Stefan Caltia. Locuri. O expozitie adunata intr-un album
“Cand se aseza o cruce undeva, acel undeva nu era un loc intamplator – era un Loc. Era locul unde caii oboseau, unde omul oprea caruta. Locul din care, umbland de o parte si de alta a acestor dealuri, cuprindeai totul. Aici gaseai, poate, un izvor si era firesc sa te asezi, sa te odihnesti si totodata sa privesti. Aici asezau crucea, aici se opreau toti. Deci chiar atunci cand umblai singur, aici te intalneai cu toti cei dinaintea ta. Si aici iti lasai gandurile”, spune Stefan Caltia. Astfel de Locuri neintamplatoare in viata artistului sunt ilustrate in lucrarile gazduite, pana pe 5 decembrie 2014, de Muzeul de Arta din Timisoara.
Pornind de la acest proiect, editura Curtea Veche a realizat albumul “Stefan Caltia. Locuri”. Acesta aduna 70 de lucrari, dintre care multe neexpuse pana acum publicului larg, ce sunt insotite de cuvintele a sase autori printre care Victor Neumann, directorul Muzeului de Arta din Timisoara si Dan C. Mihailescu.
„Cand Stefan Caltia m-a invitat intaia oara in atelierul sau am fost fascinat de amalgamul de lumini si de umbre al locului in care isi petrecea cea mai mare parte a fiecarei zile; am fost impresionat de ferestrele inalte ale imobilului, mangaiate de frunzele si florile gradinii din fata lui. Descopeream misterul pe care artistul stie sa-l cultive voluntar ori involuntar, admiram arta etnografica impodobind casa – obiectele de ceramica, vechiul pat al casei taranesti, lazile de lemn depozitand documente prafuite ale unor vremuri indepartate, fotografii de familie -, toate asociindu-le universului din care descind picturile maestrului.” – Victor Neumann, directorul Muzeului de Arta din Timisoara
„Himere care vin de niciunde, indreptandu-se catre nicaieri. Levitatii funambulesti cu inscenari de bestiar medieval, incremeniri clovnesti si metamorfoze halucinante, pentru care trecerea, calatoria, plutirea, suspendarea in vid, sticla (cu misterioasele eitaceri vorbitoare), ceata, drumul, norii, luminisul, luntrea, pestele, dealul – figurile evanescentei si ispitele inefabilului, semnele acelui Dincolo ce definesc fiintarea ca mister impartasit – se asociaza piezis cu ambiguitatea carnavalesca si teatralizarea obiectelor.” – Dan C. Mihailescu
Foto si info: Galeria Posibila
