Retragerea unei persoane din rolul de director de creatie demareaza in industrie conversatii atat despre contributia acesteia in povestea casei de moda, cat si despre eventualul impact al schimbarii. In aceste conversatii, este mentionat de obicei si conceptul de ADN, iar scenariile mai putin optimiste se concentreaza pe riscurile pierderii unor parti esentiale din identitatea brandului.

Alexander McOueen primavara-vara 2024, colectia cu care Sarah Burton si-a incheiat activitatea la casa de moda / Sursa foto: Hepta.ro 

In 2024, multi directori de creatie consacrati si-au anuntat retragerea. Printre ei, Sarah Burton de la Alexander McQueen, Dries Van Noten, fondatorul brandului eponim, si Pierpaolo Piccioli de la Valentino. Lista e mai lunga de atat, iar noul an a inceput si el cu alte plecari, respectiv cea a fondatorilor casei Proenza Schouler, Jack McCollough si Lazaro Hernandez. I-am enumerat pe primii trei deoarece, pentru mine, numele Burton si Piccioli au ajuns sinonime cu casele de moda pe care le-au condus ani la rand, iar Dries Van Noten e unul dintre designerii mei preferati.

Le Noir, toamna-iarna 2024/2025, ultima colectie Valentino creata de Pierpaolo Piccioli / Sursa foto: Hepta.ro

Cand au loc astfel de schimbari, mi-e destul de greu sa imi imaginez pe altcineva la fel de potrivit. Cine ii va prelua rolul pe mai departe va avea o misiune cum nu se poate mai dificila de indeplinit, m-am gandit cand am citit vestea plecarii lui Piccioli din functia de director de creatie. La cateva zile distanta, am aflat ca si-a asumat acest rol Alessandro Michele, pentru mine, un nume inca sinonim cu Gucci. Probabil ca, tocmai din cauza acestei asocieri puternice in industrie, Michele si-a aratat, chiar din anuntul ca va prelua rolul de director de creatie al Valentino, intentia de a duce mai departe identitatea croita in jurul elegantei de catre fondatorii Valentino Garavani si Giancarlo Giammetti. Cu toate astea, reactii de genul celor ca va gucciviza (in original guccify, termen intalnit in social media) Valentino nu s-au lasat indelung asteptate. Succesul avut l-a recomandat pentru noul rol si acelasi succes a stat si la baza temerilor sau criticilor in avans.

Twinsburg, colectia Gucci creata de Alessandro Michele pentru primavara-vara 2023 / Sursa foto: Hepta.ro

Mi-a atras atentia atunci unul dintre comentariile de pe Instagram. Acesta explora ideea ca, de fapt, casele de moda cu istorie preiau identitatea directorilor de creatie. Autorul chestiona ce e Gucci de fapt: Gucci din vremea lui Tom Ford sau Gucci din vremea lui Alessandro Michele? Doua capitole de succes si, totusi, diferite din povestea aceluiasi brand. Mi-a revenit in minte acest comentariu si dupa prima colectie Valentino, sub directia creativa a lui Michele. Semnatura designerului a fost usor de identificat, iar schimbarea de traiectorie, evidenta. E o colectie Alessandro Michele pentru Valentino, iar cine rezoneaza cu viziunea lui asupra modei a privit colectia ca pe o oportunitate de a pasi din nou in universul creativ al designerului, asa cum, probabil, cine rezona cu viziunea lui Piccioli pentru Valentino a urmarit lucrurile cu nostalgie.

