EDITOR'S CHOICE

Bretonul scurt. De la Audrey...

Bretonul reprezinta una dintre cele mai simple variante de a obtine…

EDITOR'S CHOICE

Culorile. Mic glosar de interpretari...

O culoare poate lua forma unui obiect sau numele unui designer,…

EDITOR'S CHOICE

Wrapped Around Your Finger

Inelele sunt cele mai fotografiate bijuterii din telefonul meu. Am observat…

INSPIRATIE

Pulover sau cardigan?

Pulover sau cardigan? Este intrebarea care mi-a venit in minte zilele…

EDITOR'S CHOICE

Acasa. “Work in progress”.

Acasa ramane “work in progress”, indiferent cat timp a trecut de…

PARTENERIAT MEDIA

Castigatorii Digital Divas Awards 2024

Cea de-a 12-a editie Digital Divas Awards a avut loc, pe…

INSPIRATIE

I am: Celine Dion. O...

Celine Dion e printre putinii artisti care se regasesc pe coloana…

Editor's Choice

Puzzle-uri de tot felul

Puzzle-urile se afla in topul cadourilor mele din ultima perioada, oferite si primite deopotriva. Cele clasice ma conecteaza instant la momente dragi din copilarie, iar asta le garanteaza un loc special pe viata. Printre cele din amintirile recente, unele au primit inca o dimensiune, chiar si lumini led, si au devenit fragmente in miniatura din lumea inconjuratoare. Doua imagini compuse din sute de piese din carton stau si azi agatate de un perete in apartamentul in care am crescut. Au fost munca in echipa daca punem la socoteala sprijinul moral oferit. Altfel, contributia mea n-a fost una semnificativa - eram prea mica si nerabdatoare, dar mi s-a intiparit in minte perioada in care au fost facute si bucuria starnita de lungile cautari incheiate cu cate o reusita. De curand, am construit un puzzle 3D, primit cadou de ziua mea. O sera cu o atmosfera calda, la care visez, de mult timp, in viata reala si pe care o am, deocamdata, la o dimensiune care sa-i permita sa stea printre cartile din biblioteca. Mi-a luat cateva ore bune sa asez fiecare piesa la locul ei, intr-o ordine urmata cu atentie si rabdare. Pe masura ce dadeam paginile manualului de instructiuni, sera mea capata o forma din ce in ce mai clara. O scara serpuita, un dulapior, o ladita cu flori, o carte, dou...

Inapoi Inainte
De vazut: Spectacolul ‘Habemus bebe’

De vazut: Spectacolul ‘Habemus bebe’

Societatea in care traim ofera oamenilor tipare prestabilite pentru fiecare experienta importanta din viata. Maternitatea nu este o exceptie. Despre cum e bine sa cresti un copil este scris in legi, in carti de specialitate, in istoriile de familie, chiar si in privirile strainilor de pe strada. Insa, deseori, opiniile expuse clar si organizat nu fac altceva decat sa fragmenteze realitatea fiecarei femei care devine mama. 'Habemus bebe' este povestea poetei Elena Vladareanu despre propria experienta a maternitatii. Textul ei nu s-a concretizat intr-un volum de poezii, ci a conturat un performance interpretat de Dana Voicu, Carmen Florescu, Lala Misosniky, actrite si mame deopotriva, si regizat de Robert Balan.

„Este cel mai personal si, in acelasi timp, cel mai politic text pe care l-am scris vreodata. Asta si pentru ca maternitatea, pe langa toate lucrurile cunoscute sau mai putin cunoscute, dar la care intr-un fel sau altul ma asteptam, m-a pus si in situatia de a ma confrunta cu limitele corpului meu si cu statutul meu artistic (sau social, ca sa nu sune atat de pretentios). Adica, ce mai pun acum dupa «elena vladareanu,»? Mamica? E suficient pentru mine? As vrea mai mult? Imi permit sa fac mai mult? E drept fata de copil ca eu sa-mi folosesc timpul si pentru altceva care sa nu intre in schema alaptat-joaca-activitati? Cum ma impac cu faptul ca biroul si laptopul si cartile au fost inlocuite rapid de blatul de bucatarie, aragaz si oale? Este despre confuzie si despre timp, despre corp si despre identitate, despre nutritie, hrana sanatoasa, angoasa. Despre limite. Inclusiv despre cele ale literaturii,” declara Elena Vladareanu despre textul ei a carui putere evocatica creste exponential datorita interpretarii celor trei actrite.

Purtand tricouri albe, inscriptionate cu mesajul ‘artista/femeie in misiune patriotica’, ele par a reprezenta atat fatetele aceleasi femei, cat si trei femei diferite. Faptul ca actrita Carmen Florescu este insarcinata, urmand sa nasca peste cateva luni, marcheaza proiectul cu forta iminentei si a autenticitatii.

Replicile sunt emotionante, calde, jucause, zgomotoase, repetate uneori pana la epuizare. Ca spectator, simti ca ai pasit intr-un roller coaster al sentimentelor, prezentate printr-un dialog dinamic. Fragmentele video, citatele din carti, declaratiile politice pe subiectul maternitatii sau vox-pop-urile suplimenteaza continutul textual, imagistic si afectiv al piesei si te provoaca sa iti imaginezi raspunsuri, solutii, explicatii.

‘Habemus bebe’ nu este un spectacol care sa te descurajeze sa devii mama, nici unul care sa te convinga sa devii cand tu nu iti doresti asta. Este un performance despre descoperirea propriului drum ca femeie atunci cand itinerariul tau capata noi coordonate, iar tiparele prestabilite iti reduc vizibilitatea. Este despre maternitate, insa poate fi o sursa de inspiratie si pentru alte situatii ale vietii care impun o schimbare importanta.

Realizat datorita unei campanii de crowdfunding, ‘Habemus bebe’ are ultima reprezentatie pana la toamna, duminica, 8 iunie, de la 19:30, la WASP.

Foto via Habemus bebe

PUBLISHED ON 02.06.2014

more in Mood Board