“Subscribe and share” sau, mai bine, aplauze

"Subscribe and share" este o piesa de teatru care vorbeste despre comedia din vietile noastre virtuale, dar si despre tristetea pe care o aduce ea in cele reale. Replicile actuale au puterea de a decupa propria noastra realitate in scene foarte clare. Ele sunt o oglinda perfecta pentru imaginea de clovn in care care ne imbraca egoul desfranat si, pe alocuri, patologic din social media. Si redau perfect preocuparea noastra oarba si complet inutila pentru admiratia celorlalti, in orice s-ar masura ea: like-uri, fani, audienta, votanti. Sursa comicului este, de fapt, un comportament caricatura in care nu mai exista reflexiv, ci doar reflex, si pe care il adoptam fiecare in diverse doze, atunci cand cumparam iluzia unei echivalente intre expunere si succes. Iar aceasta iluzie incurajeaza si capitalizeaza tendintele exhibitioniste in care documentam orice moment, orice interactiune si publicam "gandul imediat" si "convingerea noastra". Astfel ajungem sa valorizam banalitatea existentiei de zi cu zi sau, mai rau, sa "editam" si sa "reformulam" realitatea in functie de convingeri sau interese. Cronologia actelor este exact ca in realitate. Un circ al compromisurilor si al ipocriziei, o goana nebuna dupa aparenta, care la inceput iti vinde iluzia unui joc nevinovat si deloc per...

Lucrarile de arta botanica ale Irinei Neacsu

Lucrarile Irinei Neacsu sunt delicate, detaliate, inspirate din natura. Pentru mine, ele sunt o sursa de bucurie de fiecare data cand le intalnesc online si, mai ales, offline. Saptamana aceasta am vizitat expozitia ei, intitulata simplu 1,61 / Unuvirgulasaisunu si gazduita, pana pe 10 septembrie, la Galeria Art Yourself de pe bulevardul Dacia 51 din Bucuresti.

1,61 (1:1,618) este considerata proportia de aur, un simbol al armoniei universale. Tot despre cautarea armoniei este si expozitia Irinei Neacsu. Aceasta cuprinde o serie de lucrari in ulei, acuarela si creion, in care artista exploreaza relatia dintre natura si spatiul urban.

In una dintre incaperile galeriei, se regasesc mai multe ilustratii cu diverse flori, de la ghiocei, toporasi si branduse la narcise si lalele, asezate in ghivece pe care sunt desenate diverse elemente urbane. Foisorul de Foc, fantanile de la Universitate, o cladire de pe Caderea Bastiliei sunt printre ele.

E o expozitie a amintirilor presarate, pe alocuri, de inevitabila melancolie. Asa cum e cazul a doua dintre lucrarile mele preferate, numite Vreau sa plec. Una dintre ele infatiseaza o papadie ce pare a fi imortalizata imediat dupa ce a suflat cineva in puful ei argintiu. Cea de-a doua lucrare prezinta o lalea uscata si contorsionata. Lalelele imi par unele dintre cele mai fotogenice flori, in orice stadiu s-ar afla ele. Cadrul pictat de Irina Neacsu e inca o dovada in acest sens.

“(…) Ce spun eu, prin plantele mele, sunt realitati ale individului independente de subiectul pandemiei, insa cred ca acum, poate mai acut, sunt resimtite ca universale. Nevoia de a gasi armonia in conditii impuse, incercarile de autodefinire in spatii neincarcate de stimuli externi, durerile pierderilor si gasirilor. Gasesc in plante metaforele necesare expresiei si le aduc in mediul urban – scena a parcursurilor, iubirilor, opririlor si cautarilor, a amintirilor si a prezentului meu,” spune Irina Neacsu, designer si artista botanica, potrivit descrierii expozitiei de pe site-ul artyourselfgallery.ro.

Las in continuare cateva cadre surprinse de mine, cu recomandarea de a include in programul tau o vizita la expozitie. Este nevoie de programare in prealabil.