Una dintre primele amintiri din publicitate este de la un festival de print, din 2001. La Sinaia, cu multe ad-uri expuse in complexul Furnica si multe discutii si vise proiectate catre Portoroz. Mi-a ramas in minte un ad pentru Nike, care avea ca vizual o imagine superba cu Bucurestiul noaptea, iar sloganul “Bucharest by Nike”. Si mi-am amintit cu Andreea Macri o alta reclama pe care o inscrisese ADDV, era la un produs banal de epilare. Dar vizualul, genial, era imaginea picioarelor perfect lucioase ale unei papusi Barbie. Modelul era papusa ei. De atunci facea casting bun de modelele :))

Intre timp, au trecut peste 20 de ani. In mintea mea aceasta propozitie suna in egala masura cu mandrie, dar si cu neliniste. Unitati de timp de genul asta aveau doar parintii nostri si pur si simplu nu stiu cand s-au insinuat si in portofoliul nostru. Dar, totusi, un asa interval de timp, care suna mai degraba a verdict, are si un avantaj: toti anii astia nu sunt doar niste cifre, ci experiente care iti schimba perspectiva.

Pentru ca, intre timp, am facut ceea ce cred ca pentru profesia mea a fost cea mai generoasa strategie. Nu am avut niciodata un rol de anduranta, cu titluri in care creste treptat gradul de “senior”. Dar mi-am construit o cariera in comunicare din sprinturi, din bucati de experiente complet diferite.

Am facut evenimente de PR, am scris brief-uri ca account, am dat sloganuri ca un copywriter, am scris strategii. Iar intriga in toate aceste episoade de sine statatoare a fost mereu scrisul. Asa ca la un moment dat am lansat si o revista. Apoi brusc, nu stiu cum, dar urmarind cu pasiune reviste de moda, am observat cum printul insusi devine demodat. Iar expresia “scris negru pe alb” a fost inlocuita cu “iti trimit un link” si parca si amintirile de la festivalul de print au devenit mai difuze. Acum avem stories, reels si posturi carusel. Cine mai are timp de expozitii? Asa ca m-am reinventat cu eseuri video pentru continutul online. Scriu in continuare strategii de comunicare si (ma) prezint cu emotie in pitch-uri la clienti. Unele lucruri nu se schimba niciodata.

Dar am fost intrebata uneori:

“ – Auzi, dar tu, exact, exact cu ce te ocupi?

  – Exact, exact, aproximez!”

Da, asta am facut dintotdeauna. Am explorat tot ce este nou, am observat tendinte, am conceptualizat strategii si am scris mesaje. Si, in ultimii 20 de ani, am vazut multe tendinte “hot” devenite istorii uitate. Dar un singur lucru ramane mereu valabil. In acest puzzle despre ce e “nou”, ceea ce va conta intotdeauna suntem “noi”. Fiindca doar perceptia noastra poate sa transforme informatia in semnificatie. Si doar asa putem sa schimbam stirile care trec,in amintiri care se pastreaza.

Asa ca va invit pe canalul meu de YouTube (Ooops :)) unde ma incapatanez sa pun tendintele in context, adica in niste rame imaginare, asa ca la o expozitie :))

Enjoy!

Vicki