In viata de zi cu zi, Constantin Nimigean e aproape graphic designer, imi spune el. E paginator, insa hobby-ul sau cel mai de pret este site-ul de fotografie www.oitzarisme.ro, pe care il "pastoreste" de vreo cinci ani. In acest timp a strans multi oameni aproape si si-a facut multi prieteni. S-a apucat de blog pentru ca era satul de agresiunea powerpoint-urilor si a imaginilor care circulau pe net si si-a pus in cap sa faca putina ordine si curatenie.

Asa ca si-a facut un site cu fotografiile care ii placeau, initial pentru el si prieteni, apoi pentru cunoscutii de pe forumurile pe care haladuia (pentru ca in absenta Facebook, prieteniile virtuale se legau pe forumuri in urma cu ceva vreme). L-a gadilat, desigur, ca pe orice posesor de foto blog, ideea de a deveni autorul viitoarelor imagini de pe oitzarisme, insa placerea de a promova alti fotografi a castigat pariul. Apoi, a venit randul celuilalt proiect cu care Constantin se mandreste. LOVE ISSUE este, in primul rand, o revista online de fotografie contemporana si, mai apoi, un clasor de povesti si proiecte care se tes in jurul unei teme generoase si adesea universale.

Ce inseamna Love Issue? Cum te-ai apucat de revista?

Se implineau patru ani de blog si mi-am dat seama ca mai aveam nevoie de ceva care sa ma stimuleze. Eram extaziat de ideea de a avea o revista. Aveam in cap modelul ideal – mai curata, fara publicitate, fara deranjamente vizuale. Asa ca n-am stat prea mult pe ganduri si mi-am lansat propria revista. Trebuia sa gasesc un titlu puternic, cu mult feeling. Aveam nevoie de un produs compact care sa adune laolalta toate lucrurile faine pe care le gaseam pe net si care sa poata fi share-uit mai departe. Imagini si povesti care merita descoperite. I-am spus LOVE ISSUE pentru ca nu stiu ce e mai puternic decat Love pe lumea asta. Initial vroiam sa scot fiecare numar cu un nume personalizat. Dar prietena mea mi-a propus sa il las asa, “ca dragostea e in toate.” Apoi, ne-am certat chiar inainte sa apara revista si toata lumea credea ca ne-am despartit pe Facebook. “Deci asta-i LOVE ISSUE!“, au spus cu totii. Apoi ne-am impacat, evident, dupa trei ore, si asa a aparut LOVE ISSUE, dintr-un mic “love issue” domestic.

Care e relatia cu artistii pe care ii incluzi in revista? Cum faci selectia pentru un anumit numar, pentru o tema, cum ii descoperi?

Tema o aleg in functie de ce descopar pe internet in momentul in care imi caut subiectul. De exemplu, al doilea numar a avut tema familiei pentru ca am descoperit doua proiecte ale unei fotografe pe nume Aline Smithson, unul despre copiii si unul despre mama ei. Mi s-a parut extraordinar si am decis sa dea tema numarului. Asa mi-am amintit si de alte proiecte pe care le descoperisem de-a lungul timpului, foarte interesante. Mi-am dorit initial sa fac un rezumat vizual al proiectelor pe care le promovasem deja pe oitzarisme.

Ai vorbit despre familie, izolare, distanta, Romania, fiecare cu numarul sau dedicat. Ce ai de gand sa abordezi mai departe?

Pentru numarul urmator m-am gandit la cuvantul pasiune. Pasiune poate sa insemne multe lucruri. Asa ca m-am gandit sa trec de la pasiunile pentru obiecte, prin la cele pentru stari si pana la cele pentru oameni.

Care e cel mai interesant lucru care ti s-a intamplat de cand ai inceput lucrul la revista?

Cunosc multi oameni, interactionez cu si mai multi oameni, comunic cu ei si toti apreciaza ce fac sau ma critica. Primesc feedback puternic si asta ma incanta cel mai mult.

