Ai mereu ceva de facut, iar mintea ta este deseori in alta parte. Cand ajungi la birou, esti preocupata ca l-ai lasat pe cel mic plangand. Cand ajungi acasa, munca iti insoteste gandurile, iar copilul tau simte asta. Iti doresti mai mult timp liber, dar si mai multa energie pentru a te bucura de tot ce iti ofera viata.

Chiar daca iti impui sa lasi la usa preocuparile legate de serviciu pretinzand ca esti disponibila pentru relatia voastra, copiii simt adevarul si stiu cand esti sau nu pe aceeasi lungime de unda cu ei. La fel ca parintii, si ei trebuie sa participe la efortul de a merge mai departe intr-o familie ocupata.

Copiii simt stresul pe care il traiesc parintii lor, iar unii dintre ei isi iau in serios rolul de salvator si se comporta astfel incat nimic sa nu ii deranjeze pe acestia. Sunt copiii maturi, seriosi si perfectionisti. Altii insa isa revendica galagios parintii si sunt neascultatori si mai mereu nemultumiti. In acest fel, ei incearca sa-si pedepseaca parintii pentru ca petrec impreuna prea putin timp.

Pe zi ce trece, copilul tau invata sa faca o multime de lucruri, iar tu regreti ca pierzi momente semnificative din dezvoltarea lui. Il vezi crescand si te minunezi cand a invatat sa faca atatea lucruri si te incearca teama ca in ritmul acesta ii vei rata intreaga copilarie. Apoi, te cuprinde vinovatia ca nu esti o mama suficient de buna.

Daca treci prin aceasta situatie, poate ca este momentul sa iti evaluezi prioritatile. Stiu, nu e deloc usor! Mai mult timp acordat familiei inseamna mai putini bani castigati, lucru ce implica automat alte tipuri de griji. Dar daca anumite sarcini de serviciu pot suporta amanare, ar trebui sa evaluezi ce merita mai mult: timpul petrecut alaturi de copilul tau sau activitatea de la serviciu?

Goana dupa promovare sau teama de somaj conduce in unele cazuri spre un comportament dependent de munca, in care granitele intre viata de familie si cea profesionala nu mai exista. Programul de la 9 la 18 se prelungeste pana seara tarziu, uneori chiar si pe durata weekendurilor. Din ce in ce mai multi parinti au trecut printr-o astfel de criza si au luat masuri. Pentru unii, programul de jumatate de norma devine o optiune valabila, cel putin pana cand copilul va merge la scoala.

Pe masura ce cresc, copiii pot fi integrati in atributiile casnice si pot petrece un plus de timp alaturi de parinti, invatand sa faca fata responsabilitatilor. Ii puteti lua in bucatarie si le puteti trasa anumite sarcini clare, timp in care puteti purta diverse discutii. Chiar daca asta va ingreuna procesul, este important sa ii lasati sa participe si sa le apreciati ajutorul.

Copiii au nevoie sa invete de la parintii lor care sunt adevaratele valori dupa care sa isi ghideze existenta, iar munca este o valoare. De aceea, oricat de debusolata ai fi de serviciul la care mergi, ai grija la mesajul pe care il transmiti copilului tau. El va invata si se va pregati pentru “viata de om mare”, urmand exemplul tau. Daca ii arati ca munca este o continua sursa de frustrare in care te implici pentru ca esti constransa de planul material, este foarte posibil ca in mintea lui de copil sa asocieze ideea de a munci cu ceva neplacut, de care trebuie sa se fereasca. Copilul trebuie ajutat sa-si descopere pasiuni in care sa-si investeasca energia si sa-si cladeasca o cariera pornind de la ceea ce ii place.

Articol realizat de Iulia Rusea, psiholog
Foto: Hepta.ro