INSPIRATIE

Vara, anotimpul contrastelor vestimentare

Vara este anotimpul contrastelor din punct de vedere vestimentar. Ea aduce…

WE LIKE

Hands that Hold the Silence

Pentru Andreea Macri, zona de “backstage” ramane un spatiu magic. Intr-o…

WE LIKE

Magazinele de moda, spatii de...

Arta reprezinta una dintre resursele explorate astazi de brandurile din industria…

EDITOR'S CHOICE

Detalii transparente & jocuri de...

Transparentele sunt atemporale in vestimentatie, dar rolul lor pe scena tendintelor…

WE LIKE

Simon Mattisson. Granland.

Formele curbate, textura materialului, povestea din spate asaza piesele proiectului Granland,…

INSPIRATIE

Elsa Peretti, Tiffany & Co....

Cea mai cunoscuta piesa creata de Elsa Peretti este, fara indoiala,…

RED CARPET

Met Gala 2025. Tailored for...

Tailored for You a fost codul vestimentar al editiei Met Gala…

We like

NIKE: Form Follows Motion

Nike a fost dintotdeauna mai mult decat un brand de sport - pentru ca a sustinut miscarea atletilor, dar a determinat miscari si in societate si in cultura urbana. A provocat normele si a definit spiritul si vibe-ul unor generatii. Cu prima sa expozitie de muzeu la Vitra Design Museum, Nike deschide perspectiva dincolo de produs in sine, in istoria culturala a acestui brand si reface traseul influentei sale in sport, moda si activism din ultimii 50 de ani. Si totul a pornit de la primul pas. Adica de la primul lor pantof de atletism - "the moon shoe" creat de Bill Bowerman si Phil Knight. Astazi, sneakersii sunt omniprezenti in viata noastra, in peisajul comercial si cultural, si poate ca ne este aproape imposibil sa ne imaginam cum atunci erau o prezenta de nisa, fiind purtati doar de copii de liceu sau de atletii profesionisti. Asa ca povestea unui antrenor tehnic si a unui student atlet devenit antreprenor, care si-au improvizat drumul catre unul dintre cele mai de succes branduri din lume, pare scenariu de film. Si totusi… Si totusi, “moon shoe” este prototipul a ceea ce astazi numim "waffle trainer", adica binecunoscutii pantofi de sport cu talpa ca o clatita belgiana. Modelul a primit acest nume pentru ca urmele ca de "waffle" pe care le lasa erau foarte...

Inapoi Inainte
Trebuie sa vorbim despre Kevin… Trebuie sa o citesti

Trebuie sa vorbim despre Kevin… Trebuie sa o citesti

Publicata in 2004, distinsa cu premiul Orange in 2005, ecranizata in 2011, in regia lui Lynne Ramsay… descoperita de mine vara ce tocmai a trecut. „Trebuie sa vorbim despre Kevin” scrisa de Lionel Shriver m-a determinat sa neglijez sarcinile de copilot spre destinatii de vacanta si sa citesc in cort la lumina slaba a lanternei. Pe scurt: sa profit de orice moment pentru a ajunge la finalul cartii. Asa ca sunt de acord cu declaratia Boston Globe: "Imposibil de lasat din mana... brutal de onesta... Cine trebuie, pana la urma, sa vorbeasca despre Kevin? Poate ca noi toti."

Cu cateva zile inainte sa implineasca 16 ani, Kevin a ucis cu o arbaleta sapte colegi, o profesoara si un angajat de la cantina, in sala de sport a scolii. Intrebarea „de ce a facut asta?” vine firesc. Este o intrebare la care cauta raspunsul si Eva Khatchadourian, mama lui Kevin, in scrisorile introspective adresate fostului ei sot, Franklin. Ea incearca sa descopere ce rol a avut in aceasta tragedie si oscileaza intre a se considera vinovata de faptele fiului ei si a-l responsabiliza pe Kevin.

Fara sa se teama de efectele sinceritatii, Eva dezvaluie varianta ei de poveste. Vorbeste deschis despre maternitate, casnicie si cultura americana exact asa cum le vede. Incepe de cand avea o casnicie fericita, o afacere prospera, iar decizia intemeierii unei familii era inca supusa argumentelor pro si contra. Venirea lui Kevin pe lume nu i-a adus sentimentul de implinire despre care a auzit lumea vorbind, ci, dimpotriva, i-a dezechilibrat universul. In prezenta ei, Kevin e apatic si viclean cu totul altfel decat copilul cuminte si zambitor care il cucereste de fiecare data pe sotul ei. Aceasta situatie genereaza tensiuni intre cei doi parinti peste care se straduiesc sa treaca de fiecare data.

Tu ca cititor nu esti sigur de partea carei baricade sa te afli: poate un copil sa fie asa cum il descrie Eva sau acea imagine este creata de o minte tulburata de o depresie postnatala si amplificata o data cu trecerea anilor? Apoi, lipsa vreunei scrisori din partea lui Franklin te determina sa crezi ca, daca ea este inca in cautarea unui raspuns, poate ca el l-a gasit deja. Finalul te va surprinde.

Trebuie sa vorbim despre Kevin, Editura Vellant, 46,90 lei

Foto: Vellant

 

PUBLISHED ON 21.09.2011

more in Newsroom