De la clasicul Nu te supara, frate!, la papusile Aradeanca, fel de fel de trenulete sau masinute si pana la globuri pamantesti, socotitoare, penare chinezesti, asemanatoare cu cel pe care l-am avut si eu la inceput de scoala, in urma cu mai bine de trei decenii… Am gasit, la Muzeul Jucariilor, tot felul de obiecte care au facut parte din copilaria mea sau din lista dorintelor ramase neimplinite. Insa, niciunele nu au trezit mai multa nostalgie decat oracolele si caietele de amintiri. Expozitia e gazduita de Muzeul National de Istorie a Romaniei.

M-am uitat cu atentie peste elementele desenate si am trecut repede cu privirea peste texte. Mi s-a parut indiscret sa le citesc, chiar daca erau expuse publicului. Totusi, nu am reusit sa ignor intrebarea scrisa cu litere mari de tipar, pe una dintre pagini: “CE DORITI SA VA FACETI?”. Si m-am gandit cum arata oare vietile celor care au raspuns atunci.

Cu aceasta ocazie, mi-am amintit si de paginile scrise cu stangacie si ganduri inspirationale, cu inimi decupate cu grija si colturi indoite pentru a tine ascuns cate un mesaj. A fost o perioada, candva prin generala, in care sa completam astfel de caiete era parte din rutina copiilor, cred ca si la bloc, si la scoala.

Din pacate, cu exceptia celui de la sfarsitul liceului, nu am pastrat caietele si oracolele copilariei si nu stiu nici ce s-a intamplat cu cele ale prietenelor, la care am contribuit si eu. Singurele imagini sunt pastrate in memorie, cateva franturi de amintiri.

Fotografii: arhiva personala / Design realizat cu Canva