ARTA & DESIGN

Reinterpretari efemere ale clasicelor chioscuri...

Chioscurile de ziare reprezentau odata un prim popas al diminetilor din…

HOT TREND

Inspiratie in machiaj pentru primavara-vara...

Ochii conturati cu tus negru si buzele evidentiate cu ruj rosu…

STREET STYLE

Primavara denimului

As numi primavara anotimp al stilului. Temperaturile ei ingradesc cel mai…

INSPIRATIE

Dries Van Noten fara Dries...

Dries Van Noten se retrage de la conducerea casei de moda…

INTERVIU

Magia Zanelor de dupa usa...

Magia Zanelor incepe in fata unei usi fermecate, un loc in…

INSPIRATIE

Premiile Oscar 2024. Momente pe...

Cateva ganduri despre premii si discursuri, tinute de pe covorul rosu…

INSPIRATIE

Pat McGrath. Cand o make-up...

E surprinzator cand numele unui make-up artist rasuna la fel de…

Inspiratie

Umor si activism pe scena de stand-up comedy

Ali Wong, Taylor Tomlinson, Wanda Sykes si Hannah Gadsby m-au influentat sa privesc stand-up comedy-ul cu alti ochi… Nu de putine ori cu ei in lacrimi de ras, dar si cu vulnerabilitate, empatie si speranta pentru o lume mai buna. Interactiunea mea cu stand-up comedy-ul a inceput cu stangul. In urma cu multi ani, sa fie vreo 15, am mers la un show intr-un local din Bucuresti. Nu mai tin minte cine a urcat pe scena, dar stiu ca nu am rezonat cu genul de umor ascultat. Se poate ca experienta mea din acea seara sa nu fi fost reprezentativa pentru peisajul stand-up-ului, doar ca nu am simtit curiozitatea de a afla exact ce si cum. Lucrurile s-au schimbat relativ recent cand am intalnit abordari ce calibreaza umorul din experientele pe care viata ni le aduce in cale, fara a-l forta sa fie si unde nu e. Mai mult decat atat, temele de discutie incluse in show-uri, de la inegalitate de gen, la rasism, homofobie, sanatate mintala, maternitate, relatia cu familia sau relatiile de cuplu, creioneaza – uneori pe alocuri, alteori in intregime - o forma de stand-up comedy activist. Poate ti se intampla si tie, dupa un serial care iti place mult, sa nu mai ai un timp rabdarea necesara pentru a te aventura intr-o noua poveste. In urma cu niste luni bune, ma aflam tocmai intr-o astfel ...

Inapoi Inainte
Filme si tinute de vazut. Fragmente de la Venetia.
Inspiratie
Autor: Ioana Lovin

Filme si tinute de vazut. Fragmente de la Venetia.

Pentru mine, din ipostaza de redactor la Petocuri.ro, marile festivaluri de film reprezinta mereu o sursa dubla de inspiratie. Adaug productii noi pe lista filmelor de vazut si tinute vestimentare pe lista favoritelor. Asa s-a intamplat si in cazul celei de-a 78-a editii a Festivalului de Film de la Venetia, care s-a incheiat weekendul trecut. Iata care sunt primele trei alegeri de pe fiecare lista!

*

Filme de vazut

Mi-am imaginat ca as avea acces deodata la toate filmele din competitia oficiala de la Venetia si ca ar trebui sa optez cu ce sa incep, apoi cu ce sa continui si tot asa. Am citit si din recenziile care au urmat premierele din cadrul festivalului si, desi am incercat sa sar peste partile care dezvaluiau prea multe detalii din actiunea filmelor, uneori nu mi-a iesit foarte bine. Informatiile mentionate de mine in continuare se concentreaza pe cele din scurtele descrieri de pe site-ul evenimentului, labiennale.org, care sunt insotite de cate o declaratie a regizorilor.

Si am ales:

The Lost Daughter, in regia lui Maggie Gyllenhaal

Olivia Colman m-a cucerit cu adevarat in The Favourite si, de atunci, Regina Anne a Marii Britanii e primul personaj care imi vine minte cand ii aud numele. Apoi, imi amintesc cum imbina emotiile si umorul in discursurile ei si in conversatiile din emisiuni tv. Imi place de ea si sunt mereu curioasa in legatura cu proiectele in care se implica.

Din acest motiv, nu avea cum sa lipseasca de pe lista The Lost Daughter, in care personajul interpretat de ea, Leda, se confrunta cu consecintele alegerilor facute ca tanara mama.

Olivia Colman, Maggie Gyllenhaal, Dakota Johnson / Sursa foto: Hepta.ro

Acesta nu este insa singurul motiv. Lui i se alatura faptul ca filmul marcheaza debutul regizoral al actritei Maggie Gyllenhaal, precum si ca scenariul semnat tot de Gyllenhaal si premiat in cadrul competitiei este o adaptare a romanului cu acelasi nume al lui Elena Ferrante.

In statementul ei de pe labiennale.org, Gyllenhall a marturist ca, atunci cand a citit romanul, a avut sentimentul ca acesta a expus pentru prima oara o parte secreta din propria viata. “Si m-am gandit atunci cat de incitant si periculos poate fi sa creezi o astfel de experienta – nu in liniste si solitudine cu o carte – dar intr-o incapere plina de oameni care traiesc si simt,” a adaugat ea. Sper sa ajung si eu intr-o sala de cinema pentru a vedea acest film.

Madres Paralelas/Parallel Mothers, in regia lui Pedro Almodovar

Pana in prezent, numele regizorului Pedro Almodovar si al actritei Penelope Cruz se regasesc impreuna pe creditele a sapte filme. Al saptelea este Madres Paralelas, prezentat si premiat toamna asta la Venetia. Interpretarea lui Cruz a fost recompensata in cadrul competitiei cu Coppa Volpi pentru cea mai buna actrita. De obicei, simpla colaborare a celor doi poate fi interpretata ca o asigurare ca urmeaza un film bun. Recenziile pozitive si trofeul castigat acum nu fac decat sa valideze acest gand.


Milena Smit, Pedro Almodovar, Penelope Cruz / Sursa foto: Hepta.ro

“Acesta este cel mai dificil personaj jucat vreodata de Penelope Cruz si, probabil, cel mai dureros. Rezultatul este unul splendid. Alaturi de ea, tanara Milena Smit devine marea revelatie a filmului,” spune Almodovar in statement-ul sau.

Cruz joaca rolul lui Janis, o femeie de varsta mijlocie, care, desi a ramas insarcinata accidental, nu regreta ca s-a intamplat asta. In camera de spital unde urmeaza sa nasca, o intalneste pe Ana, interpretata de Milena Smit, o adolescenta care a ramas si ea insarcinata accidental, dar care, spre deosebire de Janis, este extrem de speriata.

Detaliile clare despre ce se intampla in film se opresc insa aici, dar informatia ca, mai tarziu, vietile celor doua se vor schimba in mod decisiv e suficienta pentru a starni curiozitatea.

L’eveniment / Happening, in regia lui Audrey Diwan

Castigator al trofeului Golden Lion pentru cel mai bun film, L’eveniment/Happening este o adaptare a unui roman autobiografic, semnat de autoarea franceza Annie Ernaux, in care povesteste despre experienta unui avort intr-o perioada in care acesta era ilegal in Franta.


Audrey Diwan / Sursa foto: Hepta.ro

Actiunea filmului are loc in 1963, iar rolul lui Anne, o studenta eminenta care afla ca a ramas insarcinata, este interpretat de Anamaria Vartolomei. In statement-ul care insoteste descrierea filmului, regizoarea spune ca si-a dorit sa gaseasca o modalitate pentru a transpune natura fizica a experientei.

Este povestea unei femei si viziunea unei femei regizor asupra acestei povesti. Ma astept la un film care sa cutremure, nu cred ca are cum sa fie altfel, si ma astept la o poveste de viata care, asa cum considera si Guy Lodge in recenzia lui pentru Variety,  sa nu para atat de indepartata, avand in vedere presiunile si deciziile recente din diverse state de a restrictiona accesul femeilor la intreruperi de sarcina.

*

De pe marile ecrane pe covorul rosu

M-am oprit dupa primele trei alegeri, desi lista filmelor pe care mi-as dori sa le vad nu se incheie asa abrupt. Ea cuprinde si productii care au facut parte din festival, fie in una dintre competitii, fie in afara lor. Imaculat, regizat de Monica Stan si George Chiper-Lillemark, este un astfel de exemplu. Filmul a fost recompensat cu Luigi De Laurentiis Award – Lion of the Future, premiu oferit celor mai bune filme de debut prezentate la Venetia. Ar mai fi si pelicula Spencer, documentarul Hallelujah: Leonard Cohen, A Journey, A Song, poate si Dune, pentru Zendaya si Timothee Chalamet.

Faptul ca tocmai am mentionat-o pe Zendaya imi face mai usoara trecerea spre lista tinutelor de pe covorul rosu. Rochia din piele, semnata Balmain, purtata de ea la premiera filmului Dune, a urcat pe primul loc si nicio alta alegere nu a mai miscat-o de acolo. In dimineata urmatoare evenimentului, newsfeed-ul meu vuia a admiratie si am inteles de ce. Nu este o tinuta care sa mi se potriveasca mie, eu ma regasesc mai degraba in stilul lui Maggie Gyllenhall. Este insa o tinuta care i se potriveste ei.

Zendaya / Sursa foto: Hepta.ro

Mi s-a parut “uau” si rochia Gucci cu care a pasit pe covorul rosu Dakota Johnson la premiera filmului The Lost Daughter, din a carui distributie face parte. O creatie ca o bijuterie. La acelasi eveniment, Maggie Gyllenhall a purtat o alta tinuta favorita. Este vorba despre o rochie Prada din catifea (imi place catifeaua) si maneci albe bufante, ca de camasa, (imi plac manecile bufante), care au creat un contrast interesant (ai ghicit! Imi plac contrastele interesante). Lookul ei e elegant si are acea aura effortless chic.

Dakota Johnson / Sursa foto: Hepta.ro

Maggie Gyllenhall / Sursa foto: Hepta.ro

Festivalurile din ultima perioada mi-au aratat ca mi-a fost totusi dor sa clickuiesc printre fotografiile surprinse pe covorul rosu cu un scop anume sau doar asa, pentru a ma bucura de spectacolul pe care il ofera moda.

Sursa fotografie principala: Hepta.ro, in imagine: Penelope Cruz

PUBLISHED ON 17.09.2021

more in Mood Board