AMINTIRI

Orasul ca scena pentru arta

Cand orasul devine scena pentru arta, atmosfera obisnuita a strazilor si…

CATWALK

#LoveBringsLove

45 de case de moda si designerii lor au adus un…

EDITOR'S CHOICE

Inele ca mici sculpturi purtabile

Care este piesa ta de bijuterie preferata? E o intrebare pe…

INSPIRATIE

Tres Chic

Cand m-am uitat peste tinutele participantelor la Saptamana Modei de la…

WE LIKE

Videoclipuri cu coregrafii care te...

Pot sa ma inveselesc sau, dimpotriva, sa ma balacesc in butoiul…

INSPIRATIE

Filme si tinute de vazut....

Pentru mine, din ipostaza de redactor la Petocuri.ro, marile festivaluri de…

RED CARPET

Met Gala 2021. Cod vestimentar:...

Dupa o pauza de un an, Met Gala a revenit ieri…

Hot Trend

Cum mai arata relatia noastra cu machiajul

Distantarea sociala a provocat, vrand-nevrand, si o distantare intre noi si lumea machiajului. Multe activitati pentru care ne aranjam in functie de stilul nostru inainte de a iesi din casa au disparut o perioada buna, iar, cand situatia a revenit cat de cat la ritmul pe care il aveam inainte de pandemie, unele dintre noi am reluat relatia obisnuita pe care o aveam cu machiajul, altele, cum e si cazul meu, nu chiar. Stii exercitiile alea in care iti imaginezi ce ai alege daca ar trebui sa pastrezi trei obiecte din viata ta, fie ca mergi pe o insula pustie, fie ca nu. Ei bine, daca m-ar fi intrebat cineva asta in legatura cu trusa mea de machiaj (destul de minimalista de altfel), pana in luna martie a anului trecut, as fi raspuns ca pot renunta la orice altceva, atata timp cat nu e vorba despre anticearcan, eyeliner si mascara. Consideram ca m-as putea descurca bine-mersi cu aceste trei produse. Eyelinerul era o emblema a machiajului meu. Ani de zile, am trasat atatea linii alungite pe pleoapele superioare, incat am ajuns sa am impresia ca le-as putea face si fara ajutorul oglinzii. Cand m-am trezit, la un moment dat, in situatia de a incerca asta, a devenit cat se poate de clar ca nu, nu pot de fapt. Dupa luna martie a anului trecut, am descoperit ca, totusi, pot si fara ey...

Inapoi Inainte
‘Stiu ce e mai bine pentru copilul meu!’ – Capcanele acestei atitudini

‘Stiu ce e mai bine pentru copilul meu!’ – Capcanele acestei atitudini

Atunci cand afli ca vei deveni mama, te copleseste o avalansa de emotii: dragoste, nerabdare, teama - sentimente care se intensifica odata cu venirea pe lume a copilului. In mod firesc, cauti in jur informatii care sa te pregateasca pentru noua responsabilitate, aceea a cresterii unui copil echilibrat si fericit. Pentru ca esti principalul decident in ceea ce priveste viata copilului tau, este important sa stii ce e mai bine pentru el, dar si care sunt limitele acestei cunoasteri si in ce masura argumentul 'stie mama ce e mai bine pentru tine' este unul eficient.

In primii ani de viata, copilul este dependent de tine si de alegerile tale. Treptat, insa, curiozitatea sa se extinde asupra mediului inconjurator si aici devine esentiala atitudinea mamei. In ce fel reactionezi, cum il stimulezi in cunoastere si cum ii explici ceea ce nu poate fi cunoscut direct? Mai direct spus, cata libertate ii oferi copilului in a face inca de mic alegeri: cu ce hainute sa se imbrace, ce jucarii sa aleaga, cu ce copii sa se joace, care sunt activitatile care-i vor dezvolta in mod optim calitatile?

Toate aceste decizii pot fi luate exclusiv de mama, din dorinta acesteia de a controla mediul si de a feri copilul de potentiale pericole (sociale si personale: respingere, esec). Aceasta atitudine se traduce insa in nesiguranta, care va fi transmisa si copilului, in mod tacit. Capcana este ca aceasta tendinta nu dispare odata cu cresterea copilului, ci dimpotriva. “Stiu ce e mai bine pentru copilul meu” devine o obisnuinta de care e greu sa scapi in timp ce copilul tau creste si isi dezvolta propriile dorinte si alegeri.

Riscul este ca notiunea ta despre ce e mai bine pentru el sa se indeparteze de realitatea pe care copilul va incerca sa ti-o transmita. De aceea, e important sa-l asculti si sa ii incurajezi luarea deciziilor, considerandu-l un partener in propria sa educatie.

Robert Epstein, fondatorul Centrului pentru Studii Comportamentale Cambridge, a concluzionat in urma studiilor efectuate ca: unul dintre principalii predictori ai unei bune relatii copil-parinte este capacitatea parintelui de a incuraja independenta si autonomia copilului sau. Mesajul subinteles al sintagmei “stiu eu ce e mai bine pentru tine” este “nu te poti descurca singur”. Oricat de valabil este acest lucru in primii ani de viata, el devine un dezavantaj pentru viitorul adult. Este greu pentru o mama sa se desprinda suficient de copilul sau, astfel incat sa ii incurajeze siguranta in fortele proprii dincolo de sprijinul ei neconditionat, dar este important sa o faca si sa realizeze ca acest lucru le va intari in mod semnificativ relatia, de pe o pozitie mai echilibrata decat cea de putere-slabiciune.

Articol realizat de Laura Constantinescu, psiholog

Foto: Hepta.ro

PUBLISHED ON 01.10.2013

more in Newsroom