AMINTIRI

Orasul ca scena pentru arta

Cand orasul devine scena pentru arta, atmosfera obisnuita a strazilor si…

CATWALK

#LoveBringsLove

45 de case de moda si designerii lor au adus un…

EDITOR'S CHOICE

Inele ca mici sculpturi purtabile

Care este piesa ta de bijuterie preferata? E o intrebare pe…

INSPIRATIE

Tres Chic

Cand m-am uitat peste tinutele participantelor la Saptamana Modei de la…

WE LIKE

Videoclipuri cu coregrafii care te...

Pot sa ma inveselesc sau, dimpotriva, sa ma balacesc in butoiul…

INSPIRATIE

Filme si tinute de vazut....

Pentru mine, din ipostaza de redactor la Petocuri.ro, marile festivaluri de…

RED CARPET

Met Gala 2021. Cod vestimentar:...

Dupa o pauza de un an, Met Gala a revenit ieri…

Hot Trend

Cum mai arata relatia noastra cu machiajul

Distantarea sociala a provocat, vrand-nevrand, si o distantare intre noi si lumea machiajului. Multe activitati pentru care ne aranjam in functie de stilul nostru inainte de a iesi din casa au disparut o perioada buna, iar, cand situatia a revenit cat de cat la ritmul pe care il aveam inainte de pandemie, unele dintre noi am reluat relatia obisnuita pe care o aveam cu machiajul, altele, cum e si cazul meu, nu chiar. Stii exercitiile alea in care iti imaginezi ce ai alege daca ar trebui sa pastrezi trei obiecte din viata ta, fie ca mergi pe o insula pustie, fie ca nu. Ei bine, daca m-ar fi intrebat cineva asta in legatura cu trusa mea de machiaj (destul de minimalista de altfel), pana in luna martie a anului trecut, as fi raspuns ca pot renunta la orice altceva, atata timp cat nu e vorba despre anticearcan, eyeliner si mascara. Consideram ca m-as putea descurca bine-mersi cu aceste trei produse. Eyelinerul era o emblema a machiajului meu. Ani de zile, am trasat atatea linii alungite pe pleoapele superioare, incat am ajuns sa am impresia ca le-as putea face si fara ajutorul oglinzii. Cand m-am trezit, la un moment dat, in situatia de a incerca asta, a devenit cat se poate de clar ca nu, nu pot de fapt. Dupa luna martie a anului trecut, am descoperit ca, totusi, pot si fara ey...

Inapoi Inainte
Pledoarie pentru imperfectiune

Pledoarie pentru imperfectiune

Exista in fiecare dintre noi un joc, un dans sau o lupta - depinde cum iti place sa-i spui - intre lumina si umbra. Filmele au dezvoltat imaginea ingerului bun de pe umarul drept si cea a fratelui sau decazut, pe cel stang, care iti influenteaza actiunile si reactiile in functie de cum apleci urechea. Acum ca ai deja o impresie vizuala asupra situatiei las metaforele cu ingerasi deoparte si intru direct in problema.

Cu cata bucurie si eleganta se intampla sa apreciezi parerile pozitive ale celorlalti in ceea ce te priveste! Un feedback pozitiv intotdeauna te insenineaza si aduce cu el simpatia fata de persoana care ti-l ofera. In schimb, daca cineva iti scoate in evidenta partile mai putin cizelate, asperitatile si defectele, reactia ta nu e deloc placuta. Iti lasa un gust amar, nu vrei sa stii despre tine ca esti astfel si respingi cu inima mahnita si mesajul si persoana care ti-l ofera.

Personal, nu de putine ori m-am observat intr-un dialog interior in care sustineam cu inversunare ca remarca usturatoare pe care cel apropiat mi-a adresat-o este nedreapta si deloc pertinenta. “Eu nu sunt asa, nu ma cunoaste deloc, ba mai mult, are ceva cu mine!”

De ceva timp am invatat un lucru important … Sa primesc impresia celuilalt ca pe un dar si nu doar impresia pozitiva si gratificanta, ci mai ales pe cea negativa. Insa, pentru a primi acest dar, trebuie sa imi asum si sa accept si ceea ce este catalogat ca fiind defect. Sa accept ca uneori pot fi si egoista si plictisitoare si aroganta.
Lumea in care traim si persoanele cu care ne intalnim sunt ca niste oglinzi in care aspecte ale personalitatii noastre se reflecta.

Un fenomen fascinant din mintea noastra
Proiectam (adica transferam involuntar) asupra altor oameni tot ceea ce nu ne asumam in ceea ce ne priveste. Ceilalti oameni ne pot oglindi emotiile si sentimentele ascunse. Daca eu sunt insultata de aroganta ta, asta se intampla pentru ca eu nu-mi accept propria aroganta. Daca mi-as accepta aroganta, nu m-ar mai deranja aroganta altcuiva. O voi observa, insa nu ma va afecta.

Calitatile umbrei
Inteleptul¬† Jung (despre care este si filmul A Dangerous Method ) a denumit partea inferioara din noi, ceea ce ne rusineaza si vrem sa ascundem “umbra”. Fiecare persoana are o parte de umbra. El ne-a invatat ca toate partile “negative” din noi insine au de fapt daruri ascunse. Spre exemplu, “laudarosenia” nu este altceva decat increderea in sine mult prea amplificata… De indata ce vei fi in stare sa vezi valoarea pozitiva a aspectelor din tine insati vei fi in stare sa lasi garda jos si sa le permiti acestora sa existe si in felul acesta sa traiesti mai liber, mai relaxata pentru ca esti impacata cu tine.

A fi mai putin critica si a incerca sa-ti intelegi propriile slabiciuni poate fi o adevarata usurare.  Luand inapoi prin acceptare tot ceea ce detesti la tine insati, deschizi inauntrul tau o lume noua.

“Ce preferi sa fii, intreg sau bun?” a intrebat Jung.
Cei mai multi dintre noi am fost educati sa credem ca oamenii au calitati si defecte. Pentru a fi acceptati, noi trebuie sa scapam de defecte sau, cel putin, sa le ascundem. Exista oare cu adevarat in noi parti bune si parti rele? Sau nu cumva toate partile sunt necesare? Cum putem sti ce este bun in lipsa a ceva rau? Cum putem cunoaste iubirea in lipsa urii, cum putem cunoaste curajul fara sa cunoastem frica?

Text realizat de Iulia Rusea, psiholog
Foto: Hepta: ro


 

PUBLISHED ON 16.01.2012

more in Newsroom