HOT TREND

Imbracamintea matlasata. Cat de cool...

Imbracamintea matlasata este nelipsita de pe scena tendintelor pentru sezonul rece,…

AMINTIRI

Orasul ca scena pentru arta

Cand orasul devine scena pentru arta, atmosfera obisnuita a strazilor si…

CATWALK

#LoveBringsLove

45 de case de moda si designerii lor au adus un…

EDITOR'S CHOICE

Inele ca mici sculpturi purtabile

Care este piesa ta de bijuterie preferata? E o intrebare pe…

INSPIRATIE

Tres Chic

Cand m-am uitat peste tinutele participantelor la Saptamana Modei de la…

WE LIKE

Videoclipuri cu coregrafii care te...

Pot sa ma inveselesc sau, dimpotriva, sa ma balacesc in butoiul…

INSPIRATIE

Filme si tinute de vazut....

Pentru mine, din ipostaza de redactor la Petocuri.ro, marile festivaluri de…

Hot Trend

Cum mai arata relatia noastra cu machiajul

Distantarea sociala a provocat, vrand-nevrand, si o distantare intre noi si lumea machiajului. Multe activitati pentru care ne aranjam in functie de stilul nostru inainte de a iesi din casa au disparut o perioada buna, iar, cand situatia a revenit cat de cat la ritmul pe care il aveam inainte de pandemie, unele dintre noi am reluat relatia obisnuita pe care o aveam cu machiajul, altele, cum e si cazul meu, nu chiar. Stii exercitiile alea in care iti imaginezi ce ai alege daca ar trebui sa pastrezi trei obiecte din viata ta, fie ca mergi pe o insula pustie, fie ca nu. Ei bine, daca m-ar fi intrebat cineva asta in legatura cu trusa mea de machiaj (destul de minimalista de altfel), pana in luna martie a anului trecut, as fi raspuns ca pot renunta la orice altceva, atata timp cat nu e vorba despre anticearcan, eyeliner si mascara. Consideram ca m-as putea descurca bine-mersi cu aceste trei produse. Eyelinerul era o emblema a machiajului meu. Ani de zile, am trasat atatea linii alungite pe pleoapele superioare, incat am ajuns sa am impresia ca le-as putea face si fara ajutorul oglinzii. Cand m-am trezit, la un moment dat, in situatia de a incerca asta, a devenit cat se poate de clar ca nu, nu pot de fapt. Dupa luna martie a anului trecut, am descoperit ca, totusi, pot si fara ey...

Inapoi Inainte
Interviu: Kim Thuy si Pascal Janovjak. “Pentru tine”

Interviu: Kim Thuy si Pascal Janovjak. “Pentru tine”

'Uneori e nevoie de o pisica, de ceva aparut pe nepregatire, care sa dea buzna pur si simplu', ii scrie Pascal lui Kim in unul dintre mesajele online ce compun cartea 'Pentru tine'. Alteori, este nevoie de o libelula care zboara nestingherita in spatiul ermetic al unei cladiri din sticla, incurajand imaginatia sa-si depaseasca limitele. Scriitorii Kim Thuy si Pascal Janovjak s-au intalnit la Monaco, in cadrul unei gale literare, desfasurate in 2010. Au petrecut cateva ore impreuna si au continuat conversatia online, la mii de kilometri distanta. Fara ca niciunul sa fi citit cartile celuilalt, au inceput sa scrie una impreuna.

Ea in Montreal, el in Ramallah… Emailurile au devenit singura modalitate prin care cei doi autori au pastrat legatura. Din ce moment au stiut ca mesajele lor vor deveni o carte, ne-au povestit chiar ei intr-un interviu in care amintirile au reconstruit intamplari din trecut, iar zambetele si emotiile s-au strecurat printre cuvinte.

In ciuda distantei, corespondenta lor a inceput cu o invitatie la un mic dejun la restaurantul Amada din Philadelphia, preferatul lui Kim. Prin intermediul imaginatiei, intalnirea a fost posibila. Cand au ajuns la al zecelea lor mesaj, au stiut amandoi ca vor colabora pentru a realiza o carte. Nu ne scriam despre situatii reale din viata, ci am construit o poveste. Dupa zece astfel de mesaje, Kim mi-a spus ca vrea sa-mi propuna ceva. Mi-a dat un indiciu si m-a intrebat daca ghicesc despre ce e vorba. I-am raspuns ca da”, isi aminteste Pascal Janovjak.

De atunci, au inceput sa scrie “Pentru tine” (A toi), un roman epistolar care cuprinde corespondenta lor online din perioada 3 octombrie si 26 decembrie, a unui an nespecificat. Amintiri dragi, temeri, ganduri despre viata sunt expuse cititorilor fara confortul pe care il ofera atribuirea lor unor personaje fictive.  “De obicei, cred ca este destul de dificil sa te expui astfel. Insa, cazul nostru a fost unul exceptional. Ea era in spatele monitorului, iar situatia era asemanatoare unei confesiuni religioase in timpul careia nu poti vedea preotul. Chiar daca am stiut de la inceput ca scriem pentru cititori, la un moment dat am uitat asta si am scris, pur si simplu, impreuna”, povesteste Pascal.