Pavillon des Folies, colectia cu care a debutat Alessandro Michele la Valentino / Sursa foto: Hepta.ro

M-am gandit la ce au in comun si ce ii diferentiaza pe designerii care au reusit sa preia povestile unor branduri puternice si sa le duca mai departe cu succes. Pe langa Sarah Burton la Alexander McQueen, Piccioli, mai intai alaturi de Maria Grazia Chiuri si apoi de unul singur, la Valentino, mi-au venit repede in minte Laura Kim si Fernando Garcia la Oscar de la Renta. Sunt designeri pe care i-am urmarit sau continui sa ii urmaresc cu mare placere si, daca ma gandesc bine, nu e intamplator ca mintea mea i-a grupat asa. Toti au facut parte din echipele caselor de moda inainte sa devina directori de creatie ai acestora. Experienta lor alaturi de fondatori a stabilit, de la bun inceput, existenta unei zone de interferenta intre ceea ce reprezinta ADN-ul brandurilor si ADN-ul creativ al designerilor. Aceeasi experienta a contribuit la o cunoastere din interior a ceea ce inseamna brandurile pe care le conduc si la o abordare coerenta asupra modului in care au dezvoltat povestea mai departe. Noutatea e un must, bineinteles, dar la fel poate fi si pastrarea a ceva familiar, mai ales atunci cand brandul nu se afla intr-un con de umbra, ci e urmarit si apreciat indeaproape.

Oscar de la Renta toamna-iarna 2022/2023 / Sursa foto: Hepta.ro

Mi-am amintit, apoi, de Raf Simons cand a preluat, in 2012, rolul de director de creatie al casei Dior. A avut o misiune complicata. Tinea de el nu doar cum avea sa isi continue activitatea un brand cu istorie, ci si cum avea sa se incheie perioada de criza, care a dus la concedierea lui John Galliano din pozitia de director de creatie. Raf Simons s-a distantat atunci de teatralitatea lui Galliano si s-a apropiat de viziunea creativa cu care avea un numitor comun, cea a lui Christian Dior. Potrivirea intre viziuni a fost dublata de faptul ca minimalismul lui Simons s-a aliniat perfect cu un curent care influenta mersul modei haute-couture din acea perioada spre o abordare mai purtabila. Presa a catalogat prima colectie haute couture semnata de el noul New Look Dior, cu referire la colectia cu care couturierul Dior a revolutionat moda in 1947.

Colectia Christian Dior Haute Couture pentru toamna-iarna 2012/2013, care a marcat debutul lui Raf Simons la Dior / Sursa foto: Hepta.ro

Intoarcerea la arhive si reinterpretarea codurilor unei case de moda cu istorie reprezinta o sursa inepuizabila de inspiratie pentru designeri. Este calea prin care ei stabilesc sau incearca sa stabileasca o punte de legatura intre trecut si prezent, intre familiaritate si noutate.

Jean Paul Gaultier Haute Couture by Simone Rocha primavara-vara 2024 / Sursa foto: Hepta.ro

In acest context, m-am gandit si la strategia lui Jean Paul Gaultier, aceea de a invita diversi designeri sa semneze colectiile haute couture ale casei. E o modalitate de a adauga capitole diverse si mereu surprinzatoare in povestea casei de moda, de a oferi podiumul haute couture unor minti creative cu care Gaultier rezoneaza si, totodata, pare a fi o modalitate de a prezenta designerii ca entitati creative de sine statatoare, care pot regandi arhitectura unei sau mai multor case in acord cu viziunea lor. In cazul acestor colaborari, totul se intampla pret de o colectie, dar, de exemplu, Jean Paul Gaultier by Simone Rocha sau Simone Rocha pentru Jean Paul Gaultier – una dintre colaborarile mele favorite – sunt formule pe care le intalnim din ce in ce mai frecvent cu numele unor directori de creatie actuali sau din trecut si casele de moda pe care le conduc sau le-au condus. E o deprindere ce pare venita tocmai din nevoia de adresa diferentele dintre viziuni si un mod de-a oferi recunoastere celor care semneaza capitole adesea emblematice din istoria brandurilor si a modei.

Pana la urma, bradurile de moda isi modifica ADN-ul creativ in functie de designerii care le conduc? As spune ca da. E un da fara drept de apel in situatiile in care estetica directorilor de creatie actuali intra in contrast cu cea a predecesorilor ei si un da mai nuantat, atunci cand trecerea nu e la fel de abrupta, datorita unei zone comune intre estetici.

Fotografie principala: La Galerie Dior / Sursa foto: Hepta.ro