AMINTIRI

Orasul ca scena pentru arta

Cand orasul devine scena pentru arta, atmosfera obisnuita a strazilor si…

CATWALK

#LoveBringsLove

45 de case de moda si designerii lor au adus un…

EDITOR'S CHOICE

Inele ca mici sculpturi purtabile

Care este piesa ta de bijuterie preferata? E o intrebare pe…

INSPIRATIE

Tres Chic

Cand m-am uitat peste tinutele participantelor la Saptamana Modei de la…

WE LIKE

Videoclipuri cu coregrafii care te...

Pot sa ma inveselesc sau, dimpotriva, sa ma balacesc in butoiul…

INSPIRATIE

Filme si tinute de vazut....

Pentru mine, din ipostaza de redactor la Petocuri.ro, marile festivaluri de…

RED CARPET

Met Gala 2021. Cod vestimentar:...

Dupa o pauza de un an, Met Gala a revenit ieri…

Hot Trend

Cum mai arata relatia noastra cu machiajul

Distantarea sociala a provocat, vrand-nevrand, si o distantare intre noi si lumea machiajului. Multe activitati pentru care ne aranjam in functie de stilul nostru inainte de a iesi din casa au disparut o perioada buna, iar, cand situatia a revenit cat de cat la ritmul pe care il aveam inainte de pandemie, unele dintre noi am reluat relatia obisnuita pe care o aveam cu machiajul, altele, cum e si cazul meu, nu chiar. Stii exercitiile alea in care iti imaginezi ce ai alege daca ar trebui sa pastrezi trei obiecte din viata ta, fie ca mergi pe o insula pustie, fie ca nu. Ei bine, daca m-ar fi intrebat cineva asta in legatura cu trusa mea de machiaj (destul de minimalista de altfel), pana in luna martie a anului trecut, as fi raspuns ca pot renunta la orice altceva, atata timp cat nu e vorba despre anticearcan, eyeliner si mascara. Consideram ca m-as putea descurca bine-mersi cu aceste trei produse. Eyelinerul era o emblema a machiajului meu. Ani de zile, am trasat atatea linii alungite pe pleoapele superioare, incat am ajuns sa am impresia ca le-as putea face si fara ajutorul oglinzii. Cand m-am trezit, la un moment dat, in situatia de a incerca asta, a devenit cat se poate de clar ca nu, nu pot de fapt. Dupa luna martie a anului trecut, am descoperit ca, totusi, pot si fara ey...

Inapoi Inainte
Interviu
Autor: Ioana Lovin

Diana Marincu & Ami Barak. Despre Art Encounters 2017.

Cea de-a doua editie Art Encounters se desfasoara, intre 30 septembrie si 5 noiembrie 2017, la Timisoara si Arad. Pentru expozitia centrala din acest an, curatorii Diana Marincu si Ami Barak au imprumutat titlul complexului roman semnat de Georges Perec, “Viata – mod de intrebuintare”, si i-au adaptat conceptul pentru lumea artei. Daca in cartea publicata in 1978 autorul francez prezinta fragmente din viata locatarilor unui bloc din Paris, in cadrul expozitiei, cei doi curatori au cercetat modurile in care artistii contemporani se confrunta cu realitatea de zi cu zi, considerata din ce in ce mai instabila.

Curatorii Diana Marincu si Ami Barak; Foto: prin amabilitatea Art Encounters

Diana Marincu si Ami Barak ne povestesc, in continuare, mai multe despre cum s-a dezvoltat editia din acest an a evenimentului, despre ce aduce ea nou si spre ce perioada din trecut au ales sa isi concentreze atentia si de ce.

Cum s-a conturat tema centrala?

O bienala este ca o casa mai mare, cu locuinte la diferite etaje si paliere. Curatorii se gandesc tot timpul la ce fac artistii si care sunt demersurile lor actuale si incearca sa vada care sunt legaturile vizibile si invizibile intre ei. E ca si cum noi am vedea prin pereti si ideea a fost sa impartasim asta cu vizitatorii acestei editii a bienalei Art Encounters.

Asemeni cartii care ii inspira titlul, expozitia centrala “Viata – mod de intrebuintare” este impartita la randul ei pe capitole. Ce bucati din realitatea cotidiana sunt cercetate de artistii participanti si cum s-au cristalizat ele?

