Puzzle-urile se afla in topul cadourilor mele din ultima perioada, oferite si primite deopotriva. Cele clasice ma conecteaza instant la momente dragi din copilarie, iar asta le garanteaza un loc special pe viata. Printre cele din amintirile recente, unele au primit inca o dimensiune, chiar si lumini led, si au devenit fragmente in miniatura din lumea inconjuratoare. Doua imagini compuse din sute de piese din carton stau si azi agatate de un perete in apartamentul in care am crescut. Au fost munca in echipa daca punem la socoteala sprijinul moral oferit. Altfel, contributia mea n-a fost una semnificativa - eram prea mica si nerabdatoare, dar mi s-a intiparit in minte perioada in care au fost facute si bucuria starnita de lungile cautari incheiate cu cate o reusita. De curand, am construit un puzzle 3D, primit cadou de ziua mea. O sera cu o atmosfera calda, la care visez, de mult timp, in viata reala si pe care o am, deocamdata, la o dimensiune care sa-i permita sa stea printre cartile din biblioteca. Mi-a luat cateva ore bune sa asez fiecare piesa la locul ei, intr-o ordine urmata cu atentie si rabdare. Pe masura ce dadeam paginile manualului de instructiuni, sera mea capata o forma din ce in ce mai clara. O scara serpuita, un dulapior, o ladita cu flori, o carte, dou...

Portret/Atelier: Ioana si Dumitru Mischiu, expozitie la MTR

Seria Portret/Atelier dedicata mesterilor batrani si centrelor mestesugaresti inca active continua cu povestea Ioanei si a lui Dumitru Mischiu din Horezu, sat Olari. Compusa din piese de ceramica, bucati de interviu redate in graiul oltenesc, fotografii vechi, pagini de ziar cu diferite articole, unelte, simboluri traditionale si amintiri, expozitia reda intr-o maniera impresionanta formele in care ceramica a modelat viata celor doi mesteri. Daca iti doresti sa descoperi universul lor creativ, o poti face pana pe 8 mai 2014, la Sala Foaier a Muzeului National al Taranului Roman. Intrarea este libera.

„Eu ma suiam da copil pa roată, mereu, cum ar fi ca la patru-cinci ani, nu puteam s-ajung la ea. Invarteam roata-ntai, si pa orma puneam mainile-acolo, pa pamant, sa fac. Cand sa fac si io mai bine, atunci incepea roata sa mai stea. Iar ma dam jos, iar invarteam. Cand esti mic nu poti s-ajungi acolo, la roata. Io de mica am umblat cu pamant, ca daca am fost cu pamantu’ in casa si taticu’ a lucrat si el, noi eram mereu pa roată, ziceam ca sa facem si noi oal, o cana, ce-o iesi, acolo. Mie chiar mi-e drag, ca daca nu lucrez o zi, io sunt bolnava. Nu stiu, mi-a intrat in sange meseria asta. Bine c-ati venit acuma, ca daca veneati in vara poate mai rau imi tremura mana. Din ce trece timpu’, din ce imi tremura mana, nu stiu ce naiba.” Aceasta este una dintre amintirile Ioanei Mischiu, redate pe peretii salii de expozitie.

Inceputa in anii 60, povestea Ioanei si a lui Dumitru Mischiu duce mai departe prin olarit povestile stramosilor lor, imbogatite cu elemente noi, dictate de talentul fiecaruia.

„Construita pe structura unui eseu vizual, expozitia Portret / Atelier. Ioana si Dumitru Mischiu dezvaluie, ca si in exercitiile trecute, o anume stratigrafie care concentreaza o serie de priviri compuse pentru a oferi vizitatorilor mai multe niveluri de lectura ale temei: arhivarea traditiei prezenta in relatia colectiei de muzeu cu obiectul patrimonializat, istoria mestesugului, mitologiile personale care dau autenticitate si individualitate profilului de mester, observarea unei tipologii specifice ceramicii de Horezu, schitarea contextului actual al acestui vechi centru de ceramica romanesc, ritmate din unghiurile de vedere ale documentarii vizuale si etnografice.” – conform MTR.