Cristina Barsony traieste la Cluj si e ilustrator si ceramist. Dar asta de curand, de cand si-a dat seama ca o face fericita sa se intoarca la jocul cu creioane rosii care i-a ocupat o buna parte din copilarie si cu care umplea “toate caietele si cartile de bucate ale mamei si peretii de pe hol cu fetite cu capul mare si gatul patratos ochi mari ca niste extrateresti”. Nu a terminat Arte si nici nu are vreo diploma in domeniu, insa din mainile ei ies desene si portelanuri de o sensibilitate foarte mare, de poezie si infuzate de melancolie, asa ca dulceata de agrise.

“Chiar daca am ales sa fac altceva in viata totusi ma vad acum revenind dupa atatia ani la “creionul rosu”

“O zi din universul meu arata la fel ca masa mea de lucru – cu multe creioane si hartii si cutiute – un adevarat puzzle de obiecte care fiecare isi are mai mult sau mai putin rolul lor pe masa. E foarte important la ce lucrez pentru ca asta imi contureaza intreaga zi. Daca sunt prinsa cu un proiect atunci lucrez intens zile in sir pana la ore tarzii din noapte”, imi spune Cristina. Dupa o perioada intensa de lucru ii place sa iasa cu bicicleta, care e mijlocul ei de trasport preferat, sa inoate, sa mearga la padure, la teatru, la film, sa gateasca pentru cei dragi si sa puna cate o paine la cuptor. Nu regreta decat ca nu mai apuca sa citeasca la fel de mult ca inainte.

Ii plac ilustratiile curate, fine. Lucreaza mult cu alb pentru ca se potriveste cu melancolia, sensibilitatea si magia personajelor sale. Nu stie daca poate sa traiasca din ilustratie si ceramica dar vrea sa se ia cat mai tare in serios.

“E greu sa ma definesc doar ca si ceramist sau ca ilustrator pentru ca eu le-am descoperit diferit in momente diferite din viata mea si m-am indragostit de ele pentru cea ce imi putea oferea fiecare din ele. Imi place sa lucrez cu portelanul pentru ca el devine palpabil; simti cum il modelezi si atingi si el se transforma in obiect caruia ii atasez mai apoi o valoare. Exista elemente comune cand vine vorba de a decora portelanul la fel ca si ilustratia dar sunt complet diferite desi uneori imprumut una de la cealalta”.

“Ilustratia mea ar fi un fel de intoarcere in timp la ceva care ne era drag, familiar si ne furniza acel element de incredere in noi si in viata adevarata”

Cristina isi gandeste piesele de ceramica, nu doar le decoreaza, ceea ce inseamna ca atunci cand lucreaza la un proiect se focuseaza doar pe creatie ceramica si atat. “E greu sa le fac in acelasi timp chiar si din considerente practice. Cand lucrez cu portelanul, spatiul de lucru se modifica mult. Creioanele si caietele fac locul negativelor si al altor unelte specifice. Imi place aceasta interdisciplinaritate, imi place frumosul si atunci il iau de unde pot. Nu imi este frica sa experimentez.”

Un proiect care ii este foarte drag si care a adus lucrarile ei in spatiul public este o colaborare cu Galeria A1 – o interventie in spatiul public „Orasul Vizibil 2012″. Evenimentul se doreste a fi o piedica in calea fugii trecatorilor si o ocazie de reconstientizare a unui loc de pasaj. Fuga devine fugă. Cristina a realizat clopoteii care sunt agatati pe podul de peste Somes si care vor ramane acolo pe timp nelimitat.

Ce te inspira cel mai mult?

Cand lucrez ceramica materialul ma inspira. Textura, culorile sau elemente din natura e incredibil cate surse de forme si texturi poti gasi in natura, seminte, scoici, pietre…Imi plac elementele decorative din arta textila – asta ma inspira in alegerea culorilor. Obisnuiam sa merg in zona neutra a culorilor pastel griuri dar imi plac mult acentele si incep sa fiu mai indrazneata in ceea ce priveste paleta mea de culori.

Daca ai putea folosi o singura culoare in creatie ce ai alege?

Turcoazul! Pentru simplul fapt ca imi place cum merge cu orice alta culoare pe care as alatura-o: rosu, verde, griu, maroul, portocaliul, albul… E dominant si in acelasi timp armonizeaza celelalte culori. Cand pun culoarea asta e ca si cum as gasi piesa care lipseste din puzzle totul isi gaseste rostul!

Ce nu ai folosi niciodata la desen?

Ca si tehnica imi place acuarela tocmai pentru ca fluida si da transparente de care ma simt atrasa. Cred mai degraba caacum nu as folosi ilustratia digitala, tableta grafica. Asta pentru ca e important sa simt hartia si creioanele am nevoie de acest contact direct cu materialele pe care le folosessc si imi place cea ce pot controla cu ele si efectul pe care il are lucrarea in final. Sunt destul de fidela materialelor pe care le folosesc dar intotdeauna este loc si de putin experiment si prospetime.

Ce soundtrack ai atribui ilustratiilor tale?

Oh, e greu, nu m-am gandit la asta niciodata…poate putin din muzica celor de la Sigur Ros, combinat cu Primavera lui Ludovico Einaudi si a lui Bernardo Sassetti din Alice!

Daca ti s-ar da mana libera sa ilustrezi un perete exterior al unui office building /multinationala ce ai alege?

Oooh da, locurile alea austere si reci. Cred ca as ilustra o reteta de bucate, una care iti aduce aminte de ce iti facea mama acasa sau de copilarie de ceva drag si familiar. Sau o padure luxurianta…Cred ca spatiile in care traim la oras ne alieneaza mult, ne tocesc simturile si ne arunca intr-un loc rece si ostil asa ca ilustratia mea ar fi un fel de intoarcere in timp la ceva care ne era drag, familiar si ne furniza acel element de incredere in noi si in viata adevarata.

Foto: cristinabarsony.com