ARTA & DESIGN

Reinterpretari efemere ale clasicelor chioscuri...

Chioscurile de ziare reprezentau odata un prim popas al diminetilor din…

HOT TREND

Inspiratie in machiaj pentru primavara-vara...

Ochii conturati cu tus negru si buzele evidentiate cu ruj rosu…

STREET STYLE

Primavara denimului

As numi primavara anotimp al stilului. Temperaturile ei ingradesc cel mai…

INSPIRATIE

Dries Van Noten fara Dries...

Dries Van Noten se retrage de la conducerea casei de moda…

INTERVIU

Magia Zanelor de dupa usa...

Magia Zanelor incepe in fata unei usi fermecate, un loc in…

INSPIRATIE

Premiile Oscar 2024. Momente pe...

Cateva ganduri despre premii si discursuri, tinute de pe covorul rosu…

INSPIRATIE

Pat McGrath. Cand o make-up...

E surprinzator cand numele unui make-up artist rasuna la fel de…

Inspiratie

Umor si activism pe scena de stand-up comedy

Ali Wong, Taylor Tomlinson, Wanda Sykes si Hannah Gadsby m-au influentat sa privesc stand-up comedy-ul cu alti ochi… Nu de putine ori cu ei in lacrimi de ras, dar si cu vulnerabilitate, empatie si speranta pentru o lume mai buna. Interactiunea mea cu stand-up comedy-ul a inceput cu stangul. In urma cu multi ani, sa fie vreo 15, am mers la un show intr-un local din Bucuresti. Nu mai tin minte cine a urcat pe scena, dar stiu ca nu am rezonat cu genul de umor ascultat. Se poate ca experienta mea din acea seara sa nu fi fost reprezentativa pentru peisajul stand-up-ului, doar ca nu am simtit curiozitatea de a afla exact ce si cum. Lucrurile s-au schimbat relativ recent cand am intalnit abordari ce calibreaza umorul din experientele pe care viata ni le aduce in cale, fara a-l forta sa fie si unde nu e. Mai mult decat atat, temele de discutie incluse in show-uri, de la inegalitate de gen, la rasism, homofobie, sanatate mintala, maternitate, relatia cu familia sau relatiile de cuplu, creioneaza – uneori pe alocuri, alteori in intregime - o forma de stand-up comedy activist. Poate ti se intampla si tie, dupa un serial care iti place mult, sa nu mai ai un timp rabdarea necesara pentru a te aventura intr-o noua poveste. In urma cu niste luni bune, ma aflam tocmai intr-o astfel ...

Inapoi Inainte
Recenzie: Depeche Mode @ Arena Nationala

Recenzie: Depeche Mode @ Arena Nationala

'Welcome to My World' au fost primele cuvinte rostite, aseara, de Dave Gahan pe ritmurile piesei cu acelasi nume. Cu putin inainte de ora 21:00, cei aproximativ 45 000 de fani de pe Arena Nationala din Bucuresti au urat, cu mainile ridicate in aer, bun venit trupei Depeche Mode. Au urmat doua ore in care momentul pe care il credeai apogeul concertului era egalat sau depasit de atmosfera cantecului urmator. Piese de pe cel mai recent album, 'Delta Machine', au fost alternate cu hituri celebre, intr-o ordine gandita ca o poveste. Alegerea de inceput nu a fost intamplatoare, la fel cum momentul potrivit pentru piesa 'Goodbye' a avut loc chiar inainte de bis. Cand au revenit pe scena, 'Just Can't Get Enough' s-a numarat printre piesele de final, iar 'Never Let Me Down' a pus punct unei seri cu adevarat impresionante.

Am ascultat Depeche Mode, pentru prima oara, in copilarie, pe una dintre casetele cu compilatii, indragite de sora mea mai mare. Aveam sa-i descopar cu adevarat cativa ani mai tarziu. Astazi, trupa Depeche Mode continua sa fie descoperita si redescoperita de un public cu varste diferite. La concertul de aseara, au participat oameni care i-au ascultat pentru prima oara in urma cu cateva decenii, precum si tineri care i-au descoperit acum cativa ani.

In deschidere, publicul a facut cunostinta cu cei de la F.O.X, trupa ce insoseste Depeche Mode in turneu, in cateva tari europene. Infiintata la inceputul acestui an, F.O.X  s-a facut repede remarcata pe scena muzicala din Marea Britanie, cu soundul lor electro.

Apoi, au pasit pe scena Martin Gore, Andy Fletcher si Dave Gahan – solistul a purtat un sacou si o vesta in dungi, fara camasa, tinuta devenita deja o marca a sa. Cea de-a treia piesa „Walking in my shoes” a parut momentul in care publicul a pasit cu totul in lumea lor muzicala. Au urmat „Precious”, „Black Celebration”, iar „Policy of Truth” a ridicat si partea de public din tribuna, ramasa pana atunci pe scaune. Dave a dansat cu miscari lascive, uneori haioase, ce ii sporesc farmecul si au devenit si ele o marca a solistului. De altfel, intr-un interviu de pe huffingtonpost.com, artisul a afirmat ca se simte foarte confortabil pe scena. „Am spus intotdeauna ca sunt un stripper platit prea mult”, a adaugat el.

Dupa „Barrel of a Gun”, a venit randul lui Martin Gore sa interpreteze partea vocala a pieselor „Higher Love” si „When the Body Speaks”. Ritmurile lente ne-au oferit si noua ocazia sa ne adunam fortele pentru ceea ce avea sa urmeze.  Dave Gahan a revenit pe scena pe piesa Heaven, purtand de aceasta data o alta vesta. „Soothe My Soul”, „Pain That I’m Used To” si „A Question of Time” au electrizat publicul care a dansat si a cantat cu mainile in aer.

A venit si randul mult asteptatelor „Enjoy the Silence” si „Personal Jesus” care au creat o atmosfera uluitoare, transformandu-se intr-un exemplu relevant despre energia pe care muzica preferata o poate oferi oamenilor.

Dupa piesa „Good Bye”, membrii Depeche Mode au revenit pentru inca o portie generoasa de energie cu „Home”, „Halo”,  „Just Can’t Get Enough”, „I Feel You” si „Never Let Me Down”. Pe ritmurile ultimei piese, Dave a sincronizat miscarile de brate ale publicului. Pentru mine, acesta a reprezentat unul dintre momentele in care faptul ca am avut loc in tribuna a devenit un avantaj. De pe gazon, nu as fi surprins efectul lui impresionant.

Pentru mai multe imagini de la eveniment, intra pe pagina de facebook Emagic!

Foto: Alex ‘wu’ Barbulescu, Eduard Breaban Photography, Alex Chelba Photography via Emagic

PUBLISHED ON 16.05.2013

more in Newsroom