Pentru un scriitor, cititorii sunt personaje importante, dar necunoscute, fara un chip anume. “Pentru tine” i-a oferit lui Kim o noua perspectiva: “Singurul meu cititor in acel moment era Pascal, iar faptul ca el trebuia sa-mi raspunda l-a transformat intr-un cititor foarte important. De obicei, atunci cand scrii nu stii cine sunt cititorii. De data aceasta insa, aveam un cititor pe care il stiam si am vrut sa fac lucrurile interesante pentru el. Nu am incercat sa-l multumesc, dar mi-am dorit sa mentin conversatia la acelasi nivel. Imi plac textele lui Pascal foarte mult si mi-am propus sa fiu la fel de buna pentru a-l determina sa-mi raspunda de fiecare data. Era asemeni unui joc in timpul caruia unul dintre noi putea sa-si piarda interesul. Nu am crezut ca o sa reusim. De altfel, ni se intampla deseori sa corespondam cu prietenii nostri, iar la un moment sa renuntam si nu ne mai spunem nimic. Noi am fost norocosi, am ajuns impreuna la final.”

Tehnologia online este catalogata deseori drept un mediu impersonal de comunicare. Cuvinte precum superficialitatea sau incertitudinea ii sunt atribuite atunci cand vine vorba despre dezavantajele pe care le aduce in viata noastra, comparand-o cu comunicarea fata in fata. Fara tehnologie insa, povestea “Pentru tine” nu ar fi existat, cel putin nu in forma in care o cunoastem astazi. “Pentru noi, tehnologia a avut un rol esential. Pascal era in Ramallah, iar eu nu puteam nici macar sa-i trimit o carte. E incredibil ca desi nu ne puteam trimite carti, am putut sa scriem una impreuna. Iar aici tehnologia a jucat un rol important. Nu stiu daca internetul este impersonal. Stiu doar ca pastrand legatura prin mesaje online, Pascal nu exista cu adevarat pentru mine. Era doar pe un monitor. Cred ca poti sa fii intim, dar persoana ramane una fictiva. Cel putin pentru mine, asa a fost,” este de parere Kim Thuy. “Da. Absolut. Am inventat personajul care se afla de partea cealalta a monitorului. Tehnologia ne-a permis sa corespondam foarte repede, fara sa fie nevoie sa ne trimitem scrisori si sa asteptam saptamani pentru a le primi. Internetul ne-a permis sa exploram intensitatea unei conversatii fata in fata intr-o forma scrisa, elaborata, care sa ne permita sa o publicam. A fost mai bine decat in cazul unei conversatii fata in fata pe care nu o poti inregistra si, apoi, publica pur si simplu. Apoi, scrisoriile primite cu cateva saptamani mai tarziu sunt prea elaborate si devin artificiale. Internetul ne-a permis sa ne pozitionam undeva la mijloc. Pe de alta parte, nici nu stiu daca situatia schimba lucrurile chiar asa de mult pentru ca, pana la urma, este vorba de cuvinte. Poti face orice cu internetul, poti fi superficial, complet impersonal sau poti sa pui Shakespeare online si el ramane tot Shakespeare, fara sa-i altereze valoarea,” completeaza Pascal Janovjak.

Titlul cartii are si el o poveste… sau poate chiar mai multe. Cert este ca nu a fost alegerea autorilor, ci a editorului. Kim ne-a martusit ca: “Noi ne-am gandit la un alt nume. Pentru/ De la, in franceza A/ De, pentru Kim de la Pascal. Sonoritatea lui seamana si cu A deux (In doi). Insa lumea a spus ca titlul este greu de pronuntat si nu este sufficient de natural.” Pascal si-a amintit inca o varianta de titlu la care s-au gandit: The Lady Bird and The Dragon Fly, iar Kim ne-a dezvaluit intamplarea ce a inspirat acest nume: “Eram la un hotel foarte modern din Monaco, cu un design curat si contemporan. Si dintr-o data in acest spatiu inchis, din sticla, a aparut pe neasteptate o libelula. A fost foarte surprinzator sa vedem o astfel de creatura intr-un mediu atat de steril. A fost un moment magic.” Au cautat si un cuvant intr-o limba straina care sa aiba o sonoritate aparte, dar au sfarsit  adoptand propunerea editorului cu care s-au obisnuit in timp.

Provocarile sunt parte din viata, iar cariera este rareori lipsita de ele. Kim este unul dintre acei oameni in prezenta carora ziua capata nuante vesele, iar provocarile – atunci cand exista- sunt transformate in simple experiente. Nu e de mirare ca raspunsul ei la intrebarea despre cele mai mari provocari din cariera a avut un raspuns simplu: “Sunt o fata norocoasa. Nu am avut obstacole, asa ca nu stiu sa vorbesc despre provocari.”