Personal, ce preferi, online sau print? Crezi ca media online si digitala va castiga in fata printului?

Exista o chestie de mijloc aici. Avantajele online-ului sunt multiple: e gratuit, poti sa bagi cate pagini vrei, te joci cu culorile, cu spatiul…Dar sentimentul pe care il ai cand dai pagina lipseste atunci cand vrei sa te duci intr-o cafenea, sa stai sa citesti, sa mergi la munte si sa te relaxezi rasfoind o carte, atunci cand tu ai in geanta o tableta.

Site-ul tau oitzarisme functioneaza ca un spatiu curatorial online pentru atat de multi artisti. Si mai vedem multe astfel de intitiative pe net. Care e diferenta ca experienta intre o galerie de arta online si una fizica? Ce se pierde, ce e in plus?

Cred ca e mai multa flexibilitate intr-o galerie virtuala. Excludem faptul ca e mult mai ieftin. As spune ca e mult mai la indemana sa ai o galerie virtuala. O galerie reala e mai exclusivista, in sensul ca nu intra oricine, iar publicul e mai restrans, dar targetul e mai bine format. Experienta e mult mai placuta intr-o galerie fizica. Printre planurile mele era sa creez o galerie virtuala si sa o transform intr-una fizica. Pe net, poti sa vizitezi cate zece galerii pe zi si sa derulezi repede ce se intampla in ele, dar nu poti sa le consumi cum trebuie, pentru ca esti derutat si sunt multe care au publicitate, bannere, ai monitorul mic, esti limitat de atmosfera, de context, iti fuge ochiul. La o galerie reala ai spatiul tau, intri intr-o atmosfera, intr-o relatie mai intima cu ceea ce privesti. La Berlin, am avut un moment foarte frumos cand am stat in fata unui tablou de Manet, cu ghidul audio in urechi – am stat vreo 10 minute ascultand povestea tabloului. Nu a trecut nimeni, eram atat de liber, intrasem acolo, in filmul ala. E liniste, se mai aud tocuri din cand in cand. Dar daca ai o galerie reala trebuie sa stii sa o expui, sa o vinzi, sa creeze confortul ala despre care iti spun.

Incotro se indreapta consumul de arta vizuala in Romania? Ce crezi ca ne lipseste pentru a putea vedea si aprecia arta cu ochi mai limpezi?

Cred ca ne-ar trebui un filtru prin care sa treaca miile de poze pe care le vedem zilnic. Consumam foarte multa cultura vizuala, incepand de la pozele de pe Facebook, Tumblr si alte site-uri. Cantitatea de informatie vizuala e din ce in ce mai mare si mai nefiltrata; ne nauceste, ne aglomereaza internetul si ochii, nu stim cum sa facem sa nu mai inghitim totul. Ne trebuie educatie si constiinciozitate.

Cum ti se pare fotografia din Romania?

Incepem sa crestem, dar suntem acoperiti oarecum de tehnologie. Am impresia ca majoritatea fotografilor pun pret pe aparatura, pe experimente cu tot ce apare nou si interesant, si uita ca trebuie sa mai faca si fotografie, sa se puna si de partea cealalta a obiectivului. Multi oameni cred ca tot ce e scump e si bun sau ca aparatul face poze singur. E foarte la indemana sa faci fotografie, dar e greu sa faci un proiect foto.

Ultima carte citita, ultimul artist descoperit?

Smulgatorul de inimi al lui Boris Vian, acum citesc 1Q84. Ultima artista descoperita se numeste Valérie Belin.

Ce ai pune pe un wishlist pentru 2012?

Vreau sa ajung pe print cu LOVE ISSUE si vreau sa promovez in continuare proiectele foto si nisa pe care m-am bazat, si, desigur, sa incerc sa expun cat mai multi artisti romani.

Pe Constantin Nimigean il gasiti aici

Love Issue poate fi citita aici