Capitolele si subcapitolele au fost inspirate de natura operelor fiecaruia si de sensul pe care am incercat sa-l descifram si sa-l facem cunoscut publicului. Astfel, am crezut de cuviinta sa tratam subiectele care sunt conturate de raporturile artistilor cu natura, cu societatea, cu politicul, cu intimitatea, cu munca si asa mai departe.

Factorii socio-culturali, economici si politici care definesc spatiul in care traim ne conditioneaza existenta. Ce diferente ati surprins, prin intermediul lucrarilor, intre realitatea cotidiana a artistilor locali si cea a artistilor din alte tari?

Noi traim azi intr-o lume globalizata. Pe plan formal si estetic nu exista diferente nici calitative, nici conceptuale. Diferentele, atunci cand sunt, apar numai pe un orizont cultural, asa cum spunea Lucian Blaga. Istoria si geografia unor plaiuri difera de la un loc la altul. E ca si cu bancurile: nu toate pot fi traduse si intelese de toata lumea la fel.

Expozitia “Viata – mod de intrebuintare” are loc la Muzeul de Arta Timisoara, Muzeul de Arta Arad, Halele Timco, Muzeul de Transport Public “Corneliu Miklosi” (fostul depou RATT) si la Casa ISHO.

Cum a influentat conceperea expunerii faptul ca aceasta este gazduita de mai multe spatii? Ati gandit vizitarea ei intr-o anumita ordine a capitolelor, ca atunci cand citesti o carte, sau ati luat in calcul o formula in care experienta poate fi inceputa, intrerupta si finalizata in oricare dintre spatii?

Liniaritatea impusa de naratiune este, de mult ori, una iluzorie. Cartea ca obiect, scriitura in sine sau chiar expunerea unui concept curatorial impun aceasta structurare aparent liniara. Totusi, nici actiunea expusa intr-un roman sau structurarea unei expozitii pe capitole – cum este aceasta – nu echivaleaza, neaparat, cu stabilirea unei ordini imperturbabile. Evenimentele se suprapun, diverse actiuni au loc concomitent. Dincolo de traseul stabilit de curatori, privitorul este cel care face alegerea: in ce ordine sa vada expozitia, in ce ordine sa vada lucrarile dintr-un anumit spatiu sau de cate ori sa se intoarca asupra unei opere. In definitiv, societatea contemporana este una dominata de principiul retelei. Asa cum si in viata cotidiana se intersecteaza diversele paliere ale existentei (munca cu viata privata, de exemplu), asa si aceasta expozitie poate fi citita ca o cartografiere a acestor puncte ale existentei noastre, fara sa fie necesara neaparat o ordine de citire.

Editia Art Encounters din acest an propune ca noutate o sectiune dedicata spatiilor si organizatiilor independente. In ceea ce priveste rolul lor, cei doi curatori considera ca:

Spatiile independente au rol important in conturarea scenei de arta din Romania. Avand in vedere lipsa de mijloace, de institutii sau numarul limitat de galerii, spatiile independente ofera artistilor oportunitatea de a intra in circuitul artistic. In plus, spatiile independente pot oferi o mai mare libertate artistilor care nu mai sunt limitati de obligatiile care intervin odata cu colaborarea cu o institutie sau cu o galerie comerciala. In lipsa acestor spatii, cu siguranta, numarul de artisti autohtoni cunoscuti publicului ar fi mult mai mic, iar efervescenta scenei artistice ar fi mult redusa.

Cornel Brudascu – Fara titlu, 2016, ulei pe panza, 60 x 60 cm, Credite foto: YAP Studio

Bienala este bine ancorata in prezent, dar, pentru trei dintre proiectele expozitionale, v-ati indreptat atentia spre trecut, mai exact spre anii ’60- ’70. De ce ati ales acea perioada in acest context?

Mai intai pentru ca, la prima editie, colegii care ne-au precedat au facut o cercetare serioasa si ne-au incitat sa continuam pe aceeasi pozitie. Apoi, pentru ca anii ’60 -’70 au fost foarte importanti in perioada postbelica si, nu in ultimul rand, pentru ca Timisoara, cu cateva personalitati de frunte de la fata locului, a fost in sincron cu avangarda istorica. Noi dorim sa reamintim si sa valorizam acest capitol pentru ca istoria universala sa tina cont de contextul local si regional care nu este mai putin important.

