii, explicatii.

‘Habemus bebe’ nu este un spectacol care sa te descurajeze sa devii mama, nici unul care sa te convinga sa devii cand tu nu iti doresti asta. Este un performance despre descoperirea propriului drum ca femeie atunci cand itinerariul tau capata noi coordonate, iar tiparele prestabilite iti reduc vizibilitatea. Este despre maternitate, insa poate fi o sursa de inspiratie si pentru alte situatii ale vietii care impun o schimbare importanta.

Realizat datorita unei campanii de crowdfunding, ‘Habemus bebe’ are ultima reprezentatie pana la toamna, duminica, 8 iunie, de la 19:30, la WASP.

Foto via Habemus bebe

PUBLISHED ON 02.06.2014

more in Mood Board