Pentru Pascal, promovarea cartii a reprezentat o provocare. Desi este o etapa fireasca a unei carti, el considera experienta de a alerga dintr-un loc in altul, de a interactiona cu o multime de oameni, de a lua parte la cele mai diverse conversatii, ca fiind una diametral opusa celei pe care i-o ofera scrisul, in special in relatie cu intimitatea si profunzimea pe care le implica. Turneul de lansare a cartii a inceput in Quebec, in cadrul unui eveniment cu sute de invitati. Acestia o cunosteau deja pe Kim Thuy prin intermediul “Ru”, primul roman ce-i poarta semnatura, dar nu-l cunoasteau pe Pascal Janovjak. “La evenimentul de lansare, au fost 300 de oameni care ma stiau pe mine, dar nu-l cunoasteau inca pe Pascal. Asa ca lui i-a fost greu sa cunoasca intr-o zi sute de oameni pe care eu ii stiam deja. Insa cand am ajuns in Serbia – inainte de a veni in Romania, lumea deja citise cartea, iar lansarea s-a transformat intr-o conversatie. Ne-am impartasit amintirile pentru ca avem un trecut asemanator in ceea priveste comunismul. Acelasi lucru s-a intamplat si azi dimineata cand am avut un interviu de o ora la radio. A fost o experienta emotionanta care ne-a intors in timp, in urma cu doi ani. A fost ca si cum ne-am indragostit inca o data de aceasta carte,” povesteste autoarea.

Kim Thuy a locuit in Vietnam pana la varsta de 10 ani cand a fugit in Quebec impreuna cu familia. Mama lui Pascal Janovjak este frantuzoaica, tatal, slovac, iar el s-a nascut la Basel. Iordania, Liban, Bangladesh, Palestina si Ramallah sunt locurile in care a autorul a trait inainte de a se stabili la Roma.  Ambii scriitori traiesc in tari diferite decat cele in care s-au nascut, astfel incat am fost curioasa sa aflu cum definesc ei “acasa”.  “Pentru mine, acasa este acolo unde sunt si copiii mei. Nu conteaza orasul, tara sau casa in sine. Ei insemna acasa, iar fara ei acasa nici nu ar exista,” spune ea.  “Pentru mine, acasa este locul fizic in care traiesc, locul in care sunt persoanele pe care le iubesc,” e de parere el. Pascal Janovjak a studiat Literatura Comparata si Istoria Artei la Strasbourg. A lucrat la Centrul Cultural Francez in Amman si a predat literatura franceza la o universitate din Liban. A fost director la Alliance Francaise of Dhaka din Bangladesh in cadrul French Ministry of Foreign Affairs, iar in Ramallah a lucrat ca profesor si traducator. Scrisul a fost parte din cariera lui in toti acesti ani, el publicand un volum de texte scurte intitulat “Coleopteres” si romanul “L’invisible”, o reinterpretare a cartii lui Wells, “Omul invizibil”. “Scriu din copilarie si voi continua sa o fac pentru totdeauna. In acest moment insa nu stiu sub ce forma, daca vor fi romane sau poeme sau altceva.”

Kim Thuy a absolvit facultatile de Drept si Lingvistica si traduceri la Universitatea din Montreal. A lucrat de la casierita, in timpul studiilor, pana la traducator, interpret si avocat, dupa incheierea acestora. In urma cu trei ani, a pasit in universul literar. Prima sa carte a fost recompensata cu Marele Premiu RTL-Lire in 2010, cu  Premiul literar al Guvernatorului General 2010, categoria romane si nuvele in Canada, cu  Marele premiu al Salonului de carte de la Montreal 2010 si Premiul Mondello pentru multiculturalitate 2011 in Italia. Privind cariera lui Kim Thuy, am putea spune ca este una imprevizibila. “Am schimbat cariera de atatea ori! Nu a fost niciodata un lucru planificat, dar s-a intamplat la fiecare 5 ani, incat sunt putin speriata.  Sunt in al treilea an acum, asa ca as mai avea inca doi ani. (rade) Acum scriu cea de-a treia carte pe care o voi termina in aproximativ o luna. Sper ca experienta de scriitoare sa dureze mai mult decat 5 ani (…) E destul de greu sa ghicesti ce te asteapta in viitor. Daca m-ai fi cunoscut in urma cu trei ani si mi-ai fi spus: <Kim, tu o sa devii o scriitoare!>, nu te-as fi crezut. Cel mai probabil as fi spus ca ti-ai pierdut mintile! Si totusi s-a intamplat. Acelasi lucru este valabil si pentru proiectul nostru. Daca mi-ar fi spus cineva ca voi merge in Monaco unde voi intalni pe cineva si vom scrie o carte impreuna, as fi spus ca acea persoana are o imaginatie bogata. Insa lucruri neasteptate se intampla. Viata este un mister!”

Cartea “Pentru tine” a fost lansata de Editura Spandugino, pe 24 noiembrie, in cadrul targului Gaudeamus.

Foto: Editura Spadugino. Realizata in cadrul evenimentului Porc cu Piper de la Libraria Bastilia.

PUBLISHED ON 28.11.2012

more in Newsroom