La Art Encounters 2017, reconstituirea unei expozitii desfasurate in 1968, in Sala Kalinderu din Bucuresti, (re)aduce in prim-plan 5 artisti timisoreni: Stefan Bertalan, Roman Cotosman, Constantin Flondor, Diet Sayler si Molnar Zoltan. Proiectul “Decebal Scriba & Serge Spitzer – dupa 40 de ani” isi indreapta atentia spre doua nume din prima generatie a sectiei de design de la Institutul de Arte Frumoase din Bucuresti, iar expozitia “Avangarda istorica si arta ping-pong-ului” ofera un omagiu artistilor din perioada postbelica.

Ati mentionat (in descrierea expozitiei„Reconstituirea: 5 artisti timisoreni”) tendinta actuala a marilor muzee ale lumii de a explora istoria artei prin intermediul expozitiilor, nu doar prin intermediul curentelor artistice si al artistilor. Ce aduce in plus acest fel de abordare?

O explorare a istoriei artei prin intermediul expozitiilor poate fi avantajoasa din cel putin doua puncte de vedere. Expozitia este un instrument util pentru a ne ajuta sa ne dam seama care erau relatiile dintre diferitele opere de arta realizate intr-o anume perioada sau dintre artistii momentului respectiv. O lucrare de arta inglobeaza influentele intregului moment in care este creata si este intr-un dialog continuu cu alte opere produse in aceeasi perioada de alti artisti. Apoi, un reenactment al unei expozitii nu ne da doar posibilitatea de a percepe si a intelege aceste legaturi – care pentru noi nu mai sunt vizibile, cu atat mai mult cu cat codurile de limbaj sunt intr-o continua schimbare – ci ne face sa intelegem de ce acei artisti si nu altii sunt cei pe care istoria artei ii rememoreaza. Expozitia este, incepand cu perioada postbelica, unul dintre principalele mijloace prin care un obiect de arta intra in circuitul artistic si este perceput ca atare. In lipsa expozitiei si, in consecinta, a publicului, opera nu-si poate gasi sensul sau indeplini menirea.

Reprezinta aceasta tendinta un mod de a evidentia si contributia adusa de curatori la scrierea istoriei artei? (Intreb asta gandindu-ma ca am intalnit in diverse discursuri despre profesia de curator cuvinte precum “ambiguitate” sau “imprecizie”, iar in acest context orientarea asupra istoriei expozitiilor mi-a parut si un demers care clarifica rolul jucat de curatori incepand cu anii ‘60.)

Subiectul contributiei curatorilor ar trebui nuantat. Desigur, pentru tot ceea ce inseamna lumea occidentala rolul lor incepe sa fie din ce in ce mai important incepand cu anii ’60. Totusi, in Romania acelei perioade nu se poate vorbi in mod necesar despre curatoriat sau curatori. In spatiul autohton, aceasta practica prinde contur mai degraba dupa 1990. De aici si dificultatea de a vorbi despre aceasta tendinta in relatie cu accentuarea contributiei adusa de curatori. Cu siguranta, exista astfel de cazuri, in care interventia unor curatori a fost extraordinar de importanta pentru o generatie. Totusi, nu tot timpul este vorba despre personalitati de o asemenea anvergura. Este mai degraba vorba despre evidentierea unor relatii specifice societatii de la un anumit moment in istorie.

Daca doresti sa vizitezi bienala Art Encounters, gasesti mai multe detalii despre desfasurarea expozitiilor si a evenimentelor pe site-ul oficial artencounters.ro sau pe pagina lor de Facebook ArtEncounters.

In fotografiile principale sunt ilustrare lucrarile:
Alin Bozbiciu, Ritual, 2017, ulei pe panza, 250 x 196 cm, Credite foto: YAP studio © Alin Bozbiciu;
Julien Previeux, Le lotissement [Housing Estate], 2008, Panouri fibrolemnoase cu densitate medie, vopsea acrilica, Aproximativ 250 × 200 ×150 cm fiecare, Cu permisiunea Jousse entreprise gallery,Credite foto: Laurent Lecat – galerie Edouard Manet
Olivia Mihaltianu, Smoking Room – Bienala de la Veneția, 2013, Tapet auriu, mobila, Golden Matches, monitor,Dimensiuni variabile Reflection Center for Suspended Histories. An Attempt, Galeria Noua, Institutul pentru Cultura si Studii Umanistice, a 55-a Bienala de la Venetia, Italia [expozitie de grup] Credite foto: Stefan Jammer

PUBLISHED ON 26.09.2017

more in Conversation Marks