Din una in alta, conversatia a ajuns pana la sfarsitul clasei a 8-a. Mai exact, la primul banchet din viata noastra si la tinutele purtate cu acea ocazie. Vorbeam cu o prietena pe messenger, iar replicile noastre au inceput sa curga in siraguri de cuvinte, incheiate cu emoji-uri zambitoare. Au trecut mai mult de 20 de ani de atunci, dar memoria noastra a pastrat vii anumite detalii. M-am intrebat daca asta e soarta inevitabila a tinutelor de la banchetele de absolvire: sa ne faca sa zambim peste ani de rezultatele exercitiilor noastre de styling, rezolvate cu mai multa sau mai putina stangacie. Dupa povestea mea, as spune ca da, dar cum suna alte povesti? Pentru o imagine mai ampla, am invitat cateva prietene sa-mi impartaseasca amintirile lor despre tinuta de la primul banchet sau de la cel care le inspira mai tare. … Start wearing purple Laura Ionescu, creative freelancer si cofondatoare Dume de mestecat Nu eram foarte entuziasmata de balul de absolvire pentru ca fusese un an greu. In plus, balul se intampla inainte de BAC, ceea ce mi se parea de parca ne fortam norocul. Eu eram printre enervantii aia care credeau ca-l vor pica, dupa care luau nota mare. Am stiut din prima cu ce o sa ma imbrac pentru ca sora-mea imi luase rochia cu trei ani inainte, facand afacer...

Un brad din cuvinte, realizat de Es Devlin

Daca rememorez toate amintirile care au pe fundal bradul de Craciun, observ ca nu sunt singura in niciuna dintre ele. L-am impodobit mereu impreuna sau pentru cineva drag, iar locul lui a fost ales strategic inca de la inceput, astfel incat reuniunile de familie sau de prieteni sa se petreaca in prezenta lui. Asa ca, daca ar fi sa-i rezum povestea la un singur cuvant, as spune “impreuna”.

Acesta este probabil si unul dintre motivele pentru care am rezonat imediat cu bradul de Craciun creat de scenografa Es Devlin pentru Victoria & Albert Museum din Londra. Numit “The Singing Tree”, el poate fi nu doar vazut, ci si ascultat pana pe 6 ianuarie, la intrarea in muzeu.

Es Devlin si “The Singing Tree”

Desi este un brad neconventional, sursa lui de inspiratie a pornit chiar de la radacina unor vechi obiceiuri, pe care Devlin le-a actualizat. Instalatia ei audio-vizuala este construita din bucati dreptunghiulare de placaj, prinse pe sarma, astfel incat sa sugereze silueta pomului de Craciun. Pe suprafata fiecarei piese care pare sa pluteasca in aer, sunt proiectate cu multa precizie cuvinte trimise de vizitatorii muzeului. Bradul este astfel imbodobit impreuna cu comunitatea locului, iar cuvintele venite din partea ei tin locul globurilor si al luminitelor clasice. Tot ele inlocuiesc si versurile colindelor traditionale si sunt transformate, prin intermediul tehnologiei, intr-o colinda cantata de un cor de voci atat umane, cat si sintetizate pe calculator.

Es Devlin este un nume despre care am aflat relativ recent, chiar daca, fara sa stiu, m-am intersectat de-a lungul timpului cu diferite proiecte ce-i poarta semnatura. Ea a creat conceptele scenografice pentru concertele unor artisti ca Beyonce, U2, Adele, Lenny Kravitz sau Lady Gaga, dar si pentru productii de la Royal Opera House si de la Teatrul National din Londra sau pentru ceremonia de inchidere a Olimpiadei de la Londra si ceremonia de deschidere a Olimpiadei de la Rio.

Ideea “The Singing Tree” a fost transformata in realitate prin colaborarea lui Es Devlin cu designerul video Luke Halls, cu Ross Goodwin, care s-a ocupat de tehnologia necesara pentru ca totul sa fie posibil, cu agentia de creatie Sunshine si, nu in ultimul rand, cu echipa Res.Lab, responsabila de partea audio a instalatiei.

Pe parcursul perioadei de sarbatori, vizitatorii muzeului pot contribui in continuare cu cate un cuvant care sa impodobeasca bradul si sa compuna colinda. Daca iti doresti sa fii parte din proiect, poti trimite cuvantul tau si de la distanta pe site-ul muzeului. Eu am facut-o deja. Am ales: speranta (hope).