Nike a fost dintotdeauna mai mult decat un brand de sport - pentru ca a sustinut miscarea atletilor, dar a determinat miscari si in societate si in cultura urbana. A provocat normele si a definit spiritul si vibe-ul unor generatii. Cu prima sa expozitie de muzeu la Vitra Design Museum, Nike deschide perspectiva dincolo de produs in sine, in istoria culturala a acestui brand si reface traseul influentei sale in sport, moda si activism din ultimii 50 de ani. Si totul a pornit de la primul pas. Adica de la primul lor pantof de atletism - "the moon shoe" creat de Bill Bowerman si Phil Knight. Astazi, sneakersii sunt omniprezenti in viata noastra, in peisajul comercial si cultural, si poate ca ne este aproape imposibil sa ne imaginam cum atunci erau o prezenta de nisa, fiind purtati doar de copii de liceu sau de atletii profesionisti. Asa ca povestea unui antrenor tehnic si a unui student atlet devenit antreprenor, care si-au improvizat drumul catre unul dintre cele mai de succes branduri din lume, pare scenariu de film. Si totusi… Si totusi, “moon shoe” este prototipul a ceea ce astazi numim "waffle trainer", adica binecunoscutii pantofi de sport cu talpa ca o clatita belgiana. Modelul a primit acest nume pentru ca urmele ca de "waffle" pe care le lasa erau foarte...

Lucrarile de arta botanica ale Irinei Neacsu

Lucrarile Irinei Neacsu sunt delicate, detaliate, inspirate din natura. Pentru mine, ele sunt o sursa de bucurie de fiecare data cand le intalnesc online si, mai ales, offline. Saptamana aceasta am vizitat expozitia ei, intitulata simplu 1,61 / Unuvirgulasaisunu si gazduita, pana pe 10 septembrie, la Galeria Art Yourself de pe bulevardul Dacia 51 din Bucuresti.

1,61 (1:1,618) este considerata proportia de aur, un simbol al armoniei universale. Tot despre cautarea armoniei este si expozitia Irinei Neacsu. Aceasta cuprinde o serie de lucrari in ulei, acuarela si creion, in care artista exploreaza relatia dintre natura si spatiul urban.

In una dintre incaperile galeriei, se regasesc mai multe ilustratii cu diverse flori, de la ghiocei, toporasi si branduse la narcise si lalele, asezate in ghivece pe care sunt desenate diverse elemente urbane. Foisorul de Foc, fantanile de la Universitate, o cladire de pe Caderea Bastiliei sunt printre ele.

E o expozitie a amintirilor presarate, pe alocuri, de inevitabila melancolie. Asa cum e cazul a doua dintre lucrarile mele preferate, numite Vreau sa plec. Una dintre ele infatiseaza o papadie ce pare a fi imortalizata imediat dupa ce a suflat cineva in puful ei argintiu. Cea de-a doua lucrare prezinta o lalea uscata si contorsionata. Lalelele imi par unele dintre cele mai fotogenice flori, in orice stadiu s-ar afla ele. Cadrul pictat de Irina Neacsu e inca o dovada in acest sens.

“(…) Ce spun eu, prin plantele mele, sunt realitati ale individului independente de subiectul pandemiei, insa cred ca acum, poate mai acut, sunt resimtite ca universale. Nevoia de a gasi armonia in conditii impuse, incercarile de autodefinire in spatii neincarcate de stimuli externi, durerile pierderilor si gasirilor. Gasesc in plante metaforele necesare expresiei si le aduc in mediul urban – scena a parcursurilor, iubirilor, opririlor si cautarilor, a amintirilor si a prezentului meu,” spune Irina Neacsu, designer si artista botanica, potrivit descrierii expozitiei de pe site-ul artyourselfgallery.ro.

Las in continuare cateva cadre surprinse de mine, cu recomandarea de a include in programul tau o vizita la expozitie. Este nevoie de programare in prealabil.