In 2008 la Beijing, Ana Maria Branza castiga argintul olimpic la scrima – individual. Anul acesta sportiva noastra lupta pentru aur la Londra. In spatele performantei ei se afla o intreaga echipa ai carei membri lucreaza impreuna pentru fiecare medalie, iar familia reprezinta unul dintre pilonii importanti. Tocmai de aceea, Ana Maria Branza s-a implicat in campania 'Multumesc, mama!', care celebreaza meritele mamelor in evolutia sportivilor olimpici, ocazie cu care am aflat si noi mai multe despre emotii, eforturi, provocari si vise implinite.

Nu stiu cum este atunci cand pentru implinirea visului tau iti tin pumnii atat oameni dragi cat si necunoscuti care te-au vazut cel mai aproape intr-un prim plan pe ecranul televizorului. Stiu insa ca, dupa orice victorie sau infrangere, primul gand al Anei Maria se indreapta catre Maria Branza, mama ei pe care o alinta “pitica”. Asa a marturisit ea celor prezenti la Gala dedicata excelentei in sport, organizata  saptamana trecuta de P&G, ca parte din campania globala “Multumesc, mama!” “E primul meu gand indiferent ce se intampla. Si asta e inca de pe vremea cand (parintii mei) stateau cu sufletul la gura, pentru ca nu aveam telefon mobil, si asteptau pana la miezul noptii sa afle ce am facut”. In ciuda distantei, Ana Maria simte ca: “Mama e acolo tot timpul. Chiar daca nu e fizic langa mine. Mama este persoana aceea care te ajuta sa mergi mai departe. Indiferent daca ai facut bine sau rau, ea este omul care te sprijina. Chiar daca ai cunostinte si foarte multi oameni alaturi, cuvantul mamei e unul dintre cele mai importante. Cel putin asa este pentru mine.”

In ceea ce o priveste pe scrimera Ana Maria Branza, rolul membrilor familiei in cariera sportiva si-a spus cuvantul chiar de la inceput, fratele ei fiind cel care a indrumat-o spre scrima. “Ideea nu a fost in totalitate a mea, a fost a fratelui meu, pe atunci un junior la echipa de fotbal a Stelei. Stiindu-ma probabil o fire mai energica si mai baietoasa, s-a gandit ca (scrima) e cea mai indicata pentru mine”, a declarat ea jurnalistilor.

Abia dupa ani de antrenamente, dupa decizii importante si concursuri din ce in ce mai impunatoare, Ana Maria Branza a stiut ca isi va contura viitorul cu lovituri de spada pe plansa de scrima: “Cred ca m-am convins ca acesta mi-e drumul dupa Campionatul Mondial de cadeti din 2000, de la Gdansk – Polonia, unde am castigat medalia de aur la individual. Dupa finala, stateam pe o banca cu antrenorul meu si ne gandeam amandoi: <Uau! Ce am putut sa facem? Cum am ajuns noi aici pana la urma?> Atunci ne-am dat seama ca pentru asta sunt facuta si ca acesta e drumul pe care trebuie sa-l urmez”.

Acest drum nu a fost lipsit insa de momente grele. Printre ele, a mentionat si castigarea argintului european din acest an, desi viza prima treapta a podiumului: “Sunt multe momente. Chiar si acum cateva zile pot spune ca am avut un moment greu la Campionatul European. Dar cel mai greu moment a fost accidentarea de la mana stanga, mana de baza, care m-a tinut timp de sase luni departe de plansa de scrima”.

Ambitia este singurul dintre atuurile pe care Ana Maria este dispusa sa-l dezvaluie. Cu acesta la vedere, insotit de cele pe care le tine in secret, scrimera noastra si-a surprins multe adversare si a indeplinit vise. Pentru ea, modelele in viata nu sunt pentru a fi urmate, ci depasite. “Niciodata nu am avut idoli. Nici cand eram copil nu imi doream sa fiu cum era cineva anume. Atunci cand am obtinut primele rezultate era in voga Laura Badea si niciodata nu mi-am dorit sa fiu ca Laura Badea. Mi-am dorit sa fiu mai buna decat Laura Badea. Si asta este sfatul meu pentru toti cei care vor sa faca sport, mai ales pentru copii: sa nu isi doreasca niciodata sa fie cum e cineva, ci sa fie cei mai buni.”

Familia i-a fost alaturi in multe  situatii, dar un mare “multumesc” adresat parintilor ei este pentru faptul ca au sustinut-o atunci cand, pentru a-si urma pasiunea pentru scrima, a trebuit sa plece la Craiova. “Cred ca vesnic o sa le multumesc pentru inconstienta – cu ghilimele de rigoare – de care au dat dovada in clipa in care m-au lasat sa plec singura in lume, la o varsta frageda, la 13 ani”, spune ea.

Chiar daca multi considera un sacrificiu faptul ca un campion isi petrece mare parte din timp departe de familie, Ana Maria este de alta parere: “Mie mi se pare prea mult spus sacrificiu. La fel cum nu sunt de acord cu ideea ca toti sportivii fac sacrificii pentru ca-si lasa deoparte copilaria sau ca nu-si traiesc copilaria. Nu e asa. In clipa in care te duci la sport, te duci ca sa te distrezi, ca sa te joci. Iti place acolo pentru ca esti copil. Ulterior, bineinteles, simti altfel aceste lipsuri si zilele plecata de acasa. Dar, pana la urma, cand iti indeplinesti obiectivul si ajungi pe o treapta a podiumului – prima ar fi ideal de fiecare data – uiti de tot. Uiti ca ti-a fost dor sau ca ti-a fost greu si esti fericita pentru ca ai facut un lucru bun.”

Singurul concurs la care mama ei a participat a fost un campionat national din 1998, anul in care Ana Maria a plecat la Craiova. Din teama de a nu-i transmite emotiile, Maria Branza si-a umplut minutele cand fiica ei se lupta pe plansa de scrima si asteptarea pana la aflarea rezultatelor facand treaba in casa. Amintindu-si de perioada in care internetul si telefonul mobil nu erau parte din viata noastra de zi cu zi, mama Anei Maria a declarat ca: “E atata bucurie in acea asteptare, in acele emotii, iar mai ales cand se termina cu bine este ceva fantastic. Simti ca si-a indeplinit un vis copilul tau”. De cand poate urmari competitiile pe internet sau la televizor, Maria Branza isi incurajeaza fiica in direct, chiar daca ea nu o poate auzi. Anul acesta, insa ea va fi alaturi de Ana Maria si fizic.

Intrebata cum va fi sa-si stie mama acolo, Ana a spus ca: “Va fi o emotie in plus cu siguranta. Dar trebuie sa multumesc P&G ca mi-a intregit cu adevarat echipa. Daca la Atena eram un copil ratacit printre nume mari ale sportului mondial, la Beijing am reusit sa cuceresc argintul, dar nu am avut echipa alaturi, acum o sa fie si echipa si mama cu mine. Ce altceva mi-as putea dori mai mult ca sa ajung la aurul olimpic?” Desi nu este o fire superstitioasa, Ana Maria a declarat presei ca daca mama se va dovedi a fi talismanul ei norocos la Londra, va trebui sa o insoteasca pe viitor la toate concursurile.

Foto: Gala Atletilor, P&G