Puzzle-urile se afla in topul cadourilor mele din ultima perioada, oferite si primite deopotriva. Cele clasice ma conecteaza instant la momente dragi din copilarie, iar asta le garanteaza un loc special pe viata. Printre cele din amintirile recente, unele au primit inca o dimensiune, chiar si lumini led, si au devenit fragmente in miniatura din lumea inconjuratoare. Doua imagini compuse din sute de piese din carton stau si azi agatate de un perete in apartamentul in care am crescut. Au fost munca in echipa daca punem la socoteala sprijinul moral oferit. Altfel, contributia mea n-a fost una semnificativa - eram prea mica si nerabdatoare, dar mi s-a intiparit in minte perioada in care au fost facute si bucuria starnita de lungile cautari incheiate cu cate o reusita. De curand, am construit un puzzle 3D, primit cadou de ziua mea. O sera cu o atmosfera calda, la care visez, de mult timp, in viata reala si pe care o am, deocamdata, la o dimensiune care sa-i permita sa stea printre cartile din biblioteca. Mi-a luat cateva ore bune sa asez fiecare piesa la locul ei, intr-o ordine urmata cu atentie si rabdare. Pe masura ce dadeam paginile manualului de instructiuni, sera mea capata o forma din ce in ce mai clara. O scara serpuita, un dulapior, o ladita cu flori, o carte, dou...

Iarna la mare

Am aflat ce ma poate face sa ma trezesc dimineata cu mult entuziasm, chiar si inainte sa sune alarma: gandul ca merg la mare. Duminica, am vizitat pentru prima oara litoralul nostru pe timpul iernii. Era o dorinta mai veche, amanata de planuri care i s-au tot strecurat inainte. Dar iata ca s-a implinit acum!

In contrast cu atmosfera animata din portul Tomis din Constanta, plaja din Mamaia era goala. Trei oameni care faceau jogging au fost singurii pe care i-am intalnit pe parcursul plimbarii. In rest, noi si pescarusii.

Peste dunele de zapada adunate chiar la margine, vantul a presarat un strat fin de nisip. De cealalta parte a lor, plaja era atat de moale incat, sub greutatea bocancilor, se simtea ca un covor persan intins pana la mare. Apa nu era inghetata deloc, ba dimpotriva. Valurile ei veneau la mal in siruri foarte stranse.

A fost o zi insorita, cu genul acela de lumina care, daca privesti de undeva din interior, te pacaleste cu usurinta ca afara e cald si bine. Din acest motiv, unele dintre fotografii nici nu par surprinse in ianuarie. La doar cateva sute de metri de plaja insa, paleta cromatica s-a schimbat abrupt in una compusa cu precadere din tonuri de gri. Invaluit in ceata, lacul Siutghiol era inghetat de la un capat la altul. Acolo a fost ultimul popas, inainte de a pleca din Mamaia.

Foto: Ioana Lovin (arhiva personala)