ARTA & DESIGN

RDW10. Un mesaj, un concept,...

Cea de-a 10-a editie Romanian Design Week (RDW10) exploreaza posibilele trasee…

EDITOR'S CHOICE

Barceloning (deocamdata, doar cu gandul)

Mi-e dor de Barcelona. Am vizitat-o in urma cu peste zece…

WE LIKE

“Subscribe and share” sau, mai...

“Subscribe and share” este o piesa de teatru care vorbeste despre…

EDITOR'S CHOICE

Serialele cu care ne relaxam...

In ultima perioada, serialele par a fi printre putinele lucruri pe…

INSPIRATIE

Un pas in plus la...

Un pas in plus la coafura de zi cu zi poate…

INSPIRATIE

Bucuria machiajului

Conceptul joyspotting se refera la identificarea si concentrarea atentiei asupra lucrurilor…

EDITOR'S CHOICE

Arta tablourilor vii

Imi place cum suna aceasta expresie: arta tablourilor vii. Imi pare…

Inspiratie

Mai multa biniste acasa

Nu e intotdeauna la fel de bine si de liniste nici in casa in care locuim, nici in mintea in care ne locuiesc gandurile, asa ca e fireasca dorinta de-a avea mai mult din fiecare, adica: mai multa biniste. Am citit recent Carticica de biniste, ocazie cu care am analizat putin propriile obiceiuri si am notat cateva idei care pot contribui la implinirea dorintei mentionate. Biniste este un cuvant inventat de Cristina Andrei, blogger culinar, propus ca echivalent local al conceptului danez "hygge". Inspiratia a venit in sufrageria ei, intr-o duminica petrecuta alaturi de cativa prieteni pentru care a pregatit mancare. O astfel de zi ar putea fi trecuta, cu certitudine, la exemple perfecte de biniste. Sansele sunt sa fi intalnit cuvantul in online, inca dinainte de publicarea ghidului fericirii acasa, la care au contribuit sapte autori: scriitorul Iv cel Naiv, Sanziana Pop, designer de interior si fondatoare Visuell, Gaspar Gyorgy, psiholog clinician si psihoterapeut relational, Ana Constantinescu, designer biofilic la Cresc Studio, Dan Byron, vocalistul trupei Byron, Diana Mihaila, Master Professional Organizer, si Cristina Andrei. Eu imi amintesc ca am aflat de el cand se vota ilustratia ce urma sa ajunga pe coperta. * CAND ORASUL S-A MUTAT LA NOI ACASA Proiectul mi-a a...

Inapoi Inainte
Calatorii
Autor: Ioana Lovin

Vacanta in Sicilia. Taormina si ceva mai mult.

Imediat dupa ce ma intorc dintr-o vacanta, amintirile legate de ea arata ca un teanc imens de foi pline de continut, indesate aleatoriu intr-un sertar. Imi propun de fiecare data sa nu transform concediul intr-un maraton si vara asta este prima oara cand am reusit… cel putin partial. Tocmai din acest motiv, amintirile imi par mai asezate.

Am vizitat Sicilia. O particica doar, pentru ca am evitat varianta unui circuit. Oricat de ispititoare este ea si oricat de neplacuta este, pana la urma, ideea de a renunta la unele dorinte pe care le-ai putea implini acum, am optat pentru un loc din care sa pornesc diminetile si la care sa ma intorc in fiecare seara de vacanta. Un fel de acasa provizoriu.

Teatrul Grec, cu Etna pe fundal

Taormina a fost recomandarea unor prieteni, iar rezultatele cautarilor pe google au consolidat decizia de a o alege ca destinatie. Orasul este incarcat de istorie si inconjurat de plaje, unde stiam ca voi putea pune maratonul “pe hold”. In plus, este un loc de unde am putut planifica excursii de o zi. Etna e la o ora jumatate distanta cu autocarul, iar Siracuza la doua ore si 40 de minute.

Am ajuns la Taormina dupa-amiaza. Am mers cu autocarul pe strazi atat de inguste si de serpuite, incat mi s-a parut ca suntem intr-un joc pe calculator in care soferul a reusit sa depaseasca toate nivelurile cu brio. Peisajele de pe drumul dinspre aeroportul din Catania mi-au deturnat insa atentia de la trafic si m-au convins ca am facut o alegere buna pentru vacanta inca dinainte de a ajunge la destinatie.

TAORMINA. UN ORAS MIC CU MARI ATUURI.

Strazile inguste nu definesc doar drumul pana la Taormina, ci si orasul in sine. De-o parte si de cealalta a acestora sunt case in culori pastelate, cu buticuri si restaurante la parter. Cand mi-am ridicat privirea, am observat balcoanele incarcate, fara prea multe exceptii, cu ghivece de flori, mandarini, ardei iuti rosii, suculente sau cactusi. Opuntia ficus indica, stiut si sub numele de smochina indiana, este o specie de cactus emblematica pentru zona. Ea a devenit si unul dintre laitmotivele plimbarilor prin Sicilia. I s-au alaturat treptele – muulte trepte – si granita.

Am vizitat ruinele Teatrului Grec, unde au loc si astazi spectacole, si Gradinile Publice. Am strabatut de mai multe ori Corso Umberto, strada principala. Mi-am tras sufletul in Piazza IX Aprile si am urcat treptele pana la Castelul Saraceno (sau Taormina), situat deasupra orasului. Chiar daca sunt multe zone care ofera vederi panoramice impresionante, cea de acolo este castigatoare.

In dreapta, o imagine cu cactusi emblematici: opuntia ficus indica
Taormina, vazuta de la Castelul Saraceno
Orasul Castelmola, fotografiat de la Castelul Saraceno
Coasta Siciliei, vazuta de la Gradinile Publice. Plajele din apropiere sunt cele de la Giardini Naxos.

Taormina este un oras mic, cu atuuri mari, printre care si acela de a fi ca un observator de unde se poate vedea coasta siciliana pana in departare. Am vazut cum Etna fumega molcom din mai multe puncte si am asteptat cu nerabdare ziua pe care i-am dedicat-o pentru vizita. Doar ea ar merita un articol separat. Sper ca imaginile surprinse reusesc sa ilustreze de ce.

ETNA ESTE UN “MUST” daca ajungi in Sicilia.

Aici, natura se schimba treptat si, din covorul verde de la poalele vulcanului, mai raman la un moment dat doar cateva petece aruncate pe ici pe colo. La ultimul popas, adica la 3000 de metri altitudine din cei 3340 cat ii are cu totul, nu mai e nici urma de vegetatie, iar solul este ca o zgura poroasa. Si de acolo am avut parte de o panorama “wow”.

Etna vazuta de la 3000 de metri altitudine. De la refugiul Sapienza, situat la aprox. 1900 de metri, nu se mai poate circula cu masina, asa ca am urcat cu telecabina pana pe la 2500 de metri si, apoi, cu unul dintre jeepurile speciale pentru turisti.

HAVE A BREAK! HAVE A GRANITA!

Cam asa am adaptat celebrul slogan in Sicilia. Cea mai buna a fost cu siguranta cea de la BamBar din Taormina. Pentru fiecare om care se bucura, asezat la masa, de o granita artizanala cu topping de frisca, exista un om care asteapta, langa terasa, sa i se strige numele de pe lista pe care s-a inregistrat. Am fost in a doua ipostaza pentru vreo 20-30 de minute, dupa care am descoperit de ce este asa de apreciat barul, atat de turisti, cat si de localnici. Am optat pentru o granita cu capsuni si migdale. Avea o textura fina si racoroasa – numai gandul ei ma face sa imi doresc sa ma teleportez acum la coada la BamBar.

La Bam Bar, best granita in town:)

LA PLAJA. LA ISOLA BELLA.

Pentru ca am enumerat si treptele printre laitmotive, nu pot sa nu mentionez drumul de la Taormina spre Isola Bella. Il poti face cu autobuzul sau cu telecabina, dar poti merge si pe jos. Cea din urma varianta inseamna sa cobori pe un drum cu scari vreo 15-20 minute… si sa le urci la finalul zilei. Nu e usor, dar nici imposibil, altfel nu l-as fi parcurs dus-intors de vreo 3 ori pe parcursul sejurului.

Isola Bella este asa cum ii spune si numele. Am ajuns la ea pasind cativa metri prin apa care ajungea pana la glezne. Din 2011, ea a fost transformata in muzeu (Museo Naturalistico Regionale di Isola Bella), si poate fi vizitata.

Plajele de aici sunt cu pietre, ceea ce face din vanzarea de pantofi pentru apa o afacere profitabila. Nu e de incercat sa pasesti desculta pe pietrele fierbinti de pe tarm si nici pe cele alunecoase din apa. Dar este o zona buna pentru snorkeling. Cu putin noroc, printre bancurile de pesti, am gasit-o pe Dory.:) O plaja cu pietre ceva mai mici se afla chiar langa, la Mazzaro, iar, la cativa kilometri, Giardini Naxos are plaje cu nisip fin, unde am petrecut o alta zi relaxanta.

Marea are o nuanta intensa de albastru, uneori cu o tenta verzuie, dar spre seara totul se poate transforma. Am observat asta, pe drumul de intoarcere din Giardini Naxos. Lumina de la acea ora a modificat toate cadrele intiparite in mintea mea pe parcursul zilelor. Culorile intense ale apei si ale cerului au fost reduse la tonuri de alb si gri pal.

Marea Ionica pe inserat

CATEVA ORE IN SIRACUZA

Am rezervat o alta zi din vacanta Siracuzei, patria lui Arhimede, inclusa in matrimonoul UNESCO. Am inceput vizita cu Teatrul Grec, Amfiteatrul Roman si grota artificiala numita Urechea lui Dyonisos, usor de vazut impreuna. Pentru a simti mai mult pulsul orasului, am pornit pe un drum ocolit spre Piazza Duomo.

Am ajuns si in piata din Ortigia – putin cam tarziu pentru ca mare parte dintre comercianti isi strangeau deja tarabele goale. Mai erau doar cateva mese cu fructe, alune, migdale si condimente. Mirosul imbietor de mancare de la micile restaurante si terase de aici se intindea de jur imprejur si a functionat ca un reminder ca am ratat masa de pranz. Am ales la intamplare un loc si am remediat situatia. Pe cat de nepretentios arata restaurantul, pe atat de gustoasa mi-a parut mancarea.

Si chiar daca se spune ca dragostea trece prins stomac, nu acesta este motivul pentru care mi-a placut atat de mult Siracuza. Mi-a ramas in minte mai degraba ca un oras cald si luminos, datorita culorilor nisipii ale cladirilor si ale pavajului care imbraca strazile. E un loc in care mi-ar placea sa revin intr-o primavara sau toamna tarzie, cand soarele e mai putin dogoritor.

Mi-a placut foarte mult casa rosie, cu arhitectura venetiana.

Nu m-am intors din vacanta chiar odihnita si fresh ca o limonada – dar cui i se intampla asta?! M-am intors insa cu sertarul acela plin de amintiri, asezate frumos in minte, si cu un back-up generos pe cardul aparatului foto.

Fotografii: Ioana Lovin (arhiva personala)

PUBLISHED ON 18.08.2017

more in Mood Board