Am aflat ce ma poate face sa ma trezesc dimineata cu mult entuziasm, chiar si inainte sa sune alarma: gandul ca merg la mare. Duminica, am vizitat pentru prima oara litoralul nostru pe timpul iernii. Era o dorinta mai veche, amanata de planuri care i s-au tot strecurat inainte. Dar iata ca s-a implinit acum!

In contrast cu atmosfera animata din portul Tomis din Constanta, plaja din Mamaia era goala. Trei oameni care faceau jogging au fost singurii pe care i-am intalnit pe parcursul plimbarii. In rest, noi si pescarusii.

Peste dunele de zapada adunate chiar la margine, vantul a presarat un strat fin de nisip. De cealalta parte a lor, plaja era atat de moale incat, sub greutatea bocancilor, se simtea ca un covor persan intins pana la mare. Apa nu era inghetata deloc, ba dimpotriva. Valurile ei veneau la mal in siruri foarte stranse.

A fost o zi insorita, cu genul acela de lumina care, daca privesti de undeva din interior, te pacaleste cu usurinta ca afara e cald si bine. Din acest motiv, unele dintre fotografii nici nu par surprinse in ianuarie. La doar cateva sute de metri de plaja insa, paleta cromatica s-a schimbat abrupt in una compusa cu precadere din tonuri de gri. Invaluit in ceata, lacul Siutghiol era inghetat de la un capat la altul. Acolo a fost ultimul popas, inainte de a pleca din Mamaia.

Foto: Ioana Lovin (arhiva personala)