Umor si activism pe scena de stand-up comedy

Ali Wong, Taylor Tomlinson, Wanda Sykes si Hannah Gadsby m-au influentat sa privesc stand-up comedy-ul cu alti ochi… Nu de putine ori cu ei in lacrimi de ras, dar si cu vulnerabilitate, empatie si speranta pentru o lume mai buna. Interactiunea mea cu stand-up comedy-ul a inceput cu stangul. In urma cu multi ani, sa fie vreo 15, am mers la un show intr-un local din Bucuresti. Nu mai tin minte cine a urcat pe scena, dar stiu ca nu am rezonat cu genul de umor ascultat. Se poate ca experienta mea din acea seara sa nu fi fost reprezentativa pentru peisajul stand-up-ului, doar ca nu am simtit curiozitatea de a afla exact ce si cum. Lucrurile s-au schimbat relativ recent cand am intalnit abordari ce calibreaza umorul din experientele pe care viata ni le aduce in cale, fara a-l forta sa fie si unde nu e. Mai mult decat atat, temele de discutie incluse in show-uri, de la inegalitate de gen, la rasism, homofobie, sanatate mintala, maternitate, relatia cu familia sau relatiile de cuplu, creioneaza – uneori pe alocuri, alteori in intregime - o forma de stand-up comedy activist. Poate ti se intampla si tie, dupa un serial care iti place mult, sa nu mai ai un timp rabdarea necesara pentru a te aventura intr-o noua poveste. In urma cu niste luni bune, ma aflam tocmai intr-o astfel ...

Lucrarile de arta botanica ale Irinei Neacsu

Lucrarile Irinei Neacsu sunt delicate, detaliate, inspirate din natura. Pentru mine, ele sunt o sursa de bucurie de fiecare data cand le intalnesc online si, mai ales, offline. Saptamana aceasta am vizitat expozitia ei, intitulata simplu 1,61 / Unuvirgulasaisunu si gazduita, pana pe 10 septembrie, la Galeria Art Yourself de pe bulevardul Dacia 51 din Bucuresti.

1,61 (1:1,618) este considerata proportia de aur, un simbol al armoniei universale. Tot despre cautarea armoniei este si expozitia Irinei Neacsu. Aceasta cuprinde o serie de lucrari in ulei, acuarela si creion, in care artista exploreaza relatia dintre natura si spatiul urban.

In una dintre incaperile galeriei, se regasesc mai multe ilustratii cu diverse flori, de la ghiocei, toporasi si branduse la narcise si lalele, asezate in ghivece pe care sunt desenate diverse elemente urbane. Foisorul de Foc, fantanile de la Universitate, o cladire de pe Caderea Bastiliei sunt printre ele.

E o expozitie a amintirilor presarate, pe alocuri, de inevitabila melancolie. Asa cum e cazul a doua dintre lucrarile mele preferate, numite Vreau sa plec. Una dintre ele infatiseaza o papadie ce pare a fi imortalizata imediat dupa ce a suflat cineva in puful ei argintiu. Cea de-a doua lucrare prezinta o lalea uscata si contorsionata. Lalelele imi par unele dintre cele mai fotogenice flori, in orice stadiu s-ar afla ele. Cadrul pictat de Irina Neacsu e inca o dovada in acest sens.

“(…) Ce spun eu, prin plantele mele, sunt realitati ale individului independente de subiectul pandemiei, insa cred ca acum, poate mai acut, sunt resimtite ca universale. Nevoia de a gasi armonia in conditii impuse, incercarile de autodefinire in spatii neincarcate de stimuli externi, durerile pierderilor si gasirilor. Gasesc in plante metaforele necesare expresiei si le aduc in mediul urban – scena a parcursurilor, iubirilor, opririlor si cautarilor, a amintirilor si a prezentului meu,” spune Irina Neacsu, designer si artista botanica, potrivit descrierii expozitiei de pe site-ul artyourselfgallery.ro.

Las in continuare cateva cadre surprinse de mine, cu recomandarea de a include in programul tau o vizita la expozitie. Este nevoie de programare in prealabil.