HOT TREND

Inspiratie in machiaj pentru primavara-vara...

Ochii conturati cu tus negru si buzele evidentiate cu ruj rosu…

STREET STYLE

Primavara denimului

As numi primavara anotimp al stilului. Temperaturile ei ingradesc cel mai…

INSPIRATIE

Dries Van Noten fara Dries...

Dries Van Noten se retrage de la conducerea casei de moda…

INTERVIU

Magia Zanelor de dupa usa...

Magia Zanelor incepe in fata unei usi fermecate, un loc in…

INSPIRATIE

Premiile Oscar 2024. Momente pe...

Cateva ganduri despre premii si discursuri, tinute de pe covorul rosu…

INSPIRATIE

Pat McGrath. Cand o make-up...

E surprinzator cand numele unui make-up artist rasuna la fel de…

HOT TREND

Cerceii statement

Elementele cu care rezonez pe deplin la evenimentele dedicate modei alcatuiesc…

Inspiratie

Umor si activism pe scena de stand-up comedy

Ali Wong, Taylor Tomlinson, Wanda Sykes si Hannah Gadsby m-au influentat sa privesc stand-up comedy-ul cu alti ochi… Nu de putine ori cu ei in lacrimi de ras, dar si cu vulnerabilitate, empatie si speranta pentru o lume mai buna. Interactiunea mea cu stand-up comedy-ul a inceput cu stangul. In urma cu multi ani, sa fie vreo 15, am mers la un show intr-un local din Bucuresti. Nu mai tin minte cine a urcat pe scena, dar stiu ca nu am rezonat cu genul de umor ascultat. Se poate ca experienta mea din acea seara sa nu fi fost reprezentativa pentru peisajul stand-up-ului, doar ca nu am simtit curiozitatea de a afla exact ce si cum. Lucrurile s-au schimbat relativ recent cand am intalnit abordari ce calibreaza umorul din experientele pe care viata ni le aduce in cale, fara a-l forta sa fie si unde nu e. Mai mult decat atat, temele de discutie incluse in show-uri, de la inegalitate de gen, la rasism, homofobie, sanatate mintala, maternitate, relatia cu familia sau relatiile de cuplu, creioneaza – uneori pe alocuri, alteori in intregime - o forma de stand-up comedy activist. Poate ti se intampla si tie, dupa un serial care iti place mult, sa nu mai ai un timp rabdarea necesara pentru a te aventura intr-o noua poveste. In urma cu niste luni bune, ma aflam tocmai intr-o astfel ...

Inapoi Inainte

Sia. Big Thrills.

O ora de fericire. Asta a insemnat pentru mine concertul Sia, desfasurat, aseara, in Piata Constitutiei din Bucuresti. Am spus de multe ori ca muzica reprezinta una dintre cele mai scurte cai spre o stare de spirit mai buna. Ieri, am adaugat inca o dovada in acest sens. Interpretarea artistei australiene si performance-ul dansatorilor mi-au luat toata oboseala din corp, inca din primele minute de show, si au pus in locul ei multa emotie si bucurie. A fost impresionant.

sia concert piata constitutiei bucuresti_

Sia a cantat aproape tot concertul dintr-un colt al scenei, cu fata acoperita de peruca ei emblematica, jumatate alba, jumatate neagra. Funda supradimensionata de pe cap si tinuta alba i-au augmentat prezenta. Este modul ei de a-si ascunde timiditatea si de a pastra pe cat se poate anonimatul pentru viata ei de zi cu zi.

In decursul unei ore, am ascultat multe dintre piesele puse pe repeat in ultimii ani, mai putine insa decat mi-as fi dorit. Nu au lipsit hiturile de pe cele mai recente albume This Is Acting (2016) si 1000 Forms Of Fear (2014).  Alive, Chandelier, Cheap Thrills, Big Girls Cry, Unstoppable, Elastic Heart si Move Your Body au facut parte din setlist.

Alive a fost cea care a dat startul, cu Sia aflata pentru cateva minute in centrul scenei. Ceea ce am crezut la inceput ca este o fusta compusa din straturi suprapuse de crinolina, am aflat ca era, de fapt, echipa de dansatori asezata in jurul ei. Cand acestia s-au indepartat, am zarit-o, de dupa corpurile lor, pe Stephanie Mincone, cea care o inlocuieste in aceasta perioada pe  Maddie Ziegler. Personajul cheie al videoclipurilor realizate pentru trei dintre piesele de pe penultimul album a facut parte din show prin intermediul unor imagini video proiectate pe ecranele din partile laterale ale scenei. Pe parcursul melodiei Bird Set Free, l-am recunoscut in imagini si pe actorul Paul Dano, iar One Million Bullets a adus-o in prima plan pe Kristen Wiig. Am aflat, astazi, ca proiectiile de pe ecrane au redat, de fapt, inregistrari ce s-au sincronizat perfect cu coregrafia artistilor prezenti pe scena. De la distanta la care m-am aflat, eu nu am remarcat asta. Am simtit, insa, cum imaginile de pe ecrane si  cum dansatorii din fata au acordat muzicii o noua dimensiune si au transformat momentul intr-un performance uluitor. Corpurile artistilor au preluat mesajul versurilor si l-au redat in plan vizual, sporindu-i intensitatea.

La cateva zile dupa concertul Rihannei, am avut ocazia de a reasculta Diamonds. Inclusa, in 2012, pe albumul Unapologetic al Rihannei, aceasta este doar una dintre melodiile compuse de Sia pentru alti artisti celebri. Mi-a placut cum a sunat varianta cu vocea ei. Pe parcursul carierei incepute in anii 90, Sia a colaborat cu o multime de nume celebre, precum: Beyonce, Celine Dior, Kylie Minogue, Jessie J, Britney Spears, Christina Aguilera si Ne-Yo.

Este cunoscut faptul ca, la concerte, Sia nu obisnuieste sa interactioneze cu publicul, altfel decat prin intermediul melodiilor. Chiar si-asa, in momentele dintre piese, am privit spre ea curioasa daca va face o exceptie. Nu a facut. A multumit doar la final, cand a trimis celor prezenti si cateva bezele zgomotoase. Atat. Dar, pana la urma, poate ca nici nu era necesar ceva in plus. Muzica ei spune atat de multe.

Foto: arhiva personala

PUBLISHED ON 18.08.2016

more in Mood Board