Nu as fi crezut ca estetica unui artist este asa de mult influentata de personalitatea lui, pana cand nu am cunoscut-o pe Lito Karakostanoglou, la evenimentul "meet the designer" de la Madison Perfumery. Bijuteriile ei nu sunt despre stralucire si statut. Sunt bijuterii pe care trebuie sa le incerci si abia atunci descoperi un limbaj nonverbal, prin care sa iti poti exprima cel mai bine o ipostaza a feminitatii si o stare de moment. Lito este tactila, isi poarta bijuteriile si se joaca cu ele ca si cu niste cuvinte care, daca le pui in alta ordine, isi schimba complet sensul. Si cel mai mare talent al ei este ca e o femeie adevarata, care stie exact ce vrea sa spuna si o spune perfect prin bijuteriile ei. * Se spune ca relatia cu bijuteriile este o mostenire din copilarie: de la cineva din familie sau, pur si simplu, de la cineva care ne-a placut si ne-a influentat. Care este prima ta amintire cu o bijuterie? Este un inel in forma de floare pe care il avea mama mea si pe care mi-l doream si eu, dar si fiecare dintre surorile mele. Toate eram fascinate de acel inel. Si am primit fiecare o replica a acelui inel, din partea mamei, cand am implinit 18 ani. Pentru o bijuterie, forma este un element important. Intrebarea mea este daca forma urmeaza emotia sau vicev...

Lucrarile de arta botanica ale Irinei Neacsu

Lucrarile Irinei Neacsu sunt delicate, detaliate, inspirate din natura. Pentru mine, ele sunt o sursa de bucurie de fiecare data cand le intalnesc online si, mai ales, offline. Saptamana aceasta am vizitat expozitia ei, intitulata simplu 1,61 / Unuvirgulasaisunu si gazduita, pana pe 10 septembrie, la Galeria Art Yourself de pe bulevardul Dacia 51 din Bucuresti.

1,61 (1:1,618) este considerata proportia de aur, un simbol al armoniei universale. Tot despre cautarea armoniei este si expozitia Irinei Neacsu. Aceasta cuprinde o serie de lucrari in ulei, acuarela si creion, in care artista exploreaza relatia dintre natura si spatiul urban.

In una dintre incaperile galeriei, se regasesc mai multe ilustratii cu diverse flori, de la ghiocei, toporasi si branduse la narcise si lalele, asezate in ghivece pe care sunt desenate diverse elemente urbane. Foisorul de Foc, fantanile de la Universitate, o cladire de pe Caderea Bastiliei sunt printre ele.

E o expozitie a amintirilor presarate, pe alocuri, de inevitabila melancolie. Asa cum e cazul a doua dintre lucrarile mele preferate, numite Vreau sa plec. Una dintre ele infatiseaza o papadie ce pare a fi imortalizata imediat dupa ce a suflat cineva in puful ei argintiu. Cea de-a doua lucrare prezinta o lalea uscata si contorsionata. Lalelele imi par unele dintre cele mai fotogenice flori, in orice stadiu s-ar afla ele. Cadrul pictat de Irina Neacsu e inca o dovada in acest sens.

“(…) Ce spun eu, prin plantele mele, sunt realitati ale individului independente de subiectul pandemiei, insa cred ca acum, poate mai acut, sunt resimtite ca universale. Nevoia de a gasi armonia in conditii impuse, incercarile de autodefinire in spatii neincarcate de stimuli externi, durerile pierderilor si gasirilor. Gasesc in plante metaforele necesare expresiei si le aduc in mediul urban – scena a parcursurilor, iubirilor, opririlor si cautarilor, a amintirilor si a prezentului meu,” spune Irina Neacsu, designer si artista botanica, potrivit descrierii expozitiei de pe site-ul artyourselfgallery.ro.

Las in continuare cateva cadre surprinse de mine, cu recomandarea de a include in programul tau o vizita la expozitie. Este nevoie de programare in prealabil.