Umor si activism pe scena de stand-up comedy

Ali Wong, Taylor Tomlinson, Wanda Sykes si Hannah Gadsby m-au influentat sa privesc stand-up comedy-ul cu alti ochi… Nu de putine ori cu ei in lacrimi de ras, dar si cu vulnerabilitate, empatie si speranta pentru o lume mai buna. Interactiunea mea cu stand-up comedy-ul a inceput cu stangul. In urma cu multi ani, sa fie vreo 15, am mers la un show intr-un local din Bucuresti. Nu mai tin minte cine a urcat pe scena, dar stiu ca nu am rezonat cu genul de umor ascultat. Se poate ca experienta mea din acea seara sa nu fi fost reprezentativa pentru peisajul stand-up-ului, doar ca nu am simtit curiozitatea de a afla exact ce si cum. Lucrurile s-au schimbat relativ recent cand am intalnit abordari ce calibreaza umorul din experientele pe care viata ni le aduce in cale, fara a-l forta sa fie si unde nu e. Mai mult decat atat, temele de discutie incluse in show-uri, de la inegalitate de gen, la rasism, homofobie, sanatate mintala, maternitate, relatia cu familia sau relatiile de cuplu, creioneaza – uneori pe alocuri, alteori in intregime - o forma de stand-up comedy activist. Poate ti se intampla si tie, dupa un serial care iti place mult, sa nu mai ai un timp rabdarea necesara pentru a te aventura intr-o noua poveste. In urma cu niste luni bune, ma aflam tocmai intr-o astfel ...

Un brad din cuvinte, realizat de Es Devlin

Daca rememorez toate amintirile care au pe fundal bradul de Craciun, observ ca nu sunt singura in niciuna dintre ele. L-am impodobit mereu impreuna sau pentru cineva drag, iar locul lui a fost ales strategic inca de la inceput, astfel incat reuniunile de familie sau de prieteni sa se petreaca in prezenta lui. Asa ca, daca ar fi sa-i rezum povestea la un singur cuvant, as spune “impreuna”.

Acesta este probabil si unul dintre motivele pentru care am rezonat imediat cu bradul de Craciun creat de scenografa Es Devlin pentru Victoria & Albert Museum din Londra. Numit “The Singing Tree”, el poate fi nu doar vazut, ci si ascultat pana pe 6 ianuarie, la intrarea in muzeu.

Es Devlin si “The Singing Tree”

Desi este un brad neconventional, sursa lui de inspiratie a pornit chiar de la radacina unor vechi obiceiuri, pe care Devlin le-a actualizat. Instalatia ei audio-vizuala este construita din bucati dreptunghiulare de placaj, prinse pe sarma, astfel incat sa sugereze silueta pomului de Craciun. Pe suprafata fiecarei piese care pare sa pluteasca in aer, sunt proiectate cu multa precizie cuvinte trimise de vizitatorii muzeului. Bradul este astfel imbodobit impreuna cu comunitatea locului, iar cuvintele venite din partea ei tin locul globurilor si al luminitelor clasice. Tot ele inlocuiesc si versurile colindelor traditionale si sunt transformate, prin intermediul tehnologiei, intr-o colinda cantata de un cor de voci atat umane, cat si sintetizate pe calculator.

Es Devlin este un nume despre care am aflat relativ recent, chiar daca, fara sa stiu, m-am intersectat de-a lungul timpului cu diferite proiecte ce-i poarta semnatura. Ea a creat conceptele scenografice pentru concertele unor artisti ca Beyonce, U2, Adele, Lenny Kravitz sau Lady Gaga, dar si pentru productii de la Royal Opera House si de la Teatrul National din Londra sau pentru ceremonia de inchidere a Olimpiadei de la Londra si ceremonia de deschidere a Olimpiadei de la Rio.

Ideea “The Singing Tree” a fost transformata in realitate prin colaborarea lui Es Devlin cu designerul video Luke Halls, cu Ross Goodwin, care s-a ocupat de tehnologia necesara pentru ca totul sa fie posibil, cu agentia de creatie Sunshine si, nu in ultimul rand, cu echipa Res.Lab, responsabila de partea audio a instalatiei.

Pe parcursul perioadei de sarbatori, vizitatorii muzeului pot contribui in continuare cu cate un cuvant care sa impodobeasca bradul si sa compuna colinda. Daca iti doresti sa fii parte din proiect, poti trimite cuvantul tau si de la distanta pe site-ul muzeului. Eu am facut-o deja. Am ales: speranta